7,086 matches
-
oricum ceea ce omul este capabil fără efort să perceapă (adică naturalul) nu este decât o față a lumii nebănuite și realitatea noastră este una mediată, de ce să nu estetizăm acest natural printr-un efort intelectual și artistic pentru a obține frumosul. Această idee își găsește începuturile în refuzul formelor normale, concretizat estetic în mișcarea antinaturalistă. Idealul de frumusețe feminină al epocii va tinde tot mai mult spre cel de frumusețe malefică, fatală, care-și găsește modelul artificial într-un dublu ideal
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
celestă a altor planete și stele...". "Tratează subiecte despre insula Creta." Autorul consideră că, dacă Egiptul a rămas inegalabil datorită măreției construcțiilor sale, iar Fenicia este considerată prima stăpână a navigației și a comerțului, Creta minoică poate fi considerată lumea frumosului, armoniei și rafinamentului. Istoria acestei civilizații a fost descoperită de Sir Arthur Evans, dar apariția ei și perioadele de bruscă înflorire întrerupte de cataclisme rămân un mister. Din perioada 4000 - 2000 î.Hr. s-au găsit urme de civilizație primitivă, tehnic
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
în secolele VII - VI î.Hr., detașându-se, treptat, de cea religioasă. Spiritul lor critic, preocuparea pentru înțelegerea omului naturii și Universului i-au determinat să încerce depășirea explicațiilor tradiționale oferite de religie; tendința către alte căi de cunoaștere a adevărului, frumosului, fericirii, justiției și ordinii s-a accentuat în perioadele de intensificare a conflictelor interne din polisuri și a luptelor pentru hegemonie în Elada, din secolele V - IV î.Hr. Dacă explicația clasică a apariției și existenței lumii se bazase timp de
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
000 de evrei ieșeni deportați de autorități, două treimi dintre aceștia murind din cauza extenuării și a deshidratării în cele opt ore cât a durat drumul. În prezent, orașul Podu Iloaiei se află pe magistrala de cale ferată 606 (Iași - Târgu Frumos - Pașcani), care are o lungime de 76 km. Distanța de 23 km până la Iași este parcursă într-un timp de 25 minute. În ziua de 30 iunie 1941, au plecat din Gara Iași două trenuri încărcate cu evrei care urmau
Gara Podu Iloaiei () [Corola-website/Science/319435_a_320764]
-
a secolului XIX; este considerată de mulți ca fiind cupola construită din cărămizi cea mai înaltă din lume. În afară de cupola prezintă un interes particular clopotnița lui Benedetto Alfieri (unchiul mult mai celebrului Vittorio Alfieri) și mai ales, în interiorul bisericii, foarte frumosul triptic de Gaudenzio Ferrari.
Novara () [Corola-website/Science/297327_a_298656]
-
mă consider un intelectual, ci pur și simplu un om de cultură. Nu agricolă! Mi-a plăcut să citesc, să studiez. Mă văd și acum ”băiat fiind”, cum cutreieram pădurile în satul copilăriei mele. Un copil cu ochii mari serbând frumosul din tot ce mă înconjoară. L-am iubit pe Eminescu; nu se putea altfel. Am crescut într-un idealism adevărat, nu utopic; fiecare om își poate aduce aportul la bunăstarea alor săi și a țării. Mi-am iubit și îmi
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
din cămin, jumătate de clădire, numai pentru imagine - ca să arate oamenilor că au condiții foarte bune. Unde sunt birourile lor este zugrăvit, văruit, iar dacă vine cineva de la televiziune să filmeze, îi duc acolo unde este curat. Să vadă ce frumos e făcut. Iar la etajul doi sunt două camere aranjate cu așternuturi noi, frumos, iar în rest saltelele vechi, pline cu gândaci. Dar măcar este renovată o parte, și gândacii s-au mutat acolo unde este renovat - gândacii măcar au
Noi acolo suntem ca într-o închisoare! () [Corola-website/Science/296093_a_297422]
-
de Litere a Universității din București. Tot în acest an publică studiul "Poezia lui Eminescu". Sunt evidențiate în special izvoarele antice și cele germane, cu accent special pe influența filosofiei lui Arthur Schopenhauer. În anul 1931 apare volumul "Arta și frumosul. Din problemele constituției și relației lor". În anul 1932 publică volumul "Arta actorului" în Editura revistei Vremea. În 1933 publică în volum un mic studiu care va deveni unul de referință în bibliografia studiilor despre Hegel, intitulat " Influența lui Hegel
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
invocați în acest sens Charles Du Bos (sonoritatea fundamentală), Henri Bergson (durata vie), Gabriel Marcel ("l'attention à l'unique"), Camil Petrescu (substanțialitatea). Critic de formație maioresciana, Streinu a văzut în militantismul estetic o formă a luptei pentru artă, pentru frumos, de unde și polemicile sale împotriva ingerințelor politice din orice parte ar fi venit ele în domeniul literaturii și împotriva mediocrității. El susține scrisul artistic în critică pe care însuși l-a cultivat. Mai târziu, va medita asupra Tiparelor de cultura
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
excluse din muzee. Din fericire, în ciuda distrugerilor și a războiului, s-a reușit recuperarea multor tablouri, chiar dacă unele au fost deteriorate. Ele au fost redate patrimoniului universal și iubitorilor de artă, ca o dovadă că violența nu poate învinge niciodată frumosul. În afara Germaniei, cei mai cunoscuți pictori expresioniști sunt norvegianul Edvard Munch, cu celebrul său tablou "Țipătul", elvețianul Cuno Amiet, olandezii Lambertus Zijl și Kees van Dongen, finlandezul Akseli Gallen-Kallela precum și cehul Bohumil Kubista. În literatură, expresionismul este adesea considerat o
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
Potrivit acestei tendințe, e semnificativ că începuturile arhitecturii p. m. nu e considerată construirea unei clădiri mari ci distrugerea proiectului modernist de case Pruitt-Igoe creat de Minoru Yamasaki. Postmodernismul este reticent în fața pretențiilor unora că sunt deținătorii secretelor adevărului, eticii, sau frumosului care au rădăcini în orice altceva decât percepția individuală sau construcția de grup. Idealurile utopice ale adevărurilor universal aplicabile sau estetice lasă loc unor petit recits locale, descentrate sau provisionale, care în loc să se refere la adevăruri universale sau la alte
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
brazilian care a prelucrat versurile și metrul poetic fără să elimine complet emoția poetica. În primul rând, parnasianismul a însemnat o întoarcere spre valorile clasice, obiectivitate față de nebulozitățile lirice ale romantismului, obiectivitate susținută și solicitată de formele prozodice fixe cultivate. Frumosul preferat de parnasieni era cel din picturile și sculpturile antichității, din miturile și istoriile civilizațiilor arhetipale din toate ariile planetei, îndeosebi (după cum arată și numele mișcării, de la pelasgo-thracul „munte al muzelor“, Parnas) din Hellada. În spiritul parnasienilor, Antichitatea capătă culori
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
Adunării Alianței Civilizațiilor din orașul Doha. Cu această ocazie acordă un interviu postului de televiziune Al Jazeera, prezentat sub titlul 'A message of hope' (Mesaj de speranță): ""Ceea ce avem noi astăzi nevoie, mai mult decât orice, este să investim în frumos, pentru ca frumosul este armonia provenită din haos. În schimb, noi investim în haos, pentru că haosul este mult mai profitabil decât pacea... Frumusețea e un fel de seif pentru oameni. Și muzica la fel. Nu cred că muzica de azi e
Vangelis () [Corola-website/Science/298283_a_299612]
-
Civilizațiilor din orașul Doha. Cu această ocazie acordă un interviu postului de televiziune Al Jazeera, prezentat sub titlul 'A message of hope' (Mesaj de speranță): ""Ceea ce avem noi astăzi nevoie, mai mult decât orice, este să investim în frumos, pentru ca frumosul este armonia provenită din haos. În schimb, noi investim în haos, pentru că haosul este mult mai profitabil decât pacea... Frumusețea e un fel de seif pentru oameni. Și muzica la fel. Nu cred că muzica de azi e frumoasă, muzica
Vangelis () [Corola-website/Science/298283_a_299612]
-
ei devoratoare, părul alcătuit din șerpi, exprimă o dramatizare negativă a feminității, într-o atmosferă de teroare și catastrofă. Dacă o valorizare estetică a unor asemenea figuri va fi posibilă în atmosfera intelectuală a Renașterii, pentru „stilistica” grecilor, posibilitatea deconstruirii frumosului prin grotesc e amendată simbolic. Himera, ca simbol al fanteziei, sau Sfinxul, ca simbol al realității (propune enigme despre lume și om) avertizează asupra unui virtual clivaj din ordinea experienței, iar grecul polis-ului nu are decât a se teme
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
restrâns al personalităților în diferite domenii de creație, putem spune astăzi că noile orizonturi spirituale și liberalizarea moralei au creat un anumit tip de "Om al Renașterii" (""Homo universalis renascentista""), caracterizat prin înțelegere ascuțită, deschisă oricărei idei, simț deosebit al frumosului, dorință de afirmare și renume, individualism cu posibilități de dezvoltare multilaterală, adversar al dogmelor și ideilor preconcepute. În aspirația sa spre universalitate, înlătură orice barieră care-i stă în cale, se arată curajos în proiectele sale și plin de forță
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
cel Mare privind căsătoriile a fost diferită - după cum remarca istoricul P. P. Panaitescu - "toate trei soțiile lui sunt principese ortodoxe din țări vecine: Evdochia, fiica lui de la Kiev, Maria din Paleologii de la Mangup, în Crimeea, Maria, fiica lui Radu cel Frumos din Țara Românească". Căsătoria cu Evdochia a avut loc la 5 iulie 1463 când, după cum scrie Grigore Ureche, "luatu-s-au doamnă de mare rudă, pre Evdochiia de la Chiev, sora lui Simeon Împăratul. Iară cronicariul cel leșescu scrie că au
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea pentru frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii. Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o
Mărțișor () [Corola-website/Science/298167_a_299496]
-
și relațiile de strânsă amiciție cu pictorul Arnold Böcklin. Debutează cu lucrări dramatice, versuri și povestiri. În anul 1854 se stabilește în capitala Bavariei, frecventează cenaclul literar ""Die Münchner Schule"", în cadrul căreia se practică un gen de neoclasicism: promovarea cultului frumosului, aprecierea formei poetice realizate, a farmecului estetic al unui creații închegate sub raport arhitectonic - reacție cu precădere subiectivă față de eșecul revoluției de la 1848 - corespundeau concepțiilor tânărului scriitor. Natură poetică polivalentă - a ilustrat genul liric, drama, nuvela, romanul - și de o
Paul Heyse () [Corola-website/Science/298192_a_299521]
-
a câștigat titlul de laureat al acestui prestigios festival internațional. În raion activează 28 formații artistice cu titlul onorific "model": În anul 2005, școala de pictură din Briceni împlinește 30 de ani de activitate. Aici au studiat și studiază lumea frumosului atât copii din orașul Briceni, cât și din satele din vecinătate. În acest răstimp, au absolvit școala circa 500 de elevi. Printre aceștia sunt și pictori de renume, dizaineri, modelieri, arhitecți care, după ce au trecut prin școala de pictură din
Raionul Briceni () [Corola-website/Science/297493_a_298822]
-
livrești și mondene, legate de cele mai subtile aspecte ale decadentismului european. Dacă pentru omul normal masca este un mijloc de adaptare, pentru decadent - inadaptabil prin definiție - masca reprezintă un semn al excepției, o mărturisire plastică a ființei posedate de frumos. „Remember” este o narațiune cu aspect de pastișă foarte personală. Are un stil greu. Tablou tipic al unui Berlin - Sodomă, cu canale suspecte, fântâni, păduri seculare, miros de trandafiri, locande neerlandeze unde se beau rachiuri cu mirodenii de Jawa și
Mateiu Caragiale () [Corola-website/Science/297546_a_298875]
-
zi. Ea cuprinde o serie de idealuri: unele sunt tradiționale, iar altele sunt moderne și influențate de alte culturi. , spre deosebire de cea occidentală, este mai preocupată de proces decât de rezultat, de construirea eului decât de exprimarea eului. Conceptul occidental al „frumosului” subliniază ideea că ceva este admirat pentru ceea ce este, nu pentru la ce este folositor, ceea ce Immanuel Kant numește „finalitate fără scop” Ideile estetice japoneze sunt mai apropriate de cele ale ideile estetice occidentale pre-iluministe, ca exemplu putând fi amintit
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
este, nu pentru la ce este folositor, ceea ce Immanuel Kant numește „finalitate fără scop” Ideile estetice japoneze sunt mai apropriate de cele ale ideile estetice occidentale pre-iluministe, ca exemplu putând fi amintit conceptul lui Geoffrey Chaucer "Beautee appertenant to Grace" („Frumosul ca accesoriu al grației), sau definiția „calității” a lui Jean de La Bruyère: "Entre le bon sens et le bon gout il y a la difference de la cause a son effet" („Diferența între bunul simț și bunul gust este diferența dintre
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
care în prelegerea sa despre povestirea lui Franz Kafka "Metamorfoza" spune: "Where there is beauty there is pity for the simple reason that beauty must die: beauty always dies..." („Acolo unde este frumos este și milă, pentru simplul motiv că frumosul trebuie să moară: frumosul totdeauna moare...”) Termenul japonez pentru „estetică” (美学, "bigaku") a fost folosit pentru prima dată (și probabil inventat) de către filosoful Chōmin Nakae (1847-1901) cam prin 1883. În 1886, Universitatea Tokio a ținut primele prelegeri despre estetică, cursul
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
despre povestirea lui Franz Kafka "Metamorfoza" spune: "Where there is beauty there is pity for the simple reason that beauty must die: beauty always dies..." („Acolo unde este frumos este și milă, pentru simplul motiv că frumosul trebuie să moară: frumosul totdeauna moare...”) Termenul japonez pentru „estetică” (美学, "bigaku") a fost folosit pentru prima dată (și probabil inventat) de către filosoful Chōmin Nakae (1847-1901) cam prin 1883. În 1886, Universitatea Tokio a ținut primele prelegeri despre estetică, cursul fiind ținut de către un
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]