7,613 matches
-
ca părinții noștri să fie destituiți ca "infami cultivatori de vipere antinaționale". Ziarul mi l-au prezentat, îngroziți, chiar cei trei elevi evrei care fuseseră exmatriculați. Am rămas îngrozit: numele meu, pentru prima oară "dat la ziar"! (era ceva de mândrie, în genere, să fii "dat la ziar", dar nu în cazul nostru). Mă așteptam, îngrozit, la o grea pedeapsă; și mama m-a sfătuit să "întârzii la masă" în ziua aceea, cu toate că abaterea aceasta nu era tolerată de tata. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Buntea, care era bunica de pe mamă, pe care seara o așteptam la gară. De acolo plecam direct "la mare", cu vagonul de Iași-Cetatea Albă-Bugaz. Mi-am fixat lanțul ceasului de cheutoarea hăinuței, să se vadă cât mai bine. Aveam o mândrie de împărat recent promovat. Totul a fost o minune, lașul, care era un oraș plin de mizerie, mi se părea magnific, mi se părea că toată lumea se uită cu gura căscată la ceasul meu. Totul a fost o minune până când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lei. I-a dat zece. Nenorocitul i-a mulțumit și s-a întors cu restul de cinci mii... Și dânsa nu a îndrăznit să nu-i primească, pentru că, mi-a spus dânsa, "restul acesta, de cinci mii de lei, era mândria lui; nu se poate fără un rest de mândrie, restul acesta este orgoliul, justificarea că ești încă ceva, cineva". * Am trecut pe Strada Primăverii, Verii, Toamnei, pe Strada Iernii. În fiecare oraș mai răsărit există aceste patru străzi. * Dar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și s-a întors cu restul de cinci mii... Și dânsa nu a îndrăznit să nu-i primească, pentru că, mi-a spus dânsa, "restul acesta, de cinci mii de lei, era mândria lui; nu se poate fără un rest de mândrie, restul acesta este orgoliul, justificarea că ești încă ceva, cineva". * Am trecut pe Strada Primăverii, Verii, Toamnei, pe Strada Iernii. În fiecare oraș mai răsărit există aceste patru străzi. * Dar la Iași am găsit o stradă care se numește mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o oarecare confuzie în gânduri și opinii. Visez să fi fost un om simplu, cu existență de pădurean ori de cosaș. Să mă fi întors acasă, spre seară, cu șalele cuprinse de durere, să fi simțit zilnic orgoliul oboselii fizice, mândria lucrului temeinic, bine făcut. Să mă fi oprit, în fiecare seară, cu oameni de soiul meu, la o crâșmă cu bănci și mese de lemn lustruit, cu o lampă străveche atârnată de grindă. Să-mi fi petrecut acolo câte o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Avea mare trecere printre prietenii mei un astfel de ceas "clasic". Era un ceas pe care îl aveau mai ales ceferiștii, costa 115 lei. Ne-am mai plimbat prin oraș. Eu am descheiat hăinuța, să se vadă ceasul. Aveam o mândrie de împărat recent promovat. Totul mi se părea o minune. lașul, care era totuși destul de mizerabil, mi se părea curat și magnific. Trăgeam cu ochii la trecători, să văd dacă observă ceasul meu. Însă abia noaptea, în tren, minunea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bucurie reținută. La mânăstiri, întâlnire reală cu Dumnezeu. Au ascultat, aceste bătrâne prăbușite de vitregii, cuvintele unor călugări, s-au închinat, în ordine, la icoanele făcătoare sau nu de minuni, au mângâiat florile, abia înflorite, au făcut mici donații, cu mândria de a fi și ele donatori; dezlegau din batiste cu noduri multe, zece bănuți, zâmbind fericiți că "dau" și ele ceva. S-au creat mici cupluri de prieteni, băieții tineri i-au ajutat pe ceilalți. Venea seara. Ne părea rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe care eu o păzeam de muște. Era pictor, un pictor pasionat. Făcea în fiecare zi o altă lume... uneori "două alte lumi"... Eu aveam vreo opt ani și, privind cum se încheagă din nimic viața, simțeam în mine o mândrie greu de exprimat... Mă simțeam un asistent al lui Dumnezeu; chiar credeam că ăsta este rostul meu. Cu Sașa mi s-a întâmplat și durerea, prima mea durere de dragoste. Venea, de la o vreme, cu noi, zilnic, o studentă tânără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să urmărească sloop-urile piraților prin insule mici, lagune și porturi neînsemnate. Conștiința superiorității marinărești a britanicilor a apărut, deci, încă din zorii nașterii marilor povești cu pirați, iar creatorii lor n-au făcut decât s-o afișeze, nu fără ascunsă mândrie. Secolul al XIX-lea nu a adus o liniștire defintivă a situației. Acțiuni temerare și crude ale piraților și procese la fel de răsunătoare au umplut paginile ziarelor și subiec tele relatărilor de tot felul. Sfârșitul războaielor napoleoniene și a celor de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
victoriană a progresului științific și a extinderii glorioase a Imperiului Britanic. Romanul era genul preferat al clasei de mijloc, devenită consumeristă, snoabă și avidă de senzațional ieftin, într-o vreme a contradicțiilor sociale, a crizei morale și a amestecului de mândrie națională, speranță, îndoială și pesimism. Precizia realistă a detaliilor era căutată, pentru evadări imaginare și analogii cu prezentul, fie și în episoadele din revistele în fascicole, chiar dacă ea se grefa, încă, pe idealizări romantice. Lumea desenată realist, în proză, lumea
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
acest gest „spontan”, după ce doi ani refuzase să intre în legalitate, iar apoi am rupt decretul și l-am azvârlit la coș, căci mi s-ar fi părut nedemn pentru mine să primesc această umilință a celui ce pierduse orice mândrie. După Ianuarie 1941, cu tot avizul favorabil al Comisiunii Monumentelor Istorice, niciunul [217] dintre cei doi miniștri ai regimului Antonescu (generalul Rosetti și Ion Petrovici) nu au binevoit să respecte legea, așa încât eu n-am fost cooptat membru al Comisiunii
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
că și-o poate lua în lada cu jucării. 1.2. Uteciștii eroi, comuniștii de mâine Trecerea de la pionierat la UTC a fost și saltul de la copilărie la adolescență, de la wonder world la impactul teribil al ieșirii din găoace. Spre deosebire de mândria mea din prima zi de pionier, motivația de bază la intrarea în UTC a fost aceea că urma să-mi petrec mai mult timp cu secretarul acestuia, de care eram vag amorezată la cei 14 ani când îmi mijeau cornițele
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
îmi mijeau cornițele de domnișoară. Pentru mine, UTC-ul se transubstanțiase cu primul personaj masculin tip făcut ochi dulci și schimbat colecții de timbre, șervețele exotice, atingeri discrete de mână. Nu eram deloc pătrunsă de importanța momentului. Treuse 68-ul mândriei românesc-patriotice. Trecuse și euforia schimbării imnului de stat și cea a redescoperirii trecutului îngropat sub cisma sovietică. În schimb, venea ca o vijelie vârsta contestatară și odată cu ea un dispreț ucigător față de tot ce prețuiau părinții și profesorii mei, care
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
trebuie să fie autonomi, adică să hotărască pentru viața lor. Autonomia depinde și de factori exteriori voinței noastre: lipsa constrângerilor, condiții de exercitare a libertății de alegere, informații despre alternative. Dar, așa cum vom vedea mai încolo, depinde și de noi. Mândria și demnitatea noastră de oameni se leagă de faptul de a fi autonomi: să putem alege cursul pe care vrem să-l ia viața noastră, fără amestecul altcuiva în planurile noastre de viață, în baza faptului că avem discernământ, că
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cele care mi-au stat mie la îndemână întâmplător, au fost cam acestea: câte un raport, inclusiv cel al președintelui Bush despre starea națiunii, ne menționa într-un șir de state, ca aliați militari (mai să îmi sparg pieptul de mândrie, cu tot pacifismul meu!). Câte un alt raport, despre emigranții ilegali și munca la negru, ne menționa ca stat care, prin salariile mai scăzute decât în Albania, devine sursă de forță de muncă precar plătită și neprotejată în SUA. România
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
care mentorul vorbea ca de niște certitudini. Nimeni nu „știa” nimic, nimeni nu avea cu adevărat vocație de scriitor în ochii lui G. Mărgărit. Cei mai mulți îl evitau, nu atât pentru viciul său, din care făcea un blazon, un titlu de mândrie, un privilegiu inaccesibil filistinilor, cât din pricina imaginii deloc măgulitoare asupra lor înșiși, pe care o puteau culege din aprecierile nemiloase lansate de G. Mărgărit. A emite pretenții că ești scriitor, poet, critic literar părea în preajma lui G. Mărgărit o îndrăzneală
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
descoperirii osemintelor sale, acestea vor trebui aduse și depuse pentru veșnicie în acest loc și nu lăsate în Cernăuțiul ostil. Vasile Diacon consideră că acest lucru se impune cu o necesitate stringentă în vederea comemorării amintirii celui ce a fost cândva mândria locuitorilor de pe Suha: Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc. Pentru că acest lucru pare mai greu de realizat, regândind și analizând mai bine situația, Vasile Diacon a ajuns la concluzia că „un cenotaf se pierde, odată cu extinderea cimitirului, printre mormintele anonimilor”. De aceea, a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și de teologie pastorală și a descoperit dând publicității o serie de documente vechi moldovenești din Bucovina. Conștient de vechimea clasică a românității, cu rădăcini adânci în civilizația europeană, în autohtonismul daco-roman și în tradiția creștină, Nicolae Cotlarciuc declara cu mândrie că „neamul românesc e creștin ortodox de când e român și român de când e creștin ortodox”. Colaborarea Mitropolitului Nectarie la revista „Candela” Revista „Candela” a însemnat mult pentru autorul Nectarie Cotlarciuc, în primul rând pentru faptul că aici și-a publicat
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
semnificația și importanța unor cuvinte sau expresii demne de reținut. Doamna profesor Maria Popescu ținea la elevii săi de la Adjudu Vechi. Noi făceam naveta indiferent de vreme, străbătând cei 4 kilometri desculți. Ne încălțam înainte de a intra în oraș. Aveam mândria de a nu ajunge desculți la școală. În timpul iernii stăteam la gazdă împreună cu fratele meu. Acest lux îmi dădea motive de mândrie față de colegii din sat, deși îmi lipsea anturajul lor și îi invidiam pentru peripețiile și năzdrăvăniile pe care
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
făceam naveta indiferent de vreme, străbătând cei 4 kilometri desculți. Ne încălțam înainte de a intra în oraș. Aveam mândria de a nu ajunge desculți la școală. În timpul iernii stăteam la gazdă împreună cu fratele meu. Acest lux îmi dădea motive de mândrie față de colegii din sat, deși îmi lipsea anturajul lor și îi invidiam pentru peripețiile și năzdrăvăniile pe care le făceau în timpul navetei. Am trăit greu în timpul secetei din 1946. Pământul era pârjolit. Animalele nu mai aveau ce mânca, iar apa
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
care neglijau învățătura. Îmi amintesc cât de mândru eram când mi-am cumpărat, din salariul meu, un costum nou la cartelă. Totul s-a terminat prin aprilie 1955 deoarece postul de pedagog s-a desființat. Am fost grav rănit în mândria mea și am suferit mult. Am suferit mult și datorită faptului că mi se aprinsese călcâiele după o fată din clasa a VII-a, la cămin fiind cazate și elevele de la gimnaziu. Revenit acasă am fost o perioadă neliniștit, dar
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Când elevii probau că nu s-au pregătit suficient mă supăram și nu îmi mai trebuia nici mâncare. Mă înțelegeam foarte bine cu colegii și mă considerau un partener al lor. Am simțit și am primit cu bucurie și cu mândrie respectul ce mi se acorda. Profesorul Baieră care preda matematica, un excelent specialist, dăruit școlii, organiza un Cerc de matematică în cadrul căruia rezolva cu cei mai buni elevi probleme din Gazeta de matematică și fizică pe care apoi le publica
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
și, totuși am fost nevoit; nu am cules impresiile studenților despre curs, așa că nu știu în ce măsură a putut fi acceptat. Este o diferență radicală între un astfel de curs și cursul de Evoluționism sau de Antropologie. Am rămas, totuși, cu mândria că am făcut cursul cu profesorul Papp. Aureola sa de excelent sistematician, de mare briolog, cel mai mare briolog român din toate timpurile ne impresiona. Îmi amintesc că în anul al II-lea, am făcut o aplicație în masivul Rarău
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
lui Dumnezeu... Nimic nu va putea doborî această Operă a lui Dumnezeu; ceea ce o poate opri, o poate devia, este lipsa de caritate dintre noi, e spiritul de critică, de invidie, de murmurare, plecate toate din amorul nostru propriu, din mândria noastră...». Dar pacea nu domnește. Și, în iunie 1933, împărțirea sufletelor provoacă vizita pastorală diecezană, întreprinsă de către delegatul episcopal, mons. Luigi Zenati. Don Calabria se simte strivit în menghina unei dileme: «Cuvântul părintelui meu spiritual, care e glasul lui Dumnezeu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o voce subțire, murmura: „Cred, o Doamne, cred, cred“. Și termină sfânta Liturghie cu liniște. Alte ispite îl tulburau: gândul că nu ar fi făcut nimic bine și, dacă ar fi făcut ceva bun, că ar fi făcut-o din mândrie ori pentru a se subînțelege. Îl chinuia gândul morții, care provenea dintr-o sfântă frică de Dumnezeu și din gândul final al dării de seamă în fața Dumnezeului preasfânt. Celor care se apropiau de el, le spunea cu voce sinceră și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]