7,087 matches
-
Succes Desert Cum puteam oare să descifrăm acele formule cabalistice? Potârnichi și ortolani! Prepelițe de podgorie à la Lucullus! Bunica, înțelegătoare, căuta echivalente evocând alimentele foarte rudimentare ce se găseau încă în magazinele din Saranza. Încântați, gustam din acele mâncăruri imaginare agrementate de răcoarea cețoasă a oceanului (Cherbourg!), dar trebuia deja să pornim din nou pe urmele Țarului. Ca și el, pătrunzând în palatul Élysée, ne-am fâstâcit la vederea tuturor acelor haine negre care au încremenit la apropierea lui - gândiți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
căldură într-o colecție de amintiri încremenite, ca fluturii prinși în ace, sub o sticlă prăfuită? Și atunci, de ce simt că aș da fără să șovăi toată colecția asta pentru senzația unică, acidulată, lăsată pe buzele mele de o cochilie imaginară de argint din cafeneaua iluzorie de la Neuilly? Pentru o singură gură de aer sărat din Cherbourg? Pentru un singur strigăt al Cucușkăi venit din copilăria mea? Totuși, continuam să umplem tăcerea, ca pe un butoi al Danaidelor, cu vorbe fără
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a răsunat în capul meu. Dar cele trei femei rămâneau nemișcate, neînsuflețite - trei piese de muzeu cu următoatea etichetă: cochetele din Belle Époque în grădinile de pe Champs-Élysées. Am încercat atunci să mi le însușesc, să fac din ele iubitele mele imaginare. Prin sinteza mea erotică, le modelam trupurile, ele s-au mișcat, dar cu rigiditatea letargicelor pe care ai fi vrut să le duci în picioare, îmbrăcate, imitându-le trezirea. Și, parcă pentru a accentua impresia de toropeală, sinteza diletantă a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei criminală. Cercetam cele două vieți banale și extraordinare totodată și simțeam urcând în mine o mânie confuză. Nu știam prea bine împotriva cui. Ba da, știam: împotriva Charlottei! Împotriva seninătății universului ei francez. Împotriva rafinamentului inutil al acelui trecut imaginar: ce nebunie să mă gândesc la cele trei făpturi ivite pe o tăietură de ziar de la începutul secolului și să încerc să reconstitui stările sufletești ale unui Președinte îndrăgostit! Și să uit de soldatul salvat de iarnă, care își strânsese
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se turtește de brațul meu un sân mic de femeie. Iar tovarășa mea nocturnă, vorbind fără șir cu însuflețire, respingea avansurile unei năluci întreprinzătoare, își umfla obrajii pentru câteva clipe, arătând că face nazuri, apoi îl învăluia pe iubitul ei imaginar într-o privire pe care o credea languroasă și care era doar încețoșată de vin și de surescitare. Am dus-o spre singurul loc care ne-ar fi putut adăposti dragostea - pe insula aceea plutitoare unde, la începutul verii, îi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
senină, încrederea aceea atât de stranie, mai ales în anul marcat de moartea părinților mei. Dar, în loc de o explicație logică, am văzut un șuvoi de clipe curgând într-o dezordine uimitoare: o dimineață plină de ceață însorită într-un Paris imaginar, vântul mirosind a lavandă care năvălea într-un vagon, strigătul Cucușkăi în aerul călduț al serii, clipa îndepărtată a primei zăpezi pe care Charlotte o privea învolburându-se în noaptea aceea cumplită de război, precum și clipa prezentă - femeia subțiratică, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
devoram de la începutul recluziunii mele de scriitor, o căutam în zadar pe cea pe care mi-aș fi putut-o imagina în mâinile ei, în mijlocul unei izbe siberiene. Da, o carte deschisă, iar ochii ei scânteind de lacrimi... În conversațiile imaginare cu Charlotte redeveneam adolescent. Maximalismul meu juvenil, stins de multă vreme sub evidențele vieții, se deștepta. Iarăși căutam o operă absolută, unică, visam o carte care ar putea, prin frumusețea ei, să refacă lumea. Și auzeam vocea bunicii răspunzându-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se ordonează ca o piramidă urbană, pitorească și luxuriantă. Alteori, privirea se scurge printre arcurile gotice ale unor portaluri monumentale și sfîrșește pe fațada unei biserici ortodoxe. Ascensionalul ocolește peste dalele de piatră tocită de pasul omului, dar și de imaginare furtuni, și sfîrșește în imensitatea de azur a cerului. Structura compozițională are măreția unei închinăciuni. Înscrisă în ceea ce putem numi cu îndreptățire școala ieșeană de acuarelă, unde au strălucit Max Arnold, Constantin Radinschi, Adrian Podoleanu, Eugen Mircea, Minodora Bâzgă, Mihai
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
N.D. Munn, 1973, p. 581; E.W. Voegelin, 1949, vol. II, p. 778; R.H. Winthrop, 1991, p. 193 etc. Alți cercetători au Încercat să alcătuiască liste mai detaliate ale caracteristicilor mitului. C. Riviere (1997, pp. 53-55) identifică opt caracteristici: povestirea imaginară, apartenența la o lume simbolică, polisemia, caracterul atemporal, dimensiunea afectivă, orientarea către acțiune, raționalitatea imaginarului, caracterul inițiatic. W. Doty (1986, pp. 11-29) stabilește zece note definitorii: integrarea Într-o rețea de mituri, importanța culturală, caracterul imaginar, dimensiunea narativă, conținutul metaforic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
identifică opt caracteristici: povestirea imaginară, apartenența la o lume simbolică, polisemia, caracterul atemporal, dimensiunea afectivă, orientarea către acțiune, raționalitatea imaginarului, caracterul inițiatic. W. Doty (1986, pp. 11-29) stabilește zece note definitorii: integrarea Într-o rețea de mituri, importanța culturală, caracterul imaginar, dimensiunea narativă, conținutul metaforic și simbolic, imageria grafică, participarea emoțională a publicului, referirea la evenimente primordiale, aspectul de lume reală, fixarea rolurilor umane. Pierre Smith (1968, p. 1038) consideră că mitul este circumscris de următoarele note definitorii: este acceptat și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ritual - altfel spus, forme de ritualizare a comportamentelor, a practicilor discursive, a modalităților de receptare, a spațiului și a temporalității, a obiectelor și a simbolurilor din vocabularul cultural. Pentru R. Grimes „ritualizarea este o punere În scenă În fața unei audiențe imaginare, concret socială sau construită mitologic” (1995, p. 69). R. Rappaport, În monumentala sinteză asupra riturilor, afirmă: „Formalizarea acțiunilor și exprimărilor verbale, deja semnificative prin ele Însele, și organizarea acestor acțiuni și exprimări formalizate În secvențe mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acte pentru că ele au un scop, pentru consecințele pe care ei cred că le produc aceste acte”. Numeroasele studii ancorate În acest model teoretic au dezbătut probleme precum motivațiile magice (intelectuale sau pragmatice), categoriile (logice sau simbolice), rezultatele (reale sau imaginare) sau tipul de experiențe (stări parapsihologice sau simple trucuri ce păcălesc audiența) care stau la baza acțiunii magice. A doua școală de gândire susține că magia nu poate fi comparată cu știința și acțiunea tehnică, deoarece ea utilizează cadre conceptuale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
magic) și magia spirituală și magia cu ajutorul demonilor (după agentul actului magic). Mult mai frecvent evocată este Însă o distincție clasică (datorată antropologului englez E.E. Evans-Pritchard, 1976), care separă sorcery și witchcraft: Caracteristicile tipice ale sorcery, fie ea reală sau imaginară, pot include mai mult decât faptul că este o acțiune conștientă, intenționată, performată de specialiști În arta riturilor magice. Acești specialiști sunt marginalizați În plan social sau plasați, Într-un anumit fel, În afara colectivității pe care o servesc. ș...ț
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de un șaman pe care Îl numește Don Juan. Cum Castenada nu a putut produce, În afara cărților sale, care dovedesc o mare forță literară, nicio probă etnografică pentru a-și justifica aserțiunile, ideile sale „nu pot aduce decât o contribuție imaginară” (M. Harris, 1974, p. 253; vezi sinteza bibliografiei pe această temă În J.M. Atkinson, 1992). După P. Johnson (2003, p. 349), neoșamanii se deosebesc de strămoșii lor prin Însăși dependența lor de universul modernității: ei sunt preocupați mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o victimă a acestui sistem, deoarece noua familie, prin alianță, nu Îi poate oferi dragostea și Înțelegerea familiei de sânge. Într-o asemenea situație, În care Întoarcerea nu este posibilă, singura alinare stă În retrăirea clipelor de altădată, În Întoarcerea imaginară la căldura căminului și a familiei În care a copilărit. Aceste trăiri sunt exprimate prin imaginea dorului, concretizare a dragostei familiei și aspirației către aceasta: dorul se poate materializa și poate fi transmis cu ajutorul elementelor naturii - de aici și rugămintea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acestor observații, notăm caracterul reflexiv. Turner consideră că exagerările care apar În aceste constructe simbolice eliberate de constrângerile societas sunt „un mod primordial de exercitare a abstracției. Trăsătura exagerată este transformată În obiect de reflecție” (1967, p. 13). Astfel, monștrii (imaginari sau materializați de măștile bizare și terifiante) nu sunt o expresie a unor impulsuri iraționale, ci un mod de a regândi elementele componente ale realității naturale și sociale. Referindu-se la riturile de inițiere ale Ndembu, el scrie: În timpul perioadei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și paradelor evidențiază grija organizatorilor de a construi aceste ceremonii ca mijloace capabile să „comunice unitatea fundamentală a unei comunități risipite Între zone geografice diferite, dar legate Între ele” și să „dezvăluie și să dea o expresie materială unei comunități imaginare altfel fragmentate” (N. Jarman, 1997, p. 98; K. Ashley, 2001; C. Blehr, 1999; D. Bryan, 2000; C. Farber, 1983; Th. Spencer, 2000). În al treilea rând, caracterul de metaforă socială: paradele și procesiunile apar ca reconstituiri simbolice ale structurilor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un loc În altul, dar, În același timp, implică o mișcare temporală și spirituală. Pelerinajele pot Împinge credincioșii dincolo de granițele de gen, etnicitate, clasă, limbă și spațialitate (familiare lor - n. M.C.). Dar, chiar dacă pelerini cred că au depășit granițele „comunității imaginare” specifice mediului lor imediat, pelerinajul creează, el Însuși, noi granițe și noi diferențe. (D.F. Eikelman, 1996, p. 423) Pelerinajul poate fi definit ca o călătorie efectuată din motive religioase, care culminează cu vizitarea unui loc considerat a fi lăcașul sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mediului, fie prin confirmarea și Întărirea unor reprezentări sociale, fie prin punerea În discuție și prin reflecția critică asupra valorilor și stereotipurilor comune. În acest sens, Ian Reader (1993, p. 222) relevă rolul simbolurilor renașterii și ale reîntoarcerii În sistemul imaginar al pelerinajului: Renaștere la o nouă viață după efectuarea pelerinajului, renașterea unei comunități sfărmate, renașterea și reafirmarea unei comunități recreate și a unei identități comunitare; pelerinajul implică restaurarea unor sfâșieri dureroase ale trecutului, vindecarea rănilor, pierderea și Întreruperea și refacerea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1996; W. Swatos, L. Tomassi, 2002). Totuși, așa cum observă S. Coleman (2002, p. 363), fixarea unor granițe definitive este dificilă În modernitate, unde „călătoriile sacre se suprapun cu turismul, cu negoțul, migrațiile, expresii ale naționalismului, crearea de noi diaspore, comunitățile imaginare”. J.E. Campo (1998, p. 44) propune o tipologie formată din trei mari clase, care, deși Întemeiată numai pe studiul pelerinajelor moderne din SUA, poate fi generalizată: „Tipologia de față cuprinde următoarele unități: a) pelerinaje corelate În mod explicit cu religiile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Îl joace. În timp ce o Îmbrăcăminte formală, precum uniforma, individualizează și operează Într-un mod analitic, separând În mod clar și ferm un rol social de celelalte pe care o persoană poate să le joace, costumul extravagant operează sintetic, adăugând rolul imaginar exprimat de costumație celorlalte roluri pe care persoana mascată le Îndeplinește În mod real În viața de zi cu zi. Astfel, costumația de carnaval are un sens metaforic profund, deoarece ea efectuează conjucția dintre domenii, În timp ce uniforma și celelalte costumații
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
conflictele structurale fundamentale dintre stat și cetățean” (A. Cohen, 1993, p. 132). Această școală de gândire consideră deci că formele rituale care pun Între paranteze ordinea socială (rituri de inițiere, pelerinaje, carnavaluri) sunt instituții culturale prin care se realizează deconstruirea imaginară a sistemului de ierarhii sociale și politice și experimentarea simbolică a unor modele alternative de Înțelegere a lumii - și că dialectica dintre refuzul ritual și modelarea simbolică are ca rezultat fixarea și legitimarea normelor sociale. Potrivit celei de-a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei personalități considerate exemplare. În esență, riturile de comemorare pot avea mai multe caracteristici: Comemorarea este acea mișcare simbolică amplă prin care o comunitate se asigură și reasigură de identitatea ei, Întorcându-se către evenimente-cheie, adică evenimente (fie reale, fie imaginare, ele sunt oricum mitologizate) pe care le consideră drept elementele sale definitorii (P. Ory, 1992, p. 9). Comemorările Împărtășesc două trăsături comune: formalismul și performanța. Dar ele se deosebesc de alte rituri prin faptul că se referă la persoane și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai exact aranjarea spațială a moleculelor de proteină, Pauling și Corey (Premiul Nobel 1953) au elaborat două modele de structură secundară: modelul helicoidal (* helix) și modelul în "planuri pliate". Modelul helicoidal (* helix) rezultă prin răsucirea catenei polipeptidice în jurul unui cilindru imaginar, luând forma unui helix (elice), orientat spre dreapta din cauza configurație * a aminoacizilor și stabil din punct de vedere energetic. Pasul elicei cuprinde 3,6 resturi de aminoacizi și fiecare rest contribuie la avansarea elicei pe verticală cu 1,4 A0
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
totalitate reflectat în atmosferă, asemănător unei raze de lumină incidentă sub un anumit unghi pe suprafața unei oglinzi. Din punct de vedere matematic, această reflecție a fluxului poluant la incidența cu solul este echivalentă cu introducerea unei surse poluante virtuale/imaginare la înălțimea H față de nivelul solului (nivelul de bază) care emite o pana (un jet) de poluanți virtuală/imaginară (ca și sursa), ce poate fi, din punct de vedere matematic, modelată asemănător. În acest studiu de caz sursa considerată este
Aplicaţii ecotehnologice : probleme, proiecte, studii de caz by Virginia Ciobotaru, Oana Cătălina Ţăpurică, Dumitru Smaranda, Corina Frăsineanu () [Corola-publishinghouse/Science/215_a_442]