9,472 matches
-
nici nu fie dezvăluită. Un an mai târziu, când Sora Carrie a fost publicată, schițele din Curious Shifts of the Poor au apărut în capitolul 45, al cărui titlu a fost botezat cu același nume (Sister Carrie, 403). Astfel, în mijlocul ficțiunii canonice se adăpostește o aluzie la statutul fenomenologic care, prin exemplul său, se opune esențializării literare, tocmai cum s-a întâmplat și cu volumul de povestiri scurte ale lui Crane, Barca de Salvare (The Open Boat). STRATEGIILE utilizate de Stephen
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
notează Lennard Davis în discuția sa despre "știri/romane", care explică dezvoltarea romanului ficțional tradițional în secolul al XVIII-lea, "ce este foarte important este că discursul asupra știrilor/romanelor nu pare să distingă între ceea ce noi numim fapt și ficțiune. Relatările ficționale par să fie considerate [știri] cu ușurința cu care sunt acceptate relatările despre o bătălie navală sau un război străin" (51). De ce? Davis, care își caracterizează metoda critică drept "materialistă" (86), distinge între ceea am caracteriza în mod
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
secolului al XX-lea deconstrucția a putut determina de una singură ca textul să fie o reflecție distorsionată a lumii înconjurătoare, iar acele texte sunt într-o anumită măsură mereu de senzație sau diforme. Astfel, există mereu un grad de ficțiune sau chiar fabulație într-un text, chiar și în cel mai obiectiv jurnalism. Jurnalistul de senzație poate fi mai aproape de adevăr decât i-ar plăcea să recunoască în fața jurnalistului "obiectiv". Acestea fiind spuse, balada tipărită oferă un punct de plecare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
natura lor narativă. Ele sunt, într-un fel, tot o formă de jurnalism narativ, dar una investită cu invenție intenționată și simbolism elaborat. Deoarece baladele tipărite priveau spre trecut când nu se făcea o deosebire prea mare între fapt și ficțiune, jurnalismul literar narativ timpuriu a trebuit eventual să respingă poveștile ficționale. Înainte de a examina acea respingere, trebuie să înțelegem mai bine cu ce se confruntau din punct de vedere retoric relatările în proză narativă în secolele al XVI-lea și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al XVI-lea de către John Foxe despre martirii anglicani, cunoscută sub numele de Book of Martyrs (Cartea Martirilor), o carte de inspirație anglicană. În același timp, se pot observa în ea strămoși ai jurnalismului literar narativ și ai romanului de ficțiune. Cartea Martirilor a lui Foxe merită studiată și datorită influenței sale asupra prozei engleze. După ce biserica anglicană s-a stabilit permanent după moartea reginei Maria și urcarea pe tron a reginei Elisabeta, cartea publicată în 1563 era a treia ca
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar discursiv cunoscut sub numele de "eseu". La rândul său, Daniel Defoe ocupă un loc ambiguu în evoluția jurnalismului literar narativ modern. Dar, spre deosebire de Addison și Steele, el este un narativist. Ambiguitatea sa provine din indiferența sa față de granițele dintre ficțiune și nonficțiune. De exemplu, al său Jurnal din anul ciumei este un candidat pentru jurnalismul literar narativ (Applegate, 62). Problema cu relatarea din 1722 este că, din punct de vedere tehnic, este ficțională: Defoe scrie despre un eveniment care s-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de vedere tehnic, este ficțională: Defoe scrie despre un eveniment care s-a întâmplat în 1665; el s-a născut în 1660. În ciuda acestui lucru, cartea se aproprie de jurnalismul literar narativ, dezvăluind cât de neclare pot fi granițele dintre ficțiune și nonficțiune. Bonamy Dobrée (secolul al XVIII-lea) făcea următoarea afirmație despre Jurnalul lui Defoe: "A experimentat cu recreerea; cu cât citești mai departe simți că devine o experiență personală. O asemenea scufundare în subiect... i-a însuflețit imaginația" (427
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pe care scria optsprezece guinee (28). Așa proceda adevăratul Jonathan Wild. Ce poate fi observat în cele trei relatări ale lui Defoe este explorarea și testarea pe scară largă, dar ambiguă, a granițelor neclare dintre ceea ce considerăm în mod convențional ficțiune și nonficțiune, iar în acest sens Defoe este cu adevărat un pionier. După cum notează Dobrée despre Defoe, în ceea ce seamănă cu testul Litmus al jurnalistului literar, "imaginația sa era creativă în mediul actualității... [Defoe a scris] mereu ca un jurnalist
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Crusoe în 1719. Astfel, facilitează influența romanului modern asupra jurnalismului literar narativ modern, cel puțin dacă îl considerăm ca fiind adoptarea după Războiul Civil american, a unor tehnici asociate în prezent cu romanul realist. A explorat îndelung granițele neclare dintre ficțiune și nonficțiune, dar relațiile dintre acestea două sunt complexe și ar fi mai indicat să sugerăm că frontierele dintre romanul modern și jurnalismul literar narativ se definitivează la începutul secolului al XVIII-lea (pe cât de ferme se pot dovedi orice
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
frontierele dintre romanul modern și jurnalismul literar narativ se definitivează la începutul secolului al XVIII-lea (pe cât de ferme se pot dovedi orice granițe în proza narativă care aspiră la prezentul neconcluziv) în ceea ce am caracteriza în mod convențional ca ficțiune și nonficțiune (sau ceea ce ar putea fi caracterizat, mai puțin convențional, în aceeași ordine ca ficțiunea obiectivă și subiectivă, având în vedere natura reflectantă a oricărei comunicări mediate care o face "ficțiune"). Până la urmă, jurnalismul literar narativ de varietate premodernă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pe cât de ferme se pot dovedi orice granițe în proza narativă care aspiră la prezentul neconcluziv) în ceea ce am caracteriza în mod convențional ca ficțiune și nonficțiune (sau ceea ce ar putea fi caracterizat, mai puțin convențional, în aceeași ordine ca ficțiunea obiectivă și subiectivă, având în vedere natura reflectantă a oricărei comunicări mediate care o face "ficțiune"). Până la urmă, jurnalismul literar narativ de varietate premodernă cum ar fi Nine Daies Wonder de Kemp profită de acele tehnici care au fost rafinate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în ceea ce am caracteriza în mod convențional ca ficțiune și nonficțiune (sau ceea ce ar putea fi caracterizat, mai puțin convențional, în aceeași ordine ca ficțiunea obiectivă și subiectivă, având în vedere natura reflectantă a oricărei comunicări mediate care o face "ficțiune"). Până la urmă, jurnalismul literar narativ de varietate premodernă cum ar fi Nine Daies Wonder de Kemp profită de acele tehnici care au fost rafinate în secolele al XVI-lea și al XVII-lea și ale căror antecedente pot fi identificate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al XVII-lea folosesc "pragul romanului realist al clasei de mijloc", care se dezvoltă odată cu Defoe la începutul secolului al XVIII-lea, "tradiția dominantă era a romanului de dragoste cavaleresc, curtenesc sau pastoral" (Bush, 53). Cu alte cuvinte, romanul de ficțiune dinaintea lui Defoe consta în mare parte din texte înghețate permanent în imaginea bakhtiană distanțată a trecutului absolut. Lucrurile se schimbă în timpul lui Defoe; el preia familiarul ca subiect ficțional deschis (deși, într-un alt exemplu de doi pași înainte
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
subiect ficțional deschis (deși, într-un alt exemplu de doi pași înainte, un pas înapoi Defoe își reînscrie materialul în imaginea distanțată a unui trecut moral absolut ce poartă semnul credinței sale puritane, aceea a mântuirii prin penitență). Romanul de ficțiune, într-o repudiere a trecutului său critic, a descoperit prezentul neconcluziv, care se revelase de mult timp narațiunii nonficționale. Prin urmare, ar fi mai corect să conchidem că romanul ficțional modern a împrumutat tehnici de la narațiunile nonficționale și nu invers
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
romanul deschis ficțional nu o avea. Această practică provine din secolul al XVII-lea: Într-o vreme în care biografiile tâlharilor și istoriile secrete erau la modă, autenticitatea reală sau presupusă a unei relatări era un avantaj pentru scriitorul de ficțiune" (Sutherland, 214). Un exemplu concludent sunt subtitlurile lucrărilor Maiorul Clancie de Settle și Jonathan Wild de Defoe. Dar una din marile ironii în dezvoltarea prozei narative este că în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea situația s-a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un roman "adevărat" despre viața unei personalități (Scrisorile lui Johnson, 290), iar Boswell a indicat influența romanului asupra stilului în care își scria jurnalul (Memorii, 206). Observațiile reflectă ascensiunea romanului ficțional și implică faptul că relatările reale trebuie să imite ficțiunea. Boswell va realiza o astfel de "novelizare" (atât de diferită față de "novelizarea" întâlnită în romanele de dragoste cavalerești!) în, printre alte lucrări, jurnalul său de călătorie, The Journal of a Tour to the Hebrides with Samuel Johnson LL.D. (1786
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
parte din jurnalismul literar narativ premodern, iar romanul a fost cel care a împrumutat această tehnică. Dar lui Wolfe îi poate fi iertată greșeala deoarece repeta ce era acceptat ca fiind valabil. Acest lucru nu trebuie să jignească lucrările de ficțiune deschisă, deoarece în ele se pot vedea semnele timpurii ale monologului interior iar acest lucru face o distincție importantă între romanul de ficțiune și jurnalismul literar narativ. De exemplu, când Robinson Crusoe vede o navă naufragiată pe stâncile de pe insulă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
greșeala deoarece repeta ce era acceptat ca fiind valabil. Acest lucru nu trebuie să jignească lucrările de ficțiune deschisă, deoarece în ele se pot vedea semnele timpurii ale monologului interior iar acest lucru face o distincție importantă între romanul de ficțiune și jurnalismul literar narativ. De exemplu, când Robinson Crusoe vede o navă naufragiată pe stâncile de pe insulă, se gândește: Nu pot explica în cuvinte ce dor ciudat am simțit în sufletul meu atunci când am văzut scena; câteodată izbucneam așa: o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
reflecții ale sentimentelor și gândurilor pe care le-a avut în acel moment chiar dacă sunt amintiri îndepărtate ale acestora: el chiar a simțit "dorul" pe care se chinuie să îl descrie. Monologul interior va evolua ca tehnică a romanului de ficțiune care poate fi invidiat doar de jurnalistul literar narativ care ajunge, dacă dorește să rămână pur "nonficțional", să i se spună ce gânduri trec prin mințile oamenilor. Când cuiva i se spune, este îndepărtat din start de "realitatea" conștiinței cuiva
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se spună ce gânduri trec prin mințile oamenilor. Când cuiva i se spune, este îndepărtat din start de "realitatea" conștiinței cuiva (natura reflectantă, intermediară a limbii este încă o barieră). Pe de altă parte, alinarea jurnalistului narativ literar este că ficțiunea nedeghizată este un fals evident care nu va putea vreodată să susțină că este veridic. Ficțiunea nedeghizată și jurnalismul literar narativ trebuie să existe în acest impas de natură epistemologică. În plus, se poate observa în exemplul lui Boswell despre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
start de "realitatea" conștiinței cuiva (natura reflectantă, intermediară a limbii este încă o barieră). Pe de altă parte, alinarea jurnalistului narativ literar este că ficțiunea nedeghizată este un fals evident care nu va putea vreodată să susțină că este veridic. Ficțiunea nedeghizată și jurnalismul literar narativ trebuie să existe în acest impas de natură epistemologică. În plus, se poate observa în exemplul lui Boswell despre cum relatările veridice pot beneficia de tehnicile asociate cu romanul modern de ficțiune o recunoaștere critică
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că este veridic. Ficțiunea nedeghizată și jurnalismul literar narativ trebuie să existe în acest impas de natură epistemologică. În plus, se poate observa în exemplul lui Boswell despre cum relatările veridice pot beneficia de tehnicile asociate cu romanul modern de ficțiune o recunoaștere critică cum că un astfel de material are de câștigat din subiectivitatea a ceea ce s-ar numi în mod convențional măiestrie artistică creativă, sau ce numește Weber "conștiința de formare". După cum notează Frederick A. Pottle despre Jurnal londonez
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
iii). Nu toate sunt adevărate, dar cele care sunt veridice sunt exemple de jurnalism literar narativ care au apărut înaintea articolului de atracție al anilor 1860. Este evident că scriitori precum Longstreet au trecut ușor și indiferenți printre modurile de ficțiune și nonficțiune a căror separare poate fi privită ca o invenție modernă. Un alt exemplu al confuziei dintre ficțiune și nonficțiune se reflectă în Typee, relatarea despre Marea Sudului a lui Herman Melville. Neclaritatea se reflectă astăzi în arbitrii canonului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
înaintea articolului de atracție al anilor 1860. Este evident că scriitori precum Longstreet au trecut ușor și indiferenți printre modurile de ficțiune și nonficțiune a căror separare poate fi privită ca o invenție modernă. Un alt exemplu al confuziei dintre ficțiune și nonficțiune se reflectă în Typee, relatarea despre Marea Sudului a lui Herman Melville. Neclaritatea se reflectă astăzi în arbitrii canonului literaturii americane, The Oxford Companion to American Literature și Norton Anthology of American Literature. Oxford Companion caracterizează Typee ca
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
probleme nu sunt valabile doar în cazul lui Crane și Riis. Un cercetător a sugerat că lucrarea People of the Abys - Oamenii din abis - a lui Jack London poate fi calificată ca jurnalism literar narativ pentru că folosește tehnici asociate cu ficțiunea realistă și "implementarea intențională" a subiectivității reporterului în propriul reportaj (R. Hudson, 1, 4). Totuși în aceeași pagină ne spune că relatarea lui London despre viața săracilor și șomerilor din East End-ul Londrei la granița dintre secolele al XIX
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]