10,460 matches
-
obiecte aflate mai la vedere În camera lui de studiu; les objects d’art din cristal sau piatră cu vinișoare, la modă pe atunci; sclipitoarele fotografii de familie; imensul Perugino aflat sub o lumină blândă; uleiurile olandeze mici, strălucitoare ca mierea; și chiar deasupra biroului, portretul pastel, ca un abur trandafiriu, al mamei, pictat de Bakst: artistul Îi desenase fața În trei sferturi, scoțându-i minunat În evidență trăsăturile delicate - bolta părului cenușiu (Încărunțise la douăzeci și ceva de ani), arcuirea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fii pildă tuturor că Domnul din Ceruri a fost milostiv cu tine și ți-a dat din belșug. Ei! Îți plouă-n gură, cumnățele? Nu te-nduri? Fulgerător, Isaia scapără o căutătură să-l îngroape, dar când deschide gura, numai miere curge din ea: Dau, Măria-ta! Se poate să nu dau?! Dau Svorâștea! Cu dragă inimă... Numai două? Mă dezamăgești, cumnățele. Unde mai pui la socoteală că te mai ușurezi de păcate. De multe ori m-am întrebat: "Atunci, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-mi dau obolul cu sapa... "De bunăvoie"... Păi cum altfel, zâmbește Țamblac cu subînțeles. E pielea noastră în joc. "Vin turcii!" repetă el înfricoșătoarea veste, se înclină și iese. Au rămas singuri... Ștefan ia de pe farfurie un fagure de miere. Își linge degetele: Numai lucruri dulci se află în iatacul ista, spune el privind-o pe Maria, care, repede, își ascunde roșeața din obraz printr-un hohot de râs. Ștefane, îți mulțumesc pentru ajutorul ce-l dai lui Alexandru! se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și de drumul mare, și... și de drumul mic! Ștefan zâmbește și-l mulțămește c-o bătaie pe umăr: Bine, Mare Spătare, bine... Mihail face stânga-n-prejur. Stai!! strigă din urmă, Ștefan. Văzut-ai cum se-ncleie musca ce trage la miere? Văzut! Ei, așa să faci și tu! Încarci două chervane cu marfă scumpă, la vedere. Ascunzi sub coviltir oșteni zdraveni cu sabie sub caftanul de negustor. Bați șleaurile negustorești, zi și noapte mai cu samă noaptea. Tâlharii vor trage la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Văzut! Ei, așa să faci și tu! Încarci două chervane cu marfă scumpă, la vedere. Ascunzi sub coviltir oșteni zdraveni cu sabie sub caftanul de negustor. Bați șleaurile negustorești, zi și noapte mai cu samă noaptea. Tâlharii vor trage la miere și vor mușca momeala... Fantastic! strigă Mihail în culmea admirației rupând-o la goană spre împlinirea poruncii. Îi belesc! Îi belesc! răcnește el alergând. Ștefan râde și strigă în urma lui: Bărbile, neguțătorilor!! Nu uitați bărbile!! Don Batista, milogindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
doua oară o plesnește, dându-și o palmă. Cum?! Foarte simplu: s-o facă rumeguș și să li se dea cu lingurița, le-o întoarce Ștefan, mulțumit că le-a dat peste nas. Cu îngăduința de a pune sare au miere, după pohta inimii... Boierilor le-a pierit cheful să mai râdă. Unora, poate, le venea mai degrabă a plânge, că, poate, nu erau de tot străini de vama grâului, a mierii, a peștelui... Și prea bine știau că la Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
peste nas. Cu îngăduința de a pune sare au miere, după pohta inimii... Boierilor le-a pierit cheful să mai râdă. Unora, poate, le venea mai degrabă a plânge, că, poate, nu erau de tot străini de vama grâului, a mierii, a peștelui... Și prea bine știau că la Domnul Ștefan "Vorba-i vorbă" și "Sunt lucruri cu care nu se glumește". Și se lasă o tăcere... Ștefan dă o raită încăperii, se oprește în dreptul mitropolitului Teoctist ce tot frământa niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înciudat și stupește o flegmă între morminte, grijuliu să nu-și afle vreo pricină cu mortul. M-o bătut șeaua de s-o luat pielița curului numai bășici-bășici, carne vie! Pe brânci, când mă oblojește muierea cu lapte bătut și miere, urlu cale de trei poște, că nu te văd de usturime! Numai pe burtă dorm; mă perpelesc și gem cât îi nopticica de lungă. Îl visez pe Diavol și sar țipând: "Jos burdihanu'!" De groază să nu mă-ncalece iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răfuială între două țări. E în joc "Creștinătatea"! spune cu un zâmbet ironic. Suntem doar ,,Oștenii lui Hristos"! hohotește el batjocoritor. Că mult îi arde lui Mateiaș de război, de "Creștinătate"... E obosit, ca mirele după nuntă în luna de miere, hâhâie Mihail cu subînțeles. Încă un pumnal înfipt în spate, oftează Ștefan. Am crezut... M-am bizuit... Barem să-mi fi spus cinstit că mă lasă baltă. M-au înșelat! M-au înșelat!" De-aș fi știut, închipuiam altfel, făceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
după terminarea romanului Frații Karamazov, s-ar fi descoperit un diamant: al doilea volum al Fraților Karamazov, rămas nescris, dar pe care romancierul îl avea deja - după cum o confirmă mai mulți contemporani - „în cap”. * Raiul e ca un fagure de miere pe care, asemenea albinelor strânse ciopor, se adună la un loc toți oamenii care de-a lungul vieții lor pământești și-au arătat unii altora o dragoste cât de mică. Vom fi orânduiți acolo tot pe „colective”, dar nu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
problema longevității umane, și asta din cauza unui octogenar care studiază subiectul și care tocmai și-a dat drumul deasupra Senei cu o parașută din mătase roșie. Intuiția e că, dacă am izbuti să facem ca excrementele umane să aibă fluiditatea mierii, viața omului s-ar prelungi, căci (după Paracelsus) excrementul nu e altceva decât firul vieții și orice întrerupere sau pârț e de fapt o clipă care-și ia zborul. Echivalentul, în timp, al foarfecelor celebrelor Parce, care taie firul vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
citește dintr-o carte rugăciuni. Când ea a terminat toată lumea se ridică și mulțumește în cor lui Dumnezeu pentru toate. Apoi toți se odihnesc o oră și reiau lucrul fiecare. Mâncarea este foarte bună și multă. Cu adevarat curge miere și lapte. Curățenie mare peste tot. Multă ordine. Tot personalul e drăguț și iubitor de străini. Toți sunt prietenoși și darnici. Au un cimitir frumos ordonat 104 și îngrijit. În curte au și câțiva păuni. Sunt frumoși și mândri de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu lemn de salcâm dă multă căldură. Florile de salcâm alb-gălbui, par un roi de albine în freamăt ușor, frumoase, și au un miros plăcut, iar înseși albinele culeg de pe florile sale parfumate, materialul din care fac o foarte căutată miere. Oficial, satul în care m-am născut se numește BOARCA, dar locuitorii satelor vecine îi zic „CIUPERCARI” și satului și locuitorilor lui, pentru că locul produce multe ciuperci, iar locuitorii satului le culeg cu plăcere și le consumă în cantități mari
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
L-au scos de la vie și l-au trimis la secția de apicultură, unde avea în seamă vreo 80 de familii puternice, vreo 80 de stupi. Și la stupina colectivei venau activiștii de partid cu borcane care trebuiau umplute cu miere, încât stupina a fost dusă la faliment, pentru că brigadierul știa de acum lecția. Scos și din funcția de brigadier dela stupină, a fost pus baci la stâna colectivei, ca „cioban la sterpe”. Dinu are un fiu însurat care l-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
era singura fântână din sat cu apă bună de băut. Pe cealaltă uliță a satului trăia un bătrîn care avea stupină. Nu știu să fi fost rudă cu noi, dar mergeam adesea la el și moșul îmi da să mănânc miere direct din fagure, și-mi spunea să nu înghit ceara, ci s-o dau jos după ce sug mierea din fagure. Bătrânul avea multe buduroaie așezate în grădină sub niște pomi mari. Mi-a rămas în minte grădina aceasta cu pomăt
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care avea stupină. Nu știu să fi fost rudă cu noi, dar mergeam adesea la el și moșul îmi da să mănânc miere direct din fagure, și-mi spunea să nu înghit ceara, ci s-o dau jos după ce sug mierea din fagure. Bătrânul avea multe buduroaie așezate în grădină sub niște pomi mari. Mi-a rămas în minte grădina aceasta cu pomăt, cu albine, cu viță de vie, cu moșul cel bun și blând, care lucra printre albine fără mască
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
teste psihololgice foarte ingenioase, pentru verificarea aptitudinilor intelectuale, care mă atrăgeau, mă distrau, ca niște jocuri. Colegul meu de bancă din clasa I-a primea mereu alimente de acasă și mai tot timpul avea în pupitrul băncii un borcan cu miere. Cândva, în lipsa mierii cu care fusesem obișnuit de mic, m-a prins așa un dor de miere, încât, în lipsa colegului, am luat o linguriță de miere din borcanul lui, din pupitrul lui, și pe când o înghițeam „m-a prins” a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ingenioase, pentru verificarea aptitudinilor intelectuale, care mă atrăgeau, mă distrau, ca niște jocuri. Colegul meu de bancă din clasa I-a primea mereu alimente de acasă și mai tot timpul avea în pupitrul băncii un borcan cu miere. Cândva, în lipsa mierii cu care fusesem obișnuit de mic, m-a prins așa un dor de miere, încât, în lipsa colegului, am luat o linguriță de miere din borcanul lui, din pupitrul lui, și pe când o înghițeam „m-a prins” a țipat la mine
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
meu de bancă din clasa I-a primea mereu alimente de acasă și mai tot timpul avea în pupitrul băncii un borcan cu miere. Cândva, în lipsa mierii cu care fusesem obișnuit de mic, m-a prins așa un dor de miere, încât, în lipsa colegului, am luat o linguriță de miere din borcanul lui, din pupitrul lui, și pe când o înghițeam „m-a prins” a țipat la mine, eu m-am speriat, dar totul s-a terminat repede și simplu, ca și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
alimente de acasă și mai tot timpul avea în pupitrul băncii un borcan cu miere. Cândva, în lipsa mierii cu care fusesem obișnuit de mic, m-a prins așa un dor de miere, încât, în lipsa colegului, am luat o linguriță de miere din borcanul lui, din pupitrul lui, și pe când o înghițeam „m-a prins” a țipat la mine, eu m-am speriat, dar totul s-a terminat repede și simplu, ca și cum nu s-ar fi întâmplat. Colegii însă m-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe când o înghițeam „m-a prins” a țipat la mine, eu m-am speriat, dar totul s-a terminat repede și simplu, ca și cum nu s-ar fi întâmplat. Colegii însă m-au poreclit „ursul” pentru că am umblat la mierea colegului. Mai târziu însă mi s-a zis ursul pentru puterea pe care o aveam în mâini, când strângeam pe cineva în brațe. Aveam ca „șef de clasă”, premiantul clasei, pe nume Bălan T.Vsile, un băiat oacheș, venit din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
veste care să-mi schimbe radical gândurile și viața. Să fie aceasta presimțirea unor fapte reale, sau numai proecția în viitor a propriilor mele gânduri- o autosugestionare? Luni 21(22) august. Am mers de la Volovăț la Suceava. Am adus puțină miere de albine pentru Cristina și o scrisoare lungă pentru Marta. Când m-a văzut, copilașul a exclamat: „tata, tata”și a venit spre mine, dar după câțiva pași s-a oprit spunând cu frică, cu durere, „mama, mama”. Am luat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mereu, pentru că i se pare că eu îl „vindec”. Cum? Poate vorbind în acea limbă în care se înfășura orașul nostru București, ca în crisalida unui fluture mare. August Lumina parcă s-a schimbat brusc, seamănă și mai mult cu mierea florilor de salcâm. Toată noaptea am fost cu René în cimitir, eram parcă în cimitirul din Lucerna, cel din jurul catedralei, cu arbori de sute de ani. Coborând spre centrul orașului ne opream des să citim pietrele funerare. Uneori eram chiar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și păstram pâine proaspătă ca să-i dau acelui băiețel care s-a mutat peste un timp de pe strada noastră și pentru care am suferit îngrozitor, refuzând să mai mănânc, fiind „inițiată” astfel de adevărata natură a iubirii: „la început ca mierea, și apoi ca fierea”, cum se scrie în Gita despre iubirea pasiune. Aprilie Încă un vis care m-a pus pe gânduri toată ziua: eram pe o masă de operație și mi se schimbau oasele. Se pare că primeam oase
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
violenței de pe străzi. Nici un mijloc tehnic nu poate înlocui ceea ce oamenii trebuie să învețe încă din anii copilăriei: a-și respecta semenii, a învăța în fiecare zi cum să trăiască, evitând crimele de tot felul. Libertatea nu are gust de miere. Ea e amară și te face să-ți verși rinichii dacă nu există răspundere pentru toate impulsurile naturii tale, pentru tot ce faci, spui și scrii. Noiembrie L-am visat pe Cezar (Ivănescu), care-mi trimitea într-un coș frumos
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]