KorAP: Find »[drukola/base=izbucni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...277 278 279 ...411 >

10,258 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

sale cu o privire iscoditoare și serioasă. — V-am supărat cu ceva? întrebă el brusc, parcă derutat, dar privindu-le totuși pe toate în ochi. — Cu ce? strigară cele trei domnișoare, uimite. Păi, parcă v-aș ține o lecție... Toate izbucniră în râs. — Dacă sunteți supărate, nu mai fiți, spuse el, doar știu și eu că am trăit mai puțin decât alții și înțeleg viața mai puțin decât alții. Poate că uneori vorbesc ciudat... Și se simți evident penibil. Dacă spuneți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ochi - toate acestea trebuie suportate, dar, ceea ce e mai important, trebuie să reziști gândului: „Iată-i, sunt zece mii și nu-i ucide nimeni, iar eu sunt ucis!“ Ei bine, astea-s preliminariile. Eșafodul are o scară; aici, în fața scării, a izbucnit în plâns, și doar era un bărbat puternic, curajos, mare tâlhar, după cum ziceau oamenii. Lângă el fusese preotul tot timpul, mersese cu el în căruță tot drumul și-i vorbise mereu, dar nu-i de crezut că auzea ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
înclină și își spun: „Bună ziua“. Îmi imaginez ce uimită era Marie. Odată, două fetițe au făcut rost de mâncare, i-au dus-o, i-au dat-o, după care au venit și mi-au spus mie. Ziceau că Marie a izbucnit în plâns și că acum ele o iubesc foarte mult. Curând toți au început s-o iubească, așa că au început să mă iubească și pe mine. Au ajuns să vină des la mine și mă tot rugau să le povestesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
spuse nimic și, ridicând blana de jos, porni cu ea spre salon. — Poftim, acum pleacă cu blana! Blana de ce-o iei cu tine? Ha-ha-ha! Ce, ești nebun? Prințul se întoarse și rămase ca o momâie, privind-o; când ea izbucni în râs, zâmbi și el, însă tot nu-și putea mișca limba. În prima clipă, când îi deschisese ușa, era palid, însă acum sângele îi năvăli subit în obraji. — Ce-i cu idiotul ăsta? strigă furioasă Nastasia Filippovna, bătând din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-l pe prinț din cap până în picioare în modul cel mai lipsit de delicatețe cu putință; era nerăbdătoare să audă răspunsul, parcă pe deplin convinsă că răspunsul va fi negreșit atât de imbecil, încât îi va fi imposibil să nu izbucnească în râs. — Am fost surprins văzându-vă pe neașteptate... îngăimă prințul. — Dar cum v-ați dat seama că eu sunt? Unde m-ați mai văzut? Ce-i asta, parcă și eu l-am mai văzut într-adevăr undeva! Permiteți-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
adică, sunt și eu un prost laolaltă cu tine! se dezmetici și tresări brusc Rogojin, fulgerat de privirile Nastasiei Filippovna. E-eh! Am dat greș ascultându-te, adăugă el cu profundă căință. Studiind chipul descompus al lui Rogojin, Nastasia Filippovna izbucni deodată în râs. — Optsprezece mii, mie? Uite cum se vede mujicul din el! adăugă ea brusc cu familiaritate vulgară și se ridică de pe canapea, parcă pregătindu-se să plece. Ganea urmărea toată scena cu inima cât un purice. — Atunci - patruzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vrut s-o fac sincer) v-aș fi sărutat mâna, v-aș fi devenit dușman mai târziu? — Negreșit, dar nu pentru totdeauna, pentru că n-ați fi rezistat și m-ați fi iertat, spuse prințul după ce se gândi câteva clipe și izbucni în râs. — Ehe! Ar trebui să fiu mai atent cu dumneavoastră. La naiba, chiar și aici ați băgat ceva venin. Și, cine știe, poate că îmi sunteți dușman? Apropo, ha-ha-ha! Am uitat să vă întreb: mi s-a părut mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
posac, ceea ce păru întrucâtva ciudat. — Nu v-am făcut mărturisiri, îi răspunse prințul roșind, doar v-am răspuns la întrebarea pe care mi-ați pus-o. — Bravo, bravo! strigă Ferdâșcenko. În tot cazul, răspunsul e sincer, șiret și sincer! Toți izbucniră în hohote zgomotoase de râs. — Ia nu mai zbiera, Ferdâșcenko! îi spuse, dezgustat, Ptițân, cu jumătate de gură. — Prințe, nu mă așteptam de la dumneavoastră la asemenea prouesse*-uri, zise Ivan Feodorovici. Știți cine va profita de asta? Și eu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și mi-ar părea foarte rău, pentru că și eu intenționez să povestesc în încheiere o faptă din „propria mea viață“, însă aș vrea s-o fac după dumneavoastră și Afanasi Ivanovici, pentru că dumneavoastră amândoi trebuie să mă încurajați, încheie ea, izbucnind în râs. — O, dacă și dumneavoastră promiteți, exclamă generalul înflăcărat, sunt gata să vă povestesc toată viața mea; recunosc însă că, așteptându-mi rândul, mi-am și pregătit anecdota... — Și e de ajuns să te uiți la chipul Excelenței Sale ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
prințului o făcuse să uite această bănuială. Căzu pe gânduri, zâmbi apoi din nou, parcă neștiind nici ea precis de ce zâmbește... Înseamnă că sunt într-adevăr prințesă! șopti ea ca pentru sine, ironic și, uitându-se întâmplător la Daria Alexeevna, izbucni în râs. Deznodământul e neașteptat... eu... nu m-am gândit... Dar, domnilor, de ce stați în picioare? Fiți buni și luați loc, felicitați-ne pe mine și pe prinț! Cineva, mi se pare, a cerut șampanie; Ferdâșcenko, du-te și poruncește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
picioare și se uita în jur, cu fața strâmbată într-un zâmbet imobil, nedumerit. — Prințe, dragule, vino-ți în fire! îi șopti îngrozit generalul, apropiindu-se dintr-o parte și trăgându-l pe prinț de mânecă. Nastasia Filippovna observă și izbucni în râs. — Nu, generale! De-acum sunt și eu prințesă, doar ați auzit că prințul mă va ocroti! Afanasi Ivanovici, măcar dumneavoastră felicitați-mă! De-acum voi putea sta peste tot alături de soția dumneavoastră; ce ziceți, e convenabil să ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dedesubt. În sfârșit, o limbă de foc subțire, lungă, linse și pachetul, flacăra se agăță și fugi în sus pe marginile hârtiei și deodată tot pachetul se aprinse în șemineu și o vâlvătaie vie se avântă în sus. Un „ah!“ izbucni din toate piepturile. — Măiculiță! se tângui Lebedev, repezindu-se iarăși, dar Rogojin îl trase înapoi și îl îmbrânci. Toată făptura lui Rogojin se concentrase în privirea lui imobilă. Nu-și mai putea lua ochii de la Nastasia Filippovna, era fascinat, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
rosti drept explicație: — Pentru... respect, he-he-he! N-are rost... dădu prințul să înceapă. Îndată, îndată, îndată... ca viforul! Și Lebedev dispăru iute din cameră. Uluit, prințul se uită la fată, la băiat și la cel întins pe canapea; toți râdeau. Izbucni în râs și prințul. — S-a dus să-și îmbrace fracul, zise băiatul. — Ce rău îmi pare, dădu iarăși prințul să înceapă. Și eu care era cât pe ce să cred... spuneți-mi, nu cumva... Credeți că-i beat? strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
chef; la drept vorbind, acum plânge mai mult în pragul nopții și ne citește din Sfânta Scriptură, pentru că sunt cinci săptămâni de când ne-a murit mama. — A fugit pentru că, cu siguranță, i-a fost greu să vă răspundă, spuse și izbucni în râs tânărul de pe canapea. Pariez că s-a și gândit să vă tragă pe sfoară și acum își face planul de bătaie. — Doar cinci săptămâni! Doar cinci săptămâni! ținu isonul Lebedev, întorcându-se deja îmbrăcat cu fracul; clipind din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ce-ai ieșit în zdrențe? îl întrebă fata. Doar aici, după ușă, ai o redingotă nouă. N-ai văzut-o? — Taci, libelulă! Ți-arăt eu! făcu el, dând să bată la ea din picior. Însă de data asta ea doar izbucni în râs. — Nu-ncerca să mă sperii, eu nu-s Tania și n-o să fug. Dar ai s-o trezești pe Liubocika, poate că o sâcâie colicii... că tare mai țipi! — Nu-nu-nu! Pușchea, pușchea... se sperie teribil Lebedev și, repezindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
uimire. — Ei bine, acesta-i adevăratul ucigaș al familiei Jemarin, chiar el este! — Ce spuneți? întrebă prințul. — Adică, alegoric vorbind, viitorul al doilea ucigaș al viitoarei a doua familii Jemarin, dacă va exista vreuna. Chiar pentru asta se pregătește... Toți izbucniră în râs. Prințului îi trecu prin minte că, poate, într-adevăr Lebedev se fandosește și se strâmbă doar pentru că, presimțind întrebările lui, nu știe cum să răspundă la ele și încearcă să câștige timp. — Se răzvrătește! Pune comploturi la cale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să vă stric socotelile sau să vă fac să vă certați. Deci, fii liniștit și nu mă bănui. De fapt, știi și singur dacă ți-am fost vreodată rival adevărat, chiar și atunci, când a fugit la mine. Uite, ai izbucnit acum în râs; știu ce te-a făcut să zâmbești. Da, am trăit acolo despărțiți, fiecare în alt oraș, lucru pe care tu îl știi sigur. Doar și mai înainte ți-am explicat că n-o „iubesc cu dragoste, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
găsit-o în cele din urmă! Era aproape de ea, la vreo cincizeci de pași, când se gândise să se întoarcă. Iată și obiectul de șaizeci de copeici; „desigur, șaizeci de copeici, nu face mai mult!“ își spuse el și acum, izbucnind în râs. Dar râse isteric; își simți sufletul foarte greu. Își aminti clar că tocmai aici, stând în fața acestei ferestre, întorsese brusc capul, ca mai înainte, când surprinsese privirea lui Rogojin. Convingându-se că nu s-a înșelat (lucru de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
precis stropșitura propriu-zisă, vin fulgerător. În această clipă, dintr-odată se deformează extrem de mult fața, mai ales privirea. Convulsiile și spasmele pun stăpânire pe tot trupul și pe toate trăsăturile feței. Un strigăt îngrozitor, inimaginabil, care nu seamănă cu nimic, izbucnește din piept; din acest strigăt dispare parcă brusc tot ce e omenesc, și unui observator nu i-ar fi nicidecum posibil sau, în orice caz, i-ar fi foarte greu să-și închipuie și să accepte ideea că țipătul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Lebedev, te asigur că de la bun început n-ai înțeles bine ceva în privința relațiilor mele; te afli într-o eroare continuă. N-am nici cel mai neînsemnat motiv să mă feresc sau să mă ascund de cineva, spuse prințul și izbucni în râs. Privindu-l, Lebedev consideră că e de datoria lui să râdă și el. Cu toată emoția deosebită pe care o încerca, se vedea clar că era foarte satisfăcut. Vestea adusă de Kolea era adevărată; le-o luase înaintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Nimic nu-i mai bine. Ce ți se pare mai bine? Nu-i nimic mai grozav decât „cavalerul sărman“! declară deodată Kolea, care stătuse tot timpul în picioare lângă scaunul Lizavetei Prokofievna. — Și eu cred tot așa, spuse prințul Ș., izbucnind în râs. — Și eu am exact aceeași părere, enunță solemn Adelaida. — Care „cavaler sărman“? întrebă generăleasa, privindu-i contrariată și înciudată pe toți vorbitorii, însă, văzând-o pe Aglaia pufnind în râs, adăugă mânioasă: prostii! Care „cavaler sărman“? — Parcă e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
răzbătea ceva atât de copilăresc, nerăbdător-școlăresc și rău disimulat, încât uneori, privind-o, era imposibil să nu râzi, ceea ce, de altminteri, o înfuria foarte mult pe Aglaia, care nu înțelegea de ce râd ceilalți și „cum pot, cum îndrăznesc să râdă“. Izbucniră și acum în râs surorile, prințul Ș., zâmbi până și prințul Lev Nikolaevici, care roșise și el cine știe de ce. Kolea hohotea și jubila. Aglaia se supără, nu glumă, și se făcu de două ori mai frumoasă. O prindeau foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
voie, voi relata faptele, îi imploră prințul. Domnule Burdovski, acum cinci săptămâni, în Z., a venit la mine Cebarov, mandatarul și împuternicitul dumneavoastră. L-ați descris în termeni foarte măgulitori în articol, domnule Keller, i se adresă prințul boxerului și izbucni în râs, dar mie nu mi-a plăcut deloc. Din prima clipă mi-am dat seama că acest Cebarov a inițiat toată tărășenia, că el v-a sfătuit, domnule Burdovski, profitând de naivitatea dumneavoastră, să începeți toată această tevatură, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
un mod atât de public, dă pe față secretul nașterii sale și, mai ales, își face mama de rușine. Pentru că încă de pe atunci Cebarov mă amenința cu publicitatea... — Ce prostie! strigă nepotul lui Lebedev. Nu aveți dreptul... nu aveți dreptul! izbucni Burdovski. — Fiul nu răspunde pentru fapta desfrânată a tatălui, iar mama nu-i vinovată, strigă cu patimă Ippolit. — Cu atât mai mult, se pare, ar fi trebuit s-o cruțe... rosti prințul cu sfială. — Dumneavoastră, prințe, nu sunteți doar naiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
meu i-a trecut prin cap să săvârșească crima asupra celor șase oameni și, la drept vorbind, căruia dintre noi, fiind în locul lui, nu i-ar fi trecut așa ceva prin cap?“ Ceva cam în genul acesta, dar foarte amuzant. — Ajunge! izbucni deodată, aproape tremurând de mânie, Lizaveta Prokofievna. E timpul să punem capăt acestui galimatias!... Era teribil de tulburată, își ridică amenințător capul și, cu un aer provocator, semeț, fierbinte și nerăbdător, îi învălui pe toți într-o privire scânteietoare, fiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]