8,202 matches
-
străine! Fiecare solist s-a impus prin siguranță și acuratețe intonațională. Prin felul în care s-au prezentat, au dat o notă de profesionalism serii respective. Publicul i-a răsplătit, pe merit, cu aplauze. Ingenios a fost folosit cadrul din hol, decorat cu sugestive simboluri ale sărbătorilor de iarnă, din care nu a lipsit tradiționalul brad, ceea ce a sporit atractivitatea ambientului. Disciplina de spectacol, prezentă și ea prin respectarea mișcărilor impuse de cadrul inedit de joc și deplasările pe scări, spre
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
prezentă și ea prin respectarea mișcărilor impuse de cadrul inedit de joc și deplasările pe scări, spre spațiul folosit cu ingeniozitate, toate au captat atenția celor prezenți. Un public numeros a rezistat și apreciat până la final manifestarea tinerilor în acel hol fără căldură (datorită unei defecțiuni la instalație, întrucât cele două aeroterme în funcțiune au fost insuficiente). Se cuvin aprecieri și pentru cei care au asigurat acompaniamentul. Deși pianul era situat la mare distanță, în holul de sus, printr-o atenție
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
final manifestarea tinerilor în acel hol fără căldură (datorită unei defecțiuni la instalație, întrucât cele două aeroterme în funcțiune au fost insuficiente). Se cuvin aprecieri și pentru cei care au asigurat acompaniamentul. Deși pianul era situat la mare distanță, în holul de sus, printr-o atenție deosebită și o disciplină artistică remarcabilă, fiecare interpret a manifestat multă siguranță. Acompaniamentul la pian a fost asigurat, pe rând, de conferențiar universitar Maria Ursescu, lector universitar Lăcrămioara Nae și preparator universitar Andrei Hrubaru. Fanteziile
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Ne-a deschis doamna, o femeie grăsuță, în jur de 50 de ani, cu o privire blândă, care foarte binevoitoare ne-a întrebat ce dorim. I-am spus că vrem să vorbim cu domnul revizor Balș. Ne-a poftit în hol. Peste câteva minute a apărut și domnul revizor dintr-o încăpere unde, aruncându-ne ochii, am putut vedea că era tot atât de modestă ca și holul. Ce vrei? Era doar o casă de învățători. I-am spus domnului Balș rostul venirii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
I-am spus că vrem să vorbim cu domnul revizor Balș. Ne-a poftit în hol. Peste câteva minute a apărut și domnul revizor dintr-o încăpere unde, aruncându-ne ochii, am putut vedea că era tot atât de modestă ca și holul. Ce vrei? Era doar o casă de învățători. I-am spus domnului Balș rostul venirii noastre, cerându-ne mii de scuze și totodată adresându-i felicitări pentru ziua pe care o serba. Nu cu puțină emoție ne-a mulțumit, apoi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Inspectoratul școlar, așteptând ordin de numire. Cred că în viața vieților lui n-a fost Malîi atât de sărutat și îmbrățișat bărbătește. Am sărit din tren, am ajuns cum am ajuns la Slatina și după ce am dormit o noapte în holul hotelului, a doua zi la ora opt am primit deslegarea: Urși-Vâlvoi. Aici, puțin speriat de mulțimea crucilor viu colorate de pe lângă garduri am ajuns și la gazda familiei. Soția, după atâtea necazuri și după atâta liniște găsită aici parcă n-ar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
toată fața un zâmbet, Sida îmi zice: - Nici o grijă. Preșurile sunt la râu. Le-au luat femeile să le spele. - Dar, Persida, asta este treaba mea. - Nu. Treaba dumneavoastră este să ne creșteți copii deștepți. O sală de clasă, un hol și o cancelarie. Aceasta era școala în care alături de copiii sătenilor învățau și se țineau de trăsnăi și ai noștri. Primii doi. Ca să nu se mai poarte vorbele, oamenii neacceptând moda hainelor “ nemțești”, a trebuit să le confecționez băieților costume
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
care cântau, am început și noi să cântăm tare, iar vocile ni s-au unit cu alte și alte voci într-un cor magnific și ireal care a durat doar câteva minute. Imediat, toate luminile s-au stins și pe holuri s-au auzit pașii alergând și vocile ridicate, amenințătoare ale studenților de la zi care făceau de serviciu. Colega din Bacău, al cărei soț era securist și care stătea lângă mine la curs, mi-a șoptit că cei din Ardeal, printre
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de la Brașov, care întotdeauna avea întârzieri de peste treizeci de minute, ne urcam în vagoanele înghețate și pline de promoroacă prin exterior, dar și prin interior. În tren, gerul era crâncen. În compartimentele pline de navetiști nu era gheață, dar pe hol totul era înghețat. Stăteam nemișcați, lipiți unul de altul, pentru a ne încălzi și când trenul oprea în gara orașului reședință de județ eram aproape fericiți. Din gară alergam până în centru pentru a ne încălzi, atenți totuși la gheața de pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de experiență în puținul timp liber pe care îl aveam în pauzele instruirii ori seara, după terminarea programului de instruire foarte încărcat și obositor. După ce luam masa de seară, mergeam în camerele curate și bine încălzite de la hotel. Jos, în holul elegant, lângă bar, era un televizor color la care stăteam o oră, iar apoi ne adunam în câte o cameră, unde spuneam bancuri cu Bulă și râdeam pe săturate. Câte un primar mai fricos ne atenționa atunci când bancurile deveneau politice
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pui la grătar și brânză de oi cu mămăligă, am stat de vorbă, am cântat și am spus bancuri. După miezul nopții, am mers să dorm pentru câteva ore într-o rezervă din spital. Abia adormisem, când, aud gălăgie pe hol . Unde-i tovarășa Țâru? Era vocea secretarei de la județ. M-am trezit speriată fără a înțelege ce căuta la ora aceea din noapte, în dispensar. 67 Am fost anunțată că ai petrecut până la 12 noaptea și am venit să văd
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dar aveau spatele acoperit de către 75 secretarul primăriei (lucrau la casa acestuia) și mă refuzau ori de câte ori îi chemam să lucreze. Pe la mijlocul lunii august, căminul era reparat, văruit, scena care fusese începută era terminată, se înlocuiseră geamurile sparte, iar camera de pe hol am transformat-o într-un mic birou unde puteam sta liniștită, să-mi fac materialele pentru ședințe. Pentru a putea începe activitățile în cămin, trebuia făcut curat, cărat molozul, șterse geamurile și vopsite dușumeaua, ușile și geamurile. Era multă treabă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în sala de ședințe. Biroul părea acum pustiu și 111 neprimitor pentru ochiul meu obișnuit cu tabloul și cărțile voluminoase, cu coperțile roșii care ocupau toate rafturile micii biblioteci. Ce facem cu ea?, am auzit vocea șoptită a secretarului pe holul primăriei. Despre mine era vorba. Nu i a răspuns nimeni. Pe hol se auzeau pași. Priveam pe geam din spatele perdelei. Coborau tăcuți scările. S-au oprit câteva minute în drum și au purtat o discuție scurtă în prezența lui nenea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ochiul meu obișnuit cu tabloul și cărțile voluminoase, cu coperțile roșii care ocupau toate rafturile micii biblioteci. Ce facem cu ea?, am auzit vocea șoptită a secretarului pe holul primăriei. Despre mine era vorba. Nu i a răspuns nimeni. Pe hol se auzeau pași. Priveam pe geam din spatele perdelei. Coborau tăcuți scările. S-au oprit câteva minute în drum și au purtat o discuție scurtă în prezența lui nenea Turuianu, guardul primăriei, după care s-au urcat în mașină și au
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mi-a făcut semn să plec. Să-i spui părintelui că nu poate fi primit în partid. Ia astea de aici și fugi repede să prinzi trenul, mi-a spus când mă conducea spre ieșire. Când am rămas singură pe hol, m-am oprit puțin să văd ce mi-a dat. În plicul pe care mi l-a pus în mână erau două tichete de benzină și două de butelie. Fericită, am zburat spre ușă. Colegii dispăruseră, dar așa, ca din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Cele trei zile erau plictisitoare, monotone și lungi. Te luptai cu somnul și îți ascundeai căscatul. Careul de rebus, somnul sau schimbul de bilețele erau preocupări destul de frecvente. Singurele momente dorite erau pauzele în care, la bufetul bogat asortat de pe holuri, serveam gustări, beam cafea naturală și fumam câte o țigară, timp în care discutam cu șefii sau cu omologii noștri din alte comune. Primarii mai vechi veneau cu mașinile personale și aduceau șefilor multe plocoane, în mod deosebit produse alimentare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ustura. Fruntea mi s-a acoperit de transpirație rece. Febra era de la arsura care se infectase. Am alergat după o mașină și am mers la urgențe la spitalul din oraș. În timp ce medicul îi scotea șoseta de pe rană, pe scaunul din holul spitalului plăteam cu lacrimi prețul funcției. FAMILIA SACRIFICATĂ Uneori Ghiță nu venea seara cu ultima cursă. Motiva că rămâne la ore suplimentare. Apartamentul din oraș era neîngrijit, rece, pe jumătate gol. O parte din mobilele mai ușoare le dusesem la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și cu salată, o băutură și o cafea cu ciocolată, frișcă, ori prăjituri. La bufete era mereu aglomerat datorită mirosului irezistibil de grătar și de cafea naturală. Am gustat ceva în picioare, am băut o cafea și am alergat pe holurile nesfârșite în căutarea cabinetului profesorului de filosofie. O frenezie ciudată pusese stăpânire pe mine. Simțeam că sunt gata să descopăr o altă lume despre care nu cunoșteam nimic. M-am oprit lângă o ușă pe care era o tăbliță neagră
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tuturor activităților la care urma să participăm. Timpul rămas până la cină l-am petrecut vizitându-ne unii pe alții prin camere, ne-am admirat costumele, am făcut schimb de parfumuri și de farduri, am stat de vorbă la cafea pe hol. Cu puțin înainte de ora optsprezece am ieșit din cameră. Am coborât singură pe scări oprindu-mă pe la toate măsuțele aflate la fiecare etaj unde era cafea și ciocolată. Am luat câte două trei bucățele de ciocolată, pe care le-am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
maximum "vigilența revoluționară": să avem grijă ca în seara dinaintea zilei "Z" ziaristul sau ziariștii, uneori fiind mai mulți de la același trust de presă, să nu exagereze cu "paharele", să nu se combine cu vreo "jună Rodică" aflată "întâmplător" în holul hotelului, să fie îmbrăcați corespunzător, la costum și cravată. Ziaristului i se făcea la CC un scurt instructaj de către consilierul de presă, asupra derulării interviului: după intrarea în sală a lui Nicolae Ceaușescu și la un semn, ziaristul punea prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
la auzul recomandării chelnerului de a servi un "borș rusesc", oaspetele meu mai că n-a căzut sub masă. Mi-a explicat că a fost prizonier la ruși, că e traumatizat la orice e legat de Rusia etc. Dimineață, în holul hotelului îi adusesem, la solicitarea sa, un plic mare cu fotografii din București și provincie. Îi întind plicul, el duce mâinile la spate, iar i-l întind, el iar cu mâinile la spate și tot așa până-l întreb ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a unor mari ferme avicole. Pentru exemplificarea succeselor noastre în domeniu, într-o zi se organizează o vizită la centrul avicol de la Bărcănești. Cu delegația oficială și grupul de ziariști sirieni am sosit la fața locului fabrica de procesare. În hol, o expoziție apetisantă de produse "din pasăre" de la foie gras, la pastramă de gâscă, piept de curcan, pui afumat etc. La vizitarea liniilor de fabricație, importate din Italia, cu toate operațiile automatizate, am fost curios să aflu cum sunt sacrificate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
primire, am cerut secretarei să pregătească pentru a doua zi, la ora 9, o întâlnire cu toți colaboratorii și soțiile și ne-am retras în "apartamentul" șefului de misiune de la primul etaj: trei camere, o mică bucătărie, o baie, un hol și o terasă frumoasă. Mobilierul era modest, dar nu ne așteptam la lux. Am făcut un duș și am căzut secerați, fiind amândoi binecuvântați, de când ne știm și până astăzi, cu "somnuri maratonice", între 9 și 12 ore! Când ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
9 și 12 ore! Când ne-am trezit, era noapte! Ne-am ocupat de bagaje, am găsit în frigider platouri cu tot felul de minuni și fructe, ne-am ospătat pe cinste și apoi ne-am așezat în fața televizorului din hol, pentru a vedea ce mai face generalul Pinochet. A doua zi, la ora "9 trecute fix", eram prezent, împreună cu soția, în salonul cel mare al ambasadei, pentru întâlnirea cu colectivul. Deși dimineață, ne-am etalat decent croielile maeștrilor Ardeleanu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
reluării schimburilor și am făcut o donație de cărți și albume, din cele salvate din subsol. Erau multe lucrări ale clasicilor literaturii noastre, unele traduse în spaniolă și "donația" a făcut timp de o săptămâna obiectul unei expoziții deschise în holul central al impozantului edificiu. La "Museo Nacional de Bellas Artes" fusesem ca "vizitator" la puțin timp după sosirea la Santiago și admirasem arhitectura clădirii și colecțiile. Era cea mai veche instituție de acest gen din America Latină, fiind fondat în 1880
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]