8,317 matches
-
unor animale din specia "Cynodont". Din păcate, unul din pui sa apropiat prea mult de intrare și este mâncat. Masculul, încearcă să îl salveze, dar în zadar. În aceeași noapte, adulții sunt arătați, devorându-și puii și abandonându-și vizuina. Femela de"Postosuchus" șchiopătează, în urma unei răni suferite, după atacul unui "Placerias". Este expulzată din teritoriul ei de un alt "Postosuchus" și mai târziu moare, devenind pradă pentru "Coelophysis". În final ajunge și sezonul ploios, iar "Coelophysis" a supraviețuit, împreună cu familia
Pe urmele dinozaurilor () [Corola-website/Science/314418_a_315747]
-
împreună cu familia de "Cynodont". Episodul se sfârșește cu sosirea prosauropodului "Plateosaurus". Partea a II-a:Timpul giganților Este al II-lea episod filmat și transmis: 152,000,000 î Hr. - Jurassicul mijlociu — Colorado Partea a II-a urmărește viața unei femele de "Diplodocus" de la naștere până la maturitate. După ce eclozează, la marginea pădurii, femela si ceilalți pui se grăbesc să ajungă în adâncul pădurii. După ce cresc, ei întâlnesc multe pericole cum ar fi prădătorii "Ornitholestes","Allosaurus", precum și un "Stegosaurus" care ucide unul
Pe urmele dinozaurilor () [Corola-website/Science/314418_a_315747]
-
a II-a:Timpul giganților Este al II-lea episod filmat și transmis: 152,000,000 î Hr. - Jurassicul mijlociu — Colorado Partea a II-a urmărește viața unei femele de "Diplodocus" de la naștere până la maturitate. După ce eclozează, la marginea pădurii, femela si ceilalți pui se grăbesc să ajungă în adâncul pădurii. După ce cresc, ei întâlnesc multe pericole cum ar fi prădătorii "Ornitholestes","Allosaurus", precum și un "Stegosaurus" care ucide unul dintre pui, cu coada sa spinoasă. Când se apropie de maturitate, puii
Pe urmele dinozaurilor () [Corola-website/Science/314418_a_315747]
-
întâlnesc multe pericole cum ar fi prădătorii "Ornitholestes","Allosaurus", precum și un "Stegosaurus" care ucide unul dintre pui, cu coada sa spinoasă. Când se apropie de maturitate, puii rămași, sunt aproape uciși de un incendiu devastator, ce lasă doar doi (incluzând femela) în viață. Amândoi ajung în câmpie, unde găsesc o turmă. Femela se împerechează, iar mai târziu este atacată de un "Allosaur". Este salvată când un alt "Diplodocus", lovește atacatorul cu coada. Partea a III-a:O mare crudă
Pe urmele dinozaurilor () [Corola-website/Science/314418_a_315747]
-
Stegosaurus" care ucide unul dintre pui, cu coada sa spinoasă. Când se apropie de maturitate, puii rămași, sunt aproape uciși de un incendiu devastator, ce lasă doar doi (incluzând femela) în viață. Amândoi ajung în câmpie, unde găsesc o turmă. Femela se împerechează, iar mai târziu este atacată de un "Allosaur". Este salvată când un alt "Diplodocus", lovește atacatorul cu coada. Partea a III-a:O mare crudă
Pe urmele dinozaurilor () [Corola-website/Science/314418_a_315747]
-
aripilor ca și piepteul și abdomenul este acoperit de un penaj de culoare verde turcesc. Spatele sau partea dorsală a păsării este de culoare brună iar marginea aripilor de culoare brună negricioasă. Pasărea are un cioc negru puternic puțin încovoiat. Femelele au o culoare mai spălăcită ca masculul, iar culoarea tineretului este în general brună. Dumbrăveanca preferă luminișurile de la liziera pădurilor ca și pășunile sau fânețele unde trăiesc de obicei un număr mare de insecte. În prezent poate fi întâlnită și
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
stepă din Iran. Specia „C. g. semenowi” cuibărește în Asia de Sud Vest, Asia Centrală ajungând spre est până în provincia chineză Xinjiang. În România dumbrăveanca poate fi întâlnită numai în timpul sezonului cald, în toată țara în afara regiunilor de munte. Prin luna mai - iunie, femela depune 4 - 5 ouă albe lucioase, cuibul fiind în scorburi sau săpat în malurile apelor. Clocesc ambii partneneri, la ca. 18 - 20 de zile ies puii, toamna păsările migrează în Africa sau Asia de Sud. La sosirea anotimpului rece păsările migrează spre
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
filiforme. Picioarele sunt bine dezvoltate, cele anterioare fiind înzestrate cu spini. Aripile anterioare sunt înguste și tari, iar cele posterioare late, membranoase, în stare de repaus fiind strânse sub cele anterioare. Abdomenul e alungit, voluminos, format din 6 segmente la femele si 8 segmente la masculi. Corpul este verde, galben sau brun. Lungimea corpului aproximativ 11 cm. Călugărița are un simț al văzului mult mai bine dezvoltat decât al altor insecte, aceasta putându-și răsuci capul cu 180 grade, în căutarea
Mantis religiosa () [Corola-website/Science/313418_a_314747]
-
11 cm. Călugărița are un simț al văzului mult mai bine dezvoltat decât al altor insecte, aceasta putându-și răsuci capul cu 180 grade, în căutarea prăzii. Călugărița este o specie hemimetabolă (se dezvoltă prin metamorfoză incompletă). Imediat după fecundare femela depune 100-300 ouă. Ouăle sunt înconjurate de o masă spumoasă, care mai apoi devine consistentă formând o capsulă chitinoasă - ooteca. Larvele eclozează din ootecă în primăvara următoare și se deosebesc de adulți atât prin dimensiuni, cât și prin unele particularități
Mantis religiosa () [Corola-website/Science/313418_a_314747]
-
dimensiuni, cât și prin unele particularități morfologice. După patru năpârliri larva se transformă în insectă adultă. Atât adulții, cât și larvele sunt prădători specializați, consumând doar anumite specii de insecte. Speciei îi este caracteristic canibalismul (în majoritatea cazurilor, după fecundare, femela devorează masculul). Este răspândita în Europa, Asia, până în Siberia și Extremul Orient, Africa. Specia a fost introdusă în America de Nord și Australia. În Republica Moldova specia este răspândita pe întreg teritoriul.
Mantis religiosa () [Corola-website/Science/313418_a_314747]
-
de specii, din care se mai pot aminti căprioara, renul și elanul. Caracteristice pentru cerb sunt coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi și culoarea brun-roșcată, cu un accentuat dimorfism sexual. ii masculi sunt mai mari decât ciutele (femelele) și, spre deosebire de acestea, prezintă coarne caduce. Ca ordin de mărime, masculii au greutăți cuprinse între 180 - 300 kg, iar ciutele între 80 - 150 kg. Masculii pierd coarnele la începutul fiecărei luni martie, fenomen care se întinde, în funcție de vârsta și vigurozitatea
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
ani cerbii ajung la maturitate. Vârsta exemplarelor vii se apreciază în funcție de aspectul exterior și trofeu, iar cea a animalelor împușcate după uzura danturii. În perioada împerecherii masculul mugește, bocănește sau boncăluiește. Speriat, are un brahnit nazal, ca de altfel și femela. Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun și văzul suficient de bun. Cerbul se adăpostește în zonele cu păduri întinse, care cuprind porțiuni de poieni sau luminișuri cu izvoare, care le oferă liniște și posedă surse de hrană. Este întâlnit și
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
fac și râsul și ursul. Mai nou, câinii hoinari sălbăticiți tind să înlocuiască lupul, mai ales în prădarea vițeilor. Cerbul este sociabil de toamna până primăvara, perioadă în care masculii se grupează pe cârduri conduse de un cerb tânăr, iar femelele în cârduri separate de ciute, conduse de ciuta cea mai în vârstă. Doar cerbii foarte bătrâni sau foarte puternici trăiesc solitari. Împerecherea începe în luna septembrie, mai întâi în zonele de șes, apoi și la munte, terminându-se cu a
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
preferate de mâncare se numără inima de vită (crudă, tăiată în bucăți pe care să le poată înghiți odată), sau inimă de vită uscată, care se găsește la magazine de specialitate și ouăle de furnică. Masculii sunt mai mici decât femelele. Ghearele din față ale masculilor sunt mai lungi decât ale femelelor. Anusul este de obicei sub nivelul carapacei la femelă, iar la mascul în afară. Coada este mai lungă la masculi. Masculii au o ușoară concavitate pe partea de sub ele
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
bucăți pe care să le poată înghiți odată), sau inimă de vită uscată, care se găsește la magazine de specialitate și ouăle de furnică. Masculii sunt mai mici decât femelele. Ghearele din față ale masculilor sunt mai lungi decât ale femelelor. Anusul este de obicei sub nivelul carapacei la femelă, iar la mascul în afară. Coada este mai lungă la masculi. Masculii au o ușoară concavitate pe partea de sub ele a carapacei (pe „burtă”) pentru a putea urca pe femelă la
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
inimă de vită uscată, care se găsește la magazine de specialitate și ouăle de furnică. Masculii sunt mai mici decât femelele. Ghearele din față ale masculilor sunt mai lungi decât ale femelelor. Anusul este de obicei sub nivelul carapacei la femelă, iar la mascul în afară. Coada este mai lungă la masculi. Masculii au o ușoară concavitate pe partea de sub ele a carapacei (pe „burtă”) pentru a putea urca pe femelă la împerechere. Gheare mai lungi care sunt folosite la curtare
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
ale femelelor. Anusul este de obicei sub nivelul carapacei la femelă, iar la mascul în afară. Coada este mai lungă la masculi. Masculii au o ușoară concavitate pe partea de sub ele a carapacei (pe „burtă”) pentru a putea urca pe femelă la împerechere. Gheare mai lungi care sunt folosite la curtare și împerechere. Curtarea implică un dans unic unde masculul se apropie de femelă din față, își întinde membrele din față și vibrează ghearele lor pe capul sau gâtul femelei. Femela
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
au o ușoară concavitate pe partea de sub ele a carapacei (pe „burtă”) pentru a putea urca pe femelă la împerechere. Gheare mai lungi care sunt folosite la curtare și împerechere. Curtarea implică un dans unic unde masculul se apropie de femelă din față, își întinde membrele din față și vibrează ghearele lor pe capul sau gâtul femelei. Femela va continua să înoate spre el în timp ce masculul continuă acest lucru până când femela este receptivă și coboară spre fund pentru împerechere. Împerecherea se
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
pe femelă la împerechere. Gheare mai lungi care sunt folosite la curtare și împerechere. Curtarea implică un dans unic unde masculul se apropie de femelă din față, își întinde membrele din față și vibrează ghearele lor pe capul sau gâtul femelei. Femela va continua să înoate spre el în timp ce masculul continuă acest lucru până când femela este receptivă și coboară spre fund pentru împerechere. Împerecherea se face de obicei din martie până în iulie. Femelele își lasă ouăle în găuri săpate de ele
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
femelă la împerechere. Gheare mai lungi care sunt folosite la curtare și împerechere. Curtarea implică un dans unic unde masculul se apropie de femelă din față, își întinde membrele din față și vibrează ghearele lor pe capul sau gâtul femelei. Femela va continua să înoate spre el în timp ce masculul continuă acest lucru până când femela este receptivă și coboară spre fund pentru împerechere. Împerecherea se face de obicei din martie până în iulie. Femelele își lasă ouăle în găuri săpate de ele și
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
Curtarea implică un dans unic unde masculul se apropie de femelă din față, își întinde membrele din față și vibrează ghearele lor pe capul sau gâtul femelei. Femela va continua să înoate spre el în timp ce masculul continuă acest lucru până când femela este receptivă și coboară spre fund pentru împerechere. Împerecherea se face de obicei din martie până în iulie. Femelele își lasă ouăle în găuri săpate de ele și pleacă. Țestoasele nou născute trebuie să aibă grijă de ele din momentul nașterii
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
și vibrează ghearele lor pe capul sau gâtul femelei. Femela va continua să înoate spre el în timp ce masculul continuă acest lucru până când femela este receptivă și coboară spre fund pentru împerechere. Împerecherea se face de obicei din martie până în iulie. Femelele își lasă ouăle în găuri săpate de ele și pleacă. Țestoasele nou născute trebuie să aibă grijă de ele din momentul nașterii. Femela depune oua până la de trei ori pe an, de la 4 până la 19 ouă într-o gaură de pe
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
este receptivă și coboară spre fund pentru împerechere. Împerecherea se face de obicei din martie până în iulie. Femelele își lasă ouăle în găuri săpate de ele și pleacă. Țestoasele nou născute trebuie să aibă grijă de ele din momentul nașterii. Femela depune oua până la de trei ori pe an, de la 4 până la 19 ouă într-o gaură de pe uscat. Îngropând ouăle, le oferă protecție contra prădătorilor și incubare la temperatura solului. Ouăle vor sta de la 60 până la 75 de zile, de
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
iulie până în septembrie, dar pot petrece și lunile de iarnă până în primăvară. Puii de țestoasă ies din ou cu ajutorul unei caruncule care dispare la scurt timp după ce ies din ou. Maturitatea este atinsă la masculi la 3-5 ani iar la femele la 5-7 ani. Toate aceste observații sunt prezente doar când ajung la peste 6 cm lungime. Un test sigur se poate face cu ultrasunete, întrucât țestoasele își țin organele genitale în interior în afara momentului împerecherii. Aceste țestoase sunt de origine
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
al lor este în savanele din Africa la sud de Sahara. Păsările nu trăiesc în regiunile locuite de om, deoarece ouăle lor sunt luate de localnici din cuib. Perioada de împerechere are loc în perioada sezonului secetos, masculul atrage atenția femelei prin bătăi din aripi și zburlirea moțului de pene de pe cap. Femela depune în cuibul situat pe tufișuri, între 1 și 3 ouă albăstrui care sunt clocite timp de 45 de zile. Puii au mulți dușmani din care cauză de
Pasăre secretar () [Corola-website/Science/314789_a_316118]