7,802 matches
-
grămada de obiecte. Noroc cu prunele. Un lucru să vă fie clar! zise cu hotărâre comandantul Felix. Nimeni de-acum înainte nu se va mai atinge de prune! Ați văzut ce importanță au. Episodul 35 Soțul Gettei 2 După plecarea hoților, roboții noștri tereștri își veniră, cum se zice, în fire: Stejeran 1 mătură rapid prin cabină. Dromiket 4 verifică aparatura de bord, comandantul Felix S 23 își verifică ținuta, iar micul Benga spuse că îi e somn și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și noaptea de marți spre miercuri el a descoperit că sunt construită dintr-un material practic etern, în timp ce lui firma nu-i dădea de trăit mai mult de 30 de ani. Au început zile de chin. Mă bătea ca pe hoții de cai-putere, doar-doar s-o strica vreo piesă în mine; într-o dimineață s-a apucat să mă demonteze, dar știți că la mine șuruburile sunt integrate concepției generale, prin turnare la cald, și altele și-altele. Nu-i venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în cerc și adunau turma. Când șuiera într-un fel anume, se puneau de pază cu atâta ferocitate că de atunci niciodată turmele lui Laban n-au mai fost atacate de șacali sau de vulpi. Sau dacă se nimerea vreun hoț, mai bine fugea mâncând pământul decât să simtă pe pielea lui colții acelei mici haite dezlănțuite. Câinii lui Iacob au devenit curând ținta invidiei celorlalți și mulți s-au oferit să-i cumpere. Dar în loc de asta, Iacob cerea o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Sau eu aș putea să mor. Dar mai ales tu ai putea să fii mort, bătrâne. Îți ofer șapte luni. Și ca zestre, mă mulțumesc cu jumătate din turma ta prăpădită. Laban a sărit în sus și l-a făcut hoț. - Ești fiul mamei tale, e limpede, a urlat el, crezi că lumea îți datorează ceva? Nu te împăuna cu mine, tinere, că te trimit înapoi unde te așteaptă cuțitul fratelui tău. Zilpa, cel mai bun spion dintre toți, povestea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și a dus-o pe Rahela în coliba ei și i-a arătat cum să-și descuie lacătele trupului. Când Iacob a găsit-o pe Rahela la copacul lor cunoscut, ea l-a blestemat cu toată gura, l-a făcut hoț și ticălos, un diavol și un porc care a intrat cu de-a sila în turmă, printre câini și capre. L-a acuzat că n-o iubește. A țipat că ar fi trebuit să-și dea seama că era Lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe împachetat, pe sortat, pe vândut, pe spălat. Au făcut sandale pentru drum și pâine din aluatul cel mai tare. Și-au ascuns bijuteriile cele mai valoroase în coșurile cu grâu, pentru situațiile în care s-ar fi întâlnit cu hoții pe drum. Au bătut dealurile din împrejurimi și au cules cele mai bune ierburi și mirodenii ca să le aibă la ele. Dacă ar fi vrut, mamele mele ar fi lăsat pustiu în urma lor. Ar fi putut lua fiecare bulb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de plecare. Kemuel mi-a spus că tatăl său se va întoarce cu un grup de oameni înarmați ca să nu ne lase să plecăm. S-a dus la Haran ca să-i convingă pe judecătorii de acolo că tu ești un hoț și un ticălos. Trebuie să plecăm cât mai repede. Iacob a ascultat și a răspuns: - Tatăl tău se teme prea mult de zeul meu ca să facă așa o prostie. Iar Kemuel e un prost. Rahela și-a plecat capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a plecat capul și a spus: - Bărbatul meu știe mai bine, dar turmele, iată, sunt pregtite, iar bagajul e făcut. Picioarele noastre sunt încălțate de drum și noi stăm fără să facem nimic. Nu ne furișăm în puterea nopții, ca hoții. Și nu luăm nimic din ceea ce nu e al nostru. Vremea e tocmai bună. Dacă mai așteptăm, luna va începe să scadă și luna neagră nu e potrivită pentru a pleca la drum. Rahela spunea adevărul, iar Iacob nu ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
e potrivită pentru a pleca la drum. Rahela spunea adevărul, iar Iacob nu ținea nici el să-l vadă din nou pe Laban. Era și el furios că bătrânul îl făcea să aștepte, că îl obliga să plece ca un hoț, fără să-și ia rămas-bun, așa cum se cuvenea de la bunicul fiilor săi. Așa că tata a făcut semnul așteptat. Mai întâi l-am însoțit la bamah și fiecare dintre noi a pus o pietricică pe altar. Bărbații au luat apoi fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
semne că aveam să fiu în curând femeie. Era un vis dulce, dar s-a terminat brusc a doua zi dimineața când m-am trezit în urletele lui Laban. Bunicul meu venise după noi și cerea dreptate. - Îl vreau pe hoțul care mi-a furat idolii! urla el, unde e terafim-ul meu? Am ieșit în fugă din cort, chiar la timp ca să-l văd pe tata, cu toiagul de măslin în mâini, ridicându-se în calea lui Laban. Beor și Kemuel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
calea lui Laban. Beor și Kemuel stăteau în spatele bunicului, cu încă trei servitori aduși din Haran, care-și țineau ochii în pământ, ca să nu fie nevoiți să îl privească în față pe Iacob, pentru că îl iubeau. - Pe cine numești tu hoț? a întrebat tata. Pe cine acuzi, bătrân nebun? Te-am slujit douăzeci de ani fără plată, fără măcar să fiu respectat pentru asta. N-a existat nici un hoț în acest loc până când n-ai apărut tu să ne tulburi liniștea. Laban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îl privească în față pe Iacob, pentru că îl iubeau. - Pe cine numești tu hoț? a întrebat tata. Pe cine acuzi, bătrân nebun? Te-am slujit douăzeci de ani fără plată, fără măcar să fiu respectat pentru asta. N-a existat nici un hoț în acest loc până când n-ai apărut tu să ne tulburi liniștea. Laban a amuțit la auzul tonului lui Iacob. - Datorită mie ai o bătrânețe ferită de nevoi, a mai zis Iacob. Ți-am fost cel mai devotat servitor. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
te temi de mâinia lor, chiar dacă tu îl venerezi doar pe cel fără chip? Tata a scuipat la picioarele lui Laban. - N-am luat nimic. Nu e nici un lucru de al tău printre ale noastre. Și nu e loc pentru hoți în corturile mele. Dar Laban s-a ținut tare. - Terafim-ul e mai mult decât important pentru mine, nepoate. Nu plec din locul ăsta fără el. În acel moment, Iacob a dat pur și simplu din umeri. - Nu e aici, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâinii, iar el s-a dat înapoi umil și a luat-o la fugă pe deal în jos de parcă îl urmărea o armată. Rebeca a văzut că mă uitam cu gura căscată și m-a lămurit ridicând din umeri: - Doar hoții vin să ceară miracole în afaceri. Ultimul pelerin din acea zi a fost o mamă care purta un copil destul de mare ca să meargă singur - de trei, poate chiar patru ani. Dar când l-a dezbrăcat, ne-am dat cu toții seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și avea un suflet de copil. Râdea cu mare plăcere, sincer și contagios. Când auzeai pe cineva râzând în hohote, știai precis că acolo se afla el. Am râs și eu cu lacrimi când mi-a povestit cum, odată, niște hoți care-l credeau plin de bani l-au dus pe întuneric într-un loc pustiu și acolo l-au amenințat că-i fac de petrecanie dacă nu le dă tot. «Eu aveam ceva bani, își amintea vesel Siminel, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe mine de frică. Atunci m-a umflat râsul. „Tocmai eu care sunt vidanjor... să vadă ăștia că m-am cufurit pe mine?” „Ce râzi?” au zbierat ei. „Uite așa, ce n-am voie?” i-am înfruntat. Atunci unul din hoți le-a spus celorlalți: „Lăsați-l, bă, că e un păduche. Hai, cară-te”, s-a întors spre mine. Dar eu nu vroiam să mă mișc deloc. „N-aveți decât să vă cărați voi. Eu aicea rănim”. Și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Își dădea seama cu tristețe că de aici înainte nici nu va mai cutreiera țara și lumea, ca altădată. Neavând ce face decât să stea de pază pe niște ziduri de care nu se apropia nimeni din oamenii străini, nici măcar hoții, se amăgea mereu cu gândurile. Dar iată că într-o dimineață, se petrecu o întîmplare pe care niciodată n-ar fi crezut-o cu putință. Iahuben stătea ca de obicei pe zid și privea poarta. Doi robi negri, după înfățișarea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și libertate". În casă era foarte frig, însă nu mă deranja. Și îmi puse să fiarbă clocotit. Azi noapte îngheță. Frigul înfrigurat frigea, nu-mi dădea fiori, întrucât nu mă incomoda. Îl simțeam însă pe nas. Păsărica fu înconjurată de hoți. Ea își strânse cu pumnii mici viața la piept și încercă să plece). Serveam cafeaua rece și veche. Era fierbinte. Îl priveam în ochi și inima îmi bătea nebună. Însă eu îmi propusesem să stau nemișcată, să las clipa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ei. O pasiune ca a ei, istoria, viata și libertatea. Se făcu profesoara de istorie. Îi plăcu arheologia. E politicoasă și simțită, puternică și vie. Forța lui, a melodiei, a ritmului. Yago e o telenovelă foarte bună. La fel și ,,Hoțul de inimi". Înveți, și apoi totul devine instinct. Mai întâi a fost Rațiunea. Apoi a fost viața. Iar viața se naște acolo unde poate. Iar pentru noi, ca societate, nu exista nu pot. Și " Beverly Hills" e și el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și-a lăsat cu repeziciune barbă și mustăți - destăinui c-o uimire jucată Tartorul - pentru cazul în care Stăpânul său, foindu- se pe la ctitorii, ori cu alaiul prin oraș, ar fi dat, din întîmplare, cu ochiul de marțafoi... Dar marțafoiul hoț, dat în paștele mă-sii de iscusit, nu s-a mulțumit la atât, dîndu-se rănit că fusese alungat de la mila prezidențială... Într-o dimineață, s-a prefăcut a coborî chiar întristat sub pământ... S-a pitulat în WC-ul ăla
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prelinse un clănțănit dulce de clopoțel. Năsoasa își ciuli antrenată bănuții translucizi ai urechilor și, descifrând semnalul, buzele îi citiră instictiv. - Cugete dulci, bucuriile inimii... Asta înseamnă că, deși i-a găsit cooperatorului care a intrat vaca... pe motiv că... hoții i-au ținut-o pitulată în mlăștiniș, i-a îmbolnăvit cooperatorului vaca de gâlci... Așa că mai așteptăm o țâră să i-o și vindice... și pe urmă, mă duc eu la dânsa ca să v-anunț c-ați sosit. Genel, încredințat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la picioarele patului. Dar neîmpăcîndu- se nici să tacă, de groaza ca Profesorul, surprinzînd-o cu 134 DANIEL BĂNULESCU La cartierul meu iubit Dînga rînga da... Mă râd nemaipomenit Dînga rînga da... Și pe curs ce mă hlizesc Dînga rînga da... Hoții viața mi-o belesc Dînga rînga da... Sectoriste sectoriste Dînga rînga da... Te-am cules dintre-acatiste Dînga rînga da... Când te-ai dus la tușa Veta Dînga rînga da... Ca să-i arestezi chiuveta Dînga rînga da... Sare hoții, dă cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rînga da... Hoții viața mi-o belesc Dînga rînga da... Sectoriste sectoriste Dînga rînga da... Te-am cules dintre-acatiste Dînga rînga da... Când te-ai dus la tușa Veta Dînga rînga da... Ca să-i arestezi chiuveta Dînga rînga da... Sare hoții, dă cu fenta, Nu cunosc pardon! Pentru Mița-repetenta, Cu țâțe maron!... 139 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Una peste alta, singurul rezultat pozitiv a fost că băieții de la noi din cartier au cam început să deschidă ochii la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și gât de copil și nu se ferise, cât haiducise, de la nimica. Să tot fi călcat spre 60 de ani, crăcănat, tâmple albite, ochi porcini, dotat însă cu o forță herculeană și, din această pricină, poreclit, de gura spurcată a hoților bucureșteni, Gărgăriță. Dintr-un început, Gărgăriță nu-l băgă în seamă pe Ulpiu. Și nici Galopenția nu înregistră că ar exista vreun Gărgăriță. Haleau cât haleau, își împărțeau cu rândul haznaua, frecau fiecare gamela, salteaua și pătura lui și câte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să întind peste mine o pojghiță subțire de somn. Trebuia să mă tund, dacă voiam să mă încalț, trebuia să-mi trag ghetele peste mâini și să le leg, dacă doream să dau telefon. Mă apropiam de aparat ca un hoț, fluieram indiferent și deodată, brusc, îmi lepădam ghetele și formam numărul. N-aveam ce număr să formez. Dina acolo, la ea, n-avea telefon, așa că-mi vâram ghetele la loc și așteptam. Ce așteptam? Păi, așteptam să observe și ea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]