12,993 matches
-
Fisk alergă la mașina lui. Ed intră și se uită. Billy Dieterling pe o canapea albă, năclăită de sînge. Un cuțit Înfipt În beregată. Două cuțite În burtă. Scalpul lui pe podea, Înțepenit În covor cu un cîrlig de spart gheața. Cam la un metru de el, un bărbat alb, de vreo patruzeci de ani, eviscerat, cu cuțite Înfipte În obraji și două furculițe Înfipte În ochi. Capsule cu droguri scăldate În sîngele de pe podea. Fără pîngăriri artistice - omul trecuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
protecție. Era o posibilitate. Ed sări În apă și sfîșie ghipsul, aducînd la suprafață pastilele, Însoțite de bulbuci. Trăgea cu ambele mîini: ghips, apă, bulbuci... o ușă metalică batantă. Erupție de pastile, dosare În huse din plastic, plastic peste bani gheață și praf alb. Grămezi peste grămezi peste grămezi - apoi nimic, doar o gaură neagră și adîncă. Ud fleașcă, Începu să facă naveta Între piscină și mașina lui, cu soarele bătîndu-l În creștet. CÎnd a terminat de cărat toată comoara, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui: cetățenii care dețineau informații despre Atherton erau rugați să vină să depună mărturie. Ray Dieterling l-a vizitat pe Douglas. RămînÎnd singur În camera lui, a descoperit un cufăr plin cu păsări măcelărite și degetele unui copil, Împachetate În gheață uscată. A știut pe loc. Și s-a simțit răspunzător. Obscenitățile lui degrabă aducătoare de bani creaseră un monstru. L-a interogat pe Douglas și a aflat că era posibil ca acesta să fi fost văzut la școală cam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la etajul șase -, iar pașii lui cufundându-se în acel spațiu de umbre care cobora cu totul peste ei, orașul ăsta care îi înghite și în care nu poți fi decât singur, privindu-l cum se uită cu ochi de gheață, reîncepe să gesticuleze și să-i vorbească totodată, să strige la ea, să i se căineze, ei, cea bătrână și aflată în apropierea morții, încât n-are nici un drept să se uite cu reproș la propria mamă, dar nici una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și puf sălbatic de flori și de arbori scânteind în plutirea lor lentă în curentul de aer firav. Fumează și citește, dar gândul îi fuge departe de paginile tipărite mărunt. Abandonează. Își face o cafea în care pune cuburi de gheață s-o răcească, o soarbe cu înghițituri mici. Ecoul străzii plutește neîntrerupt împrejur. Se așază pe patul îngust din cămăruța lui îngustă, aproape gol în zăpușeala care dă năvală prin fereastra larg deschisă. Nici o adiere nu flutură perdeaua și draperia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții... Partea a treia Primul cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în căciula din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în căciula din blană cu fir lung, moale și lucios, și un șal de lână portocalie înfășurat de două ori în jurul gâtului. În jurul lor pământul era înghețat, ici și colo pete de zăpadă plouată se transformaseră în mușuroaie cenușii de gheață, câteva petice de iarbă uscată sau fire de un verde murdar culcate la pământ se acoperiseră cu o folie de cristale mărunte, ca într-un congelator. O tufă văduvită de frunze încremenise într-o poziție nefirească, îndoită de la brâu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uscat. În fața lor, lacul înghețase într-o mișcare ușor încrețită, verzui-albicios, deasupra pluteau în elipse largi cârduri de ciori și de corbi croncănitori și se părea că li se aude fâlfâitul rar al aripilor puternice când coborau pe întinderea de gheață, săltau țopăind un timp, apoi se înghesuiau unii în alții, încremenind cu ciocurile în vânt în jurul câtorva găuri ce vor fi fost copci părăsite. Nici o altă mișcare. Toate erau înghețate până pe malul celălalt și chiar și acolo, debarcaderul, bărcile trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu mașina, „hai să ieșim undeva din orașul ăsta, oriunde“, îi zisese, „hai la Snagov“. Străzile erau aproape goale, șoseaua pustie, oamenii dormeau încă sau rămăseseră pe la casele lor după noaptea Anului Nou. Conducea încet, nu temătoare de oglinda de gheață a șoselei, ci doar obosită și bucuroasă de pustietate, își întorcea tot timpul capul spre el, zâmbitoare, fără să-i vorbească. O singură dată îl întrebase cum se simte, apoi nu se auzeau decât torsul egal al motorului și alunecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o sută de șuvițe și mă întreb cu ce-am greșit și ce păcate oi fi având că trebuie să le ispășesc acuma și că n-am să mai apuc odată ziua cu soare în care să nu mai simt gheață și iarnă în jurul meu. M-am săturat! Puțin îmi pasă sau pentru mine n-are nici o importanță ce-a făcut unul sau altul ca să-mi fie mai bine și puțin îmi pasă dacă nu știu ce a fost plătit - în cazul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rătăcită de acum. Sunt convins că știe.“ „Crezi?“ „Sunt convins.“ Pe urmă n-au mai spus nimic și mașina ne legăna când la dreapta, când la stânga. Mergea prea repede, mi se făcuse frică să nu ajungă pe o oglindă de gheață și să nu se mai poată opri decât aiurea, în vreun zid sau stâlp, stâlcindu-ne. Muzica stridentă răsuna enervant în urechile mele și Iuliu Sofronie ținea ritmul, bătându-se cu podul palmei pe genunchi. Conducea cu o singură mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
câteva troleibuze goale. Iuliu Sofronie ne-a tras după el. Am intrat într-un bloc vechi, somptuos, cu scară largă de marmură, apoi într-un apartament mare în care locuia Ileana Roman. Am simțit, de cum am intrat, o atmosferă de gheață. Televizorul era deschis, dar nimeni nu urmărea concursul de muzică ușoară. Ileana Roman și o verișoară de-a ei care studia psihologia păreau să-l vegheze pe Meme, lungit pe o canapea de piele, cu o pernă mare sub cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mult, ești îndrăgostită.“ „Nu, pur și simplu a venit primăvara.“ „Lasă asta, spune-mi.“ „Vorbesc serios. Spun că a venit în mine. Da, ai dreptate, sunt îndrăgostită. Dar eu zic că a venit primăvara, eram sătulă de ger și de gheață.“ N-o privea, se uita la copiii care se jucau pe marginea lacului miniatural și în nisipul de alături. „Ești în stare să asculți?“, a întrebat. „Da, vreau să știu tot.“ „Poate-i mai bine așa... N-aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cred, înțelegi? nu-mi vine să cred că simt asta, nu mă mai gândeam că o să mai vină lumină și căldură și pentru mine. Parcă trăiesc un vis, mi-e teamă că mâine o să mă trezesc în același pustiu de gheață și mă îngrozesc, înțelegi? Sunt dură, dar tu ești teribil de tare și suporți orice și nici nu mă iubești și...“ „Ba da.“ „Poftim? Ești nebun!“ S-a oprit și-l privea cum își aprinde o țigară, străduindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înaintea lui și m-am oprit la marginea apei, savurând o foarte scurtă, dar neprețuită clipă de plăcută așteptare. Apoi am sărit; apoi am țipat. Bazinul nu era încălzit. De ce oare crezusem că este? M-a săgetat un fior de gheață și imediat am amorțit în urma șocului, dar prima mea reacție - nu doar față de senzația fizică, dar și față de chinul mai mare de a fi anticipat o plăcere care ulterior mi-a fost refuzată - a fost să izbucnesc în plâns. Nu știu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se deslușeau în afară de câte o sirenă din când în când, peste zumzetul monoton înăbușit al Londrei. Am plecat de la fereastră, m-am dus să scot o cutie de suc de portocale din frigider și am pus trei, patru cuburi de gheață într-un pahar mare. Am turnat sucul peste cuburi, bucurându-mă de muzica lor lentă în timp ce clincăneau lovindu-se unul de celălalt și se ridicau la suprafață în pahar. Mi-am turnat apoi un pahar cu bere și am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
e nici un os rupt. Ar trebui să luați niște analgezice. — Sunt niște pastile în comoda de acolo. Sute de pastile. Îi dădu să înghită două pastile de Coproxamol cu un pahar cu apă. — Vă fac imediat și o compresă cu gheață. Ca să se desumfle. Îmi dați voie să vă scot bandajul? Avea fluierul piciorului înfășurat lejer cu un bandaj îngălbenit care trebuia schimbat de mult. Sub el era o ulcerație urâtă. — Ce l-a apucat pe păduchele ăla perfid de fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care a murit în război, și sora mea, Tabitha, pe care au reușit s-o țină închisă la balamuc în ultima jumătate de secol. Dintr-un motiv oarecare, nu voia deloc să audă asta. Mă duc să fac compresa cu gheață, spuse ea ridicându-se. — Înainte de a pleca, rosti Mortimer când ea se îndreptă spre ușă, spune-mi cu cât te plătesc? — Poftim? — La spital sau acolo unde lucrezi. — A, nu prea mult. Destul de puțin, de fapt. — Atunci vino să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o minge în căușul mâinii. M-am străduit să-l netezesc când am ajuns. Camera de gardă, deși nu era la fel de deteriorată precum ambulatoriul clinicii, reușea să pară aglomerată și pustie în același timp. Era multă agitație. Pe trotuare era gheață și mai mulți oameni se prezentaseră cu vătămări minore în urma alunecărilor și căderilor; și pentru că era Ajunul Anului Nou, erau deja una sau două victime ale bătăilor din cârciumi cu ochi umflați și răni la cap. Mai așteptau să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-ți aduc, așa că ți-am cumpărat niște struguri. Nu sunt foarte original. Își scoase masca și zâmbi. Buzele i se învinețeau ușor. N-au semințe, am adăugat. — O să gust câteva boabe mai târziu. I-am luat mâna, era ca de gheață, și am așteptat să respire prin mască. — Mă vor muta, spuse Fiona. Într-un alt salon. — Cum adică? am întrebat. — La terapie intensivă, a spus. Am încercat să nu las panica să mi se citească pe față. — Mi-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sandalelor decupate la vârf adăugau Încă vreo opt centrimetri corpului care avea și așa un metru optzeci Înălțime. Reușea să pară nemaipomenit de sexy și rasată așa, pe jumătate goală cum era, dar mie mi se părea doar rece ca gheața. La propriu. În fond, eram În luna noiembrie. — Bună. Mă cheamă Allison, după cum probabil că știi, a Început ea și a Îndepărtat cu mâna câteva fire de blăniță de pe o abia sesizabilă pulpă Înveșmântată În piele. Tocmai am fost promovată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să se Împotmolească atunci când m-a Întrebat ce limbi străine vorbesc. Când i-am spus că știu ebraica, a amuțit preț de o clipă, apoi și-a pus palmele deschise pe birou și mi-a spus cu voce ca de gheață: — Ebraica? Speram că știi franceza sau măcar ceva mai util. Mai să-mi cer scuze, dar m-am stăpânit. — Din păcate, nu știu nici un cuvânt În franceză, dar sunt convinsă că asta nu va fi o problemă. Și-a Împreunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
numai douăzeci de minute am dibuit calea spre autostrada 95 cam spre nord, care nu era deloc aglomerată. Era o zi geroasă de noiembrie; erau vreo zero grade afară și pe străzile lăturalnice se vedeau crâmpeie de pământ acoperite de gheață alunecoasă. Dar soarele era sus pe cer și Împrăștia acea intensă lumină hibernală din cauza căreia ochii Încă neobișnuiți cu strălucirea puternică Îți lăcrimează și clipesc, și simțeam cum aerul curat și rece Îmi pătrunde În plămâni. Am mers tot drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vreuna - În viața Mirandei. Cam pe la prânz, tocmai când Începusem să simt primele Împunsături ale foamei, am ridicat receptorul și am auzit un accent britanic la celălalt capăt al firului. — Alo? Allison, tu ești? a Întrebat o voce ca de gheață, dar maiestuoasă. O să am nevoie de o fustă. Am acoperit receptorul cu palma și am simțit că-mi ies ochii din orbite. — Emily, e ea, sigur e ea, am șuierat și am scuturat receptorul ca să-i atrag atenția. Vrea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aveam senzația că lucrez de un deceniu, tehnic vorbind abia Începusem. Nutream mari speranțe că lucrurile aveau să se Îmbunătățească o dată ce Miranda și cu mine vom Începe să lucrăm Împreună. Oricine putea fi la telefon un monstru cu suflet de gheață, mai ales cineva căruia Îi displăceau atât de mult vacanțele și ideea de a fi departe de serviciu. Dar eram convinsă că nefericirea acestei prime luni avea să facă loc unei situații cu totul noi și așteptam cu nerăbdare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]