6,980 matches
-
acțiune vânătorului pe vaza datelor furnizate de operatorii radar și reprezentate pe masa de urmărire. Când operatorii pierdeau semnalul aparatelor de vânătoare, acestea din urmă trebuiau să se reîntoarcă în raza de acțiune a radarului din acel careu. Mai mult, măsurătorile oferite de setul de radare Würzburg puteau diferi cu până la 500 m. Problemele generate de lanțul greoi de comandă, control și comunicație duceau de multe ori eșecuri de interceptare. Radarele montate pe avioane au rezolvat această problemă. La început au
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
o complexitate aparte, care ar putea fi cauzată în parte datorită materialului ejectat în urma interacțiunii dintr-un sistem binar aflat lângă steaua centrală. Totuși, nu există în prezent evidențe directe cum că steaua centrală ar avea un companion. De asemenea, măsurătorile abundenței elementelor chimice, obținute prin diferite metode, prezintă o discrepanță importantă, indicând faptul că există unele aspecte legate de această nebuloasă rămân încă fără înțeles. Observațiile Telescopului Hubble a demonstrat un număr de inele fade în jurul Ochiului, care sunt straturi
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
Mira topografică numită și stadie este o riglă gradată, utilizată în măsurătorile topografice. Mira se așează, de obicei vertical, în punctul vizat și se citește pe ea înălțimea planului de viză față de nivelul punctului vizat (în cazul măsurăorilor de nivelment) sau numărul de gradații prins între firele sadimetrice (în cazul măsurătorii indirecte
Miră topografică () [Corola-website/Science/332872_a_334201]
-
în măsurătorile topografice. Mira se așează, de obicei vertical, în punctul vizat și se citește pe ea înălțimea planului de viză față de nivelul punctului vizat (în cazul măsurăorilor de nivelment) sau numărul de gradații prins între firele sadimetrice (în cazul măsurătorii indirecte a distanțelor). Mirele utilizate până prin anii '70 ai secolului trecut erau fabricate din lemn și erau pliabile (aveau o balama la mijloc) pentru a fi mai ușor de transportat, dar asta le făcea să fie instabile și genera erori
Miră topografică () [Corola-website/Science/332872_a_334201]
-
mijloc) pentru a fi mai ușor de transportat, dar asta le făcea să fie instabile și genera erori la citirile efectuate de operator. Gradațiile erau aplicate pe lemn prin vopsire, iar imaginea era inversată deoarece aparatele cu care se făceau măsurătorile (teodolite, nivele etc.) aveau obiective optice care vedeau imaginile inversate, ceea ce în zilele noastre nu mai este cazul. Ulterior au apărut mirele din aluminiu, pliabile sau telescopice, sau din fibră de sticlă. Pentru o mai mare acuratețe, există mire cu
Miră topografică () [Corola-website/Science/332872_a_334201]
-
fenomenelor electrice, electromagnetice și magnetice ce se produc în țesuturile biologice. Aceste fenomene includ: Este important să se facă distincție intre conceptul de bioelectromagnetism și cel de electronică medicală; primul se referă la fenomenele bioelectrice, bioelectromagnetice și biomagnetice și metodologia măsurătorilor și stimulărilor, pe când cel de-al doilea concept se referă la dispozitivele efective folosite în acest scop. Prin definiție bioelectromagnetismul este un domeniu interdisciplinar deoarece implică asocierea științelor inginerești cu fizica, științele naturii, biologie, medicina sau mediu. Domeniile de studiu
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
amplasată deasupra inimii, ei au folosit și o bobină identică, legată în serie cu prima dar amplasată lateral. Cele două bobine erau în opoziție ceea ce facilita anularea câmpurilor magnetice distante ce proveneau din alte surse. O remarcabilă creștere a senzitivității măsurătorilor biomagnetice a fost obținută prin utilizarea dispozitivelor supraconductoare numite SQUID ("Superconducting QUantum Interference Device)"
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
al liniilor spectrale ale stelelor galaxiei, dar viteza transversală (sau „mișcarea proprie”) nu poate fi măsurată direct. Astfel, s-a stabilit că galaxia Andromeda și Calea Lactee se apropie una de alta cu viteza de aproximativ km/h (120 km/s). Măsurătorile efectuate cu ajutorul telescopului Hubble, în 2002 și 2009, de echipa lui Roeland P. van der Marel, astrofizician al Institutului științific al telescopului spațial de la Baltimore (Statele Unite ale Americii), au scos în evidență că într-un plan al cerului, galaxia Andromeda
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
unui satelit natural. În 1950, se credea că planeta Mercur din cauza micii sale talii, și-a pierdut probabil atmosfera, prin scăparea în spațiu a moleculelor care o compuneau. Dollfus a anunțat că a detectat o foarte slabă atmosferă pornind de la măsurătorile de polarizare făcute la Observatorul Pic du Midi, în Pirineii francezi. Acest anunț era în contradicție cu previziunile teoretice care se bazau pe Teoria cinetică a gazelor. Dollfus estima că presiunea atmosferică la nivelul solului este de circa 1 mm
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
Geodezia - știința măsurătorii și reprezentării suprafeței terestre - este una din cele mai vechi științe și prin aceasta una din pietrele de temelie ale dezvoltării științei și tehnicii. Geodezia, astronomia și matematica sunt științe strâns legate între ele. Evoluția geodeziei a fost marcată printr-
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
ele. Evoluția geodeziei a fost marcată printr-o serie de perioade care s-au succedat și s-au deosebit calitativ între ele. Astfel, se pot caracteriza cele mai importante perioade, relativ distincte, de dezvoltare a știiinței geodezice, în general: Istoria măsurătorii își are începuturile în neolitic, cu circa 10 000 de ani în urmă, adică în jurul anului 8000 î.Hr., atunci când oamenii au început să devină sedentari. Atunci, la construcția așezărilor și la împărțirea câmpurilor era nevoie de topografi. Aceștia trebuiau să
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
neolitic, cu circa 10 000 de ani în urmă, adică în jurul anului 8000 î.Hr., atunci când oamenii au început să devină sedentari. Atunci, la construcția așezărilor și la împărțirea câmpurilor era nevoie de topografi. Aceștia trebuiau să cunoască deja conceptul de măsurătoare, pentru a putea compara mărimile între ele. Pentru ca terenurile pe care se putea construi trebuiau împărțite între consăteni, era nevoie de metode simple de măsurare și calculare a suprafețelor. Descoperiri arheologice arată că în urma cu circa 7000 de ani oamenii
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
babiloniană provine câte o plăcuță de lut, una dintre acestea cu harta lumii (Pământul este reprezentat sub forma unui disc), cealaltă cu planul orașului antic Nippur. Biblia arată că în vechiul Israel existau topografi care stabileau proprietățile și hotarele terenurilor. Măsurătorile sunt menționate de multe ori în Vechiul Testament, de exemplu în Proverbe 22:28: sau în Isaia 34:17: Începuturile analizării științifice a geometriei pornesc de la vechii egipteni. Ei trebuiau să măsoare anual Delta Nilului, după inundații și să stabilească din
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
ori în Vechiul Testament, de exemplu în Proverbe 22:28: sau în Isaia 34:17: Începuturile analizării științifice a geometriei pornesc de la vechii egipteni. Ei trebuiau să măsoare anual Delta Nilului, după inundații și să stabilească din nou limitele de parcele. Măsurătorile se realizau cu o sfoară care avea câte un nod la distanțe egale, după cum se vede în multe picturi păstrate pe zidurile vechilor temple. O pictură din Teba (1400 î.Hr.) arată cum se desfășoară o măsurătoare de teren de către două
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
nou limitele de parcele. Măsurătorile se realizau cu o sfoară care avea câte un nod la distanțe egale, după cum se vede în multe picturi păstrate pe zidurile vechilor temple. O pictură din Teba (1400 î.Hr.) arată cum se desfășoară o măsurătoare de teren de către două persoane, care întind o sfoară cu noduri dispuse la intervale regulate. Egiptenii venerau o zeiță, "Seshat", care era zeitatea pentru evidență (înregistrare) și măsurare. Seshat era reprezentată ca o femeie într-o piele de leopard care
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
înseamnă o circumferință de aproximativ 39 700 km și o rază de circa 6 320 km. Rezultatul acestei determinări este remarcabil, pentru epoca respectivă, el diferind cu circa 300 de km față de valoarea acceptată astăzi de 40 008 km. Odată cu măsurătorile și determinările făcute asupra razei și circumferinței terestre pe care le-a făcut, Eratosene a pus piatra de temelie a dezvoltării geodeziei ca știință fundamentală pentru măsurarea și reprezentarea formei și dimensiunilor Pământului. Hiparh din Niceea sau "Hipparchus" (circa 190
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
pe parcursul a secole, care conținea sub forme diferite știința geografică a perioadei respective. De aceea, proiecțiile penru hărți se numeau, după secole, de exemplu "Ptolemeu din Bologna 1477" sau "Ptolemeu din Ulm 1482" sau "Ptolemeu din Basel 1540". În domeniul măsurătorilor romanii au preluat foarte puține de la greci. Romanii ca stat administrativ foarte sever au dezvoltat un sistem cuprinzător pentru măsurarea terenurilor. Dar ei au pus accentul mai mult pe latura practică a domeniului, decât pe latura teoretică. Hărțile romane nu
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
militare si administrative. Cu toate acestea, romanii au fost cei care au avut cea mai cuprinzătoare știință topografică, pentru că imensul Imperiu Roman nu putea fi administrat decât prin mijloace tehnice foarte dezvoltate. Stadiul avansat al tehnicii, și prin aceasta și măsurătorile, permiteau construcția formidabilă a drumurilor, podurilor și tunelurilor, cât și a orașelor sau a sistemelor de canalizare. Cel mai reprezentativ produs al acelor timpuri care a ajuns până în zilele noastre sub formă de copie este Tabula Peutingeriana. Această hartă de
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
a calculat razele orbitelor planetelor în funcție de distanța Pământ-Soare și perioadele lor de rotație în jurul Soarelui. De asemenea, savantul a dat explicația corectă a eclipselor lunare și solare și explicația că Luna strălucește deoarece reflectă lumina Soarelui. Despre știința și tehhnica măsurătorilor terestre în lumea precolumbiană se știu puține lucruri. Judecând după vestigiile arhitecturale (orașe, temple, piramide etc.) păstrate de la civilizațiile precolumbiene (mayași, azteci, incași ș.a.), putem presupune că aceste popoare aveau cunoștințe tehnice destul de avansate încât să le permită edificarea acestora
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
unelte din piatră. Mayașii aveau abilitatea de a prezice cu exactitate eclipsele, precum și deplasările planetelor, fără să fi cunoscut aparatele optice, nici vreun instrument oarecare de precizie și nici nu aveau vreo unitate de timp minimală ca ora sau minutul. Măsurătorile lor se bazau doar pe urmărirea cu ochii, pe calculele de triangulație și pe măsurarea umbrelor. Prin repetarea calculelor, prin „statistică”, prin transmiterea regulată a rezultatelor, mayașii corectau datele empirice scoase dintr-o geometrie a spațiului destul de sumară. Sistemul matematic
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
Adrien Auzout. Este inventatorul unei lunete care i-a permis să realizeze nivelmente cu o precizie de ordinul de 1 centimetru pe kilometru. În 1669-1670 Academia de Stiinte l-a însărcinat cu măsurarea arcului de meridian între Paris și Amiens. Măsurătorile prin triangulație l-au condus la un rezultat de 111 până la 112 km pentru un grad de latitudine, ceea ce dă o rază terestră de km, rază măsurată în prezent fiind de km. În anul 1671 Picard a plecat în Danemarca
Jean Picard () [Corola-website/Science/333246_a_334575]
-
pentru acea epoca. a lăsat un "Traité du nivellement", publicat cu titlu postum de către Philippe de La Hire. Jean Picard a efectuat măsurări ale diametrului solar. Satelitul francez de observare a Soarelui, "Picard", a fost denumit în onoarea lui "Jean Picard". Măsurătorile făcute de el, în timpul minimului lui Maunder (1645 - 1715), sunt și acum folosite pentru evaluarea influenței constanței solare asupra încălzirii globale. Picard a conceput el însuși instrumente de măsură și a fost primul care a folosit o lunetă prevăzută cu
Jean Picard () [Corola-website/Science/333246_a_334575]
-
diferitelor sisteme fizice se numesc calorimetre. Există mai multe tipuri de calorimetre, ținându-se seama de faza în care se găsește corpul (gaz, lichid, solid) a cărui căldură specifică se determina și de domeniul de temperaturi în care se fac măsurătorile. Determinarea valorii capacității termice masice a unui corp solid folosind metodă calorimetrica clasică, în principiu se face cu ajutorul formulei de mai jos, rezultată din ecuația calorimetrica formulă 76 unde: formulă 37 capacitatea termică masică de determinat, formula 78 masă corpului a cărei capacitate
Capacitate termică masică () [Corola-website/Science/333269_a_334598]
-
din Napoli. În aceeași perioadă face și unele cercetări la Observatorul Astronomic din Pizzofalcone. În 1875 s-a înființat Observatorul astronomic de la Iași, unde Căpităneanu a amenajat prima sală din România pentru instalarea unei lunete meridiane. În același an, în cadrul măsurătorilor geodezice efectuate pentru a se întocmi harta țării, a deteminat diferența de longitudine dintre Iași și Cernăuți cu ajutorul instrumentelor austriece puse la dispoziție de . Anul 1876 a permis reluarea observațiilor astronomice pentru determinarea latitudinii observatorului din Iași, de data aceasta
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
SQUID multi-canal, numărul canalelor depășind în prezent câteva sute, a dus la îmbunătățirea condițiilor de examinare și obținerea de date mai credibile. S-au realizat și sisteme care utilizează gradiometre supraconductoare de ordinul unu sau doi care au permis efectuarea măsurătorilor biomagnetice și în încăperi ne-ecranate magnetic. Zimmerman a realizat primul gradiometru SQUID pentru măsurători de MCG în încăperi neecranate, ulterior fiind experimentate și de alte grupuri de cercetare din Germania, Japonia, China. Există, de asemenea și sisteme care funcționează
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]