8,023 matches
-
el. Dar poate că-l vor chinui, cândva, remușcările și, atunci când drumul i se va Întretăia cu cel al restului clanului, va vrea să i se alăture. Tot vai de el, de astă dată din partea propriului clan, căci nu mai miroase la fel; e un străin deci. Să presupunem că un... experimentator milos Îl protejează, În interiorul teritoriului clanului, vârându-l Într’o cușcă. În clipa când va reuși să-și impregneze mirosul specific, va fi acceptat cu bucurie, chiar dacă el este
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
capitole de negociere cu Uniunea Europeană. Pare mi-se că guzganul nostru s’a vârât singur acolo, știind că n’are Încotro, chiar dacă cușca e construită de clan, căruia nu-i strică noi resurse: teritoriale, materiale, umane, culturale, spirituale. Începem a mirosi a Europa. Întrebarea e Însă alta: Până ce vom mirosi astfel Întrutotul e firească concurența, poate chiar ostilitatea clanului, dar sigur tatonarea reciprocă. Calea? Celulele olfactive, adică exponenții diplomatici. Doar că guzganul nostru n’are parte decât de amatori postrevoluționari (nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
guzganul nostru s’a vârât singur acolo, știind că n’are Încotro, chiar dacă cușca e construită de clan, căruia nu-i strică noi resurse: teritoriale, materiale, umane, culturale, spirituale. Începem a mirosi a Europa. Întrebarea e Însă alta: Până ce vom mirosi astfel Întrutotul e firească concurența, poate chiar ostilitatea clanului, dar sigur tatonarea reciprocă. Calea? Celulele olfactive, adică exponenții diplomatici. Doar că guzganul nostru n’are parte decât de amatori postrevoluționari (nu-i gratulez zicându-le diletanți, aducîndu-mi aminte că ăștia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
politicului, a doctrinei la putere adică, În diplomație, acolo unde trebuie să fie doar interesul național, Îl va face pe guzganul nostru să verse mai multe picături de sânge - tatonarea se lasă și cu mușcături - decât e nevoie, până va mirosi la fel... 9. Rechinul Nu sunt singurul care spune că atunci când În față ți se ridică o problemă, decât să te apuci În draci de experimentat, mai bine e să Întrebi Natura. Asta are cea mai bună soluție pentru orice
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vă iert, povestindu-vă cum am băgat În răcori un peștișor acolo, În laboratorul lui Cristi. Unul cam prostuț cu gramul lui de creier, dar - deocamdată - paradoxal de isteț. Pentru că, „deținut“ Într’un borcan Închis ermetic, ca nu cumva să miroase sau să pipăie ceva, În bezna pânzei negre care acoperea borcanul, ca nu cumva să vadă ceva, cu radioul - desigur acordat pe cunoscutul 1053 kHz - destul de tare pentru ca nici să poată auzi, a simțit că eu - pescar proverbial - mă apropiam
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de noi, nepoții, între aceștia eu fiind singura fată alături de cinci băieți. Exista și un oarece impediment, mai cu seamă ridicat de nurori care seară de seară trebuiau să-și adune odraslele din odaia bunicii, unde totul era parfumat și mirosea a șerbet și bragă<footnote băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată sau din bucățele de pâine fermentate în apă. footnote> proaspătă. Ne adunam în jurul ei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
au trecut și pe la noi. Pachetul cu tămâie l-am pus în bordul autoturismului. La vama sârbească, vameșul ne-a controlat și bineînțeles a găsit și tămâia. Probabil că nu se mai întâlnise un asemenea articol. A cercetat-o, a mirosit-o sub privirile vesele ale noastre, că ne bufnea râsul văzându-i nedumerirea. Ne-a întrebat ce-i cu ea. I-am spus că este tămâie și că o ducem unei bătrâne. Iar a cercetat-o, iar a pus-o
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
și la noi la țigani nu e ca la voi; azi să fii cu una, mâine cu alta. Dacă bărbatu-meu află mă omoară. Cum să te oamoare? așa frumusețe de țigancă, vrea s-o îmbrățișeze chefliul. Fugi de-aici, miroși a băutură. Ptiu! Ptiu!se depărtează de el țiganca și-l împinge. Ofensat pe moment de spusele tinerei țigănci, pleacă la locul lui, ațipea puțin, dar având mâncărici sub limbă iarăși pornea la plimbare prin autocar spunând vrute și nevrute
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
se tăinuia câteodată spre a-și face socotelile sau a frunzări prin cronici. [...] Cealaltă odaie, de dormit, era fără îndoială mobilată cu lucruri aduse de Raluca drept zestre. În afară de necesarele crivaturi, se aflau acolo două scrinuri conținând multa, meticuloasa rufărie mirosind a sulfină, un "gardirop" de cele masive, de nuc, așa cum romantismul de la 1840 a mai uitat prin casa vreunei babe cu bonet, pe vreun dulăpior un lighean și un ibric de alamă și, mai cu seamă, icoana ferecată în argint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ardeau cu mucuri mari lângă icoane și ceara curgea topită pe podele. Buchilat, fornăit, încurca-ntr-o carte, [cu] ochelari pe nas, nebăgând de samă că i se aprinsese o mânecă de la antereu. Puțea a ars, dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lacata de la biserică-n mână, adormise într-o strană și cânta prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai încet. În fund, lângă pridvor, erau mai mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fără să se uite măcar pe carte. Cine avea să priceapă[?] Deodată-ncepu mai tare: Gaga gagaga! Beh! s-auzi pe fereastra bisericei. Iacă dracul, mă! zic oamenii-n fundul bisericei ș-o tulesc la fugă. Nicodim, cum deschide ochii, miroasă putoarea din antereul lui Buchilat, gândește că s-a aprins biserica, urlă groaznic și fuge. Buchilat dă peste sfeșnic, îl răstoarnă... Întuneric. Băh! pe fereastă, Nicodim urlă, Buchilat simte cum îl frige cineva de mână ș-o rupe la fugă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
intra în firescul incintei: Alei întunecoase de nuci cu frunza lată/ Și snopii de flori albe pe crenge de cireș/ Și iarba cea subțire și moale-amestecată/ Cu flori galbene ș-albe pintre pelinii deși// Pelinii suri c-argintul cu dulcile miroase/ Ce împlu-adormitoare tot aerul cel cald/ Și vișini cu crengi grele de boabe-ntunecoase/ Și lanțul ce se mișcă în valuri de smarald 73. Satul e atemporal spune Lucian Blaga el s-a păstrat în toată curățenia sa, iar copilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
este un eden luxuriant: Alei întunecoase de nuci cu frunza lată/ Și snopii de flori albe pe crenge de cireș/ Și iarba cea subțire și moale-amestecată/ Cu flori galbene ș-albe printre pelinii deși -// Pelinii suri c-argintul cu dulcile miroase/ Ce împlu-adormitoare tot aerul cel cald/ Și vișini cu crengi grele de boabe-ntunecoase/ Și lanțul ce se mișcă în valuri de smarald 68. Sunt extrem de pregnante sunetele, culorile și miroasnele în structura intimă a imaginarului eminescian: Miros, lumină și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nave...157 e greu de recitat. Poemul de largă respirație Diamantul nordului întregește și completează muzicalitatea interioară a versurilor, ridicându-le într-un plan al rafinării demn de Orfeu însuși: O muzică tristă, adânc-voluptoasă,/ Pătrunde-acea lume de flori și miroasă;/ Și verzile lanuri se leagănă-n lună/ Și lacuri cadența cântărilor sună158. Tot ce pare în afara mișcării, a muzicii celeste nu există în fapt, căci toată strigarea, vuirea, sunarea/ E surdă ca ceriul, e moartă ca marea 159. Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
senzație a liniștii de dinaintea serii, la care clopotul contribuie plin de muzicalitate: Încet, încet painjinișul cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. El era lungit pe o câmpie cosită, fânul clădit mirosea, cerul de înserare era deasupră-i albastru, limpede, adânc, nouri de jăratic și aur umpleau cu oștirile lor cerul, dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură, paserile-n aer, oglinzile râurilor rumene, tremurătorul glas al clopotului împlea sara chemând la vecernie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Cusin..." Ultima oară l-am întâlnit tot la "Eternitatea": se muta la cele veșnice poetul Mihai Ursachi și l-am întâmpinat pe Adi, ca întotdeauna, cu distihul lui exemplar prin cadență și sugestivitate, devenit parolă: "Pe o stradă din Suceava / Mirosea a mere coapte." Nu bănuiam că-i măcinat de cancer încă de pe atunci oricum, se străduia să nu arate și să nu se comporte altfel decât îl știam. Acum, în biserica în care a trecut, fie odihnindu-se în raclă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mă însoțesc și la acești ani pe care vi-i doresc să-i dumneavoastră. depășiți și Trei călători Trei călători mergeau pe un drum În noaptea sfintei Învieri, De prin livezi veneau molcom Mirosul florilor de meri. Sorbind al florilor miros Drumeții mei vorbeau încet. Cel mai bătrân credea-n Hristos Iar ceilalți în Mahomed. Un clopot începu să sune Creștinul s-a-nchinat supus Și celor doi porni a spune Minuni din viața lui Iisus. Dar ca un mag pe când înșiră Creștinul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
în plete vor suna. Hai să fim doi oameni de zăpadă, Ridicați de brațe de copii, Care-n frig și ger mai știu să creadă Că se pot iubi, se pot iubi. Ce frumoasă ești în prag de vară, Când miroși a mere ce se coc, Cerul în fruntea ta coboară Trupul meu în trupul tău ia foc. Focurile noastre se cunună, Focurile noastre se-nțeleg, Suntem baza lumii împreună Suntem vara focului întreg. Ce frumoasă ești în prag de toamnă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
un vino încoace, dar pe care adesea i-am întâlnit lăcrămând din cauza unor cauze nemărturisite, până la o vreme, cu o frunte înaltă care ascundea sub calota craniană multă minte cu inteligență mereu revărsată și cu un nas care parcă te mirosea dacă îi ești alături sau ba, doamna Adela, că așa îi spuneam, era o comoară de fată, cum o dezmierdam eu deși nu era decât cu vreo zece ani mai tânără. Un măr de-ar fi avut, și pe acela
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
haine și prin piele și dădea să ți se lipească de suflet. Nici două luni n-au trecut și deja am uitat mirosul ăla și parcă-mi vine să mă mir că nici vechiul meu tovarăș de polizor nu mai miroase a motorină. — Nu mai lucrez nicăieri de două luni, m-am simțit Întrucâtva obligat să-i mărturisesc. Și-mi mai faci și tu rău, cu ce nenorocire de bani câștigi la Glina și până la urmă tot păduche ești. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Andrei nici cât lui văru’ Laur. Hohotește spre mine Împroșcându-mă cu salivă și sudoare. — Or să intre ei la bănuieli, face, pe un ton de o conspirativitate contrafăcută. Mai ales când or vedea căcatu’ ăla pe birou. — Or să miroasă ei ceva, zic. Duduie pământul sub picioarele noastre și noaptea se zguduie de râsul nostru. I-am ruinat! — Ba vezi de treabă, c-or să-și revină ei. Se pune Viorel cu mă-sa să bată la tuburi și până-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
O să-i prindă, ce zici? - O să-i prindem, prietene, și-o să le punem pielea-n băț. O să le strivim capetele ca la șerpi. Suntem ca și scăpați de ei. Adu-mi și mie ce ai pe-acolo... Avea tochitură care mirosea ca și el a varză și a picioare nespălate. Am mâncat două porții și el a stat lângă mine și am vorbit despre popor și despre nenorociții ăia pe care nu-i mai rabdă poporul. Și el și ea, niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lor. Peste tot pute a mortăciune, drept pentru care poporul i-a ales o dată și Încă o dată. Poporul Îi iubește și nu se va lepăda de ei În veci. Ei sunt pentru popor, iar poporul pentru ei și peste tot miroase și pute. N-ai să scapi În veci de duhoarea asta. Vuietul brizei răscolea nisipul stârnind vârtejuri de-a lungul plajei, dar marea era liniștită În larg. N-ai unde să scapi și Încotro să fugi. Va fi desigur o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cinci mii. Cincizeci și opt de mii cu totul, atâta Îi rămăsese din vânzarea pe o săptămână, după ce plătise două mii de lei pe zi lui Zlate pe camera asta și dăduse pe mâncare În jur de cinci mii pe zi. Mirosi o clipă banii Închiși Între coperțile portofelului, inspiră adânc parfumul lor și scoase o bancnotă de cinci mii pe care o băgă În buzunar. Îi Întinse portofelul lui Neli, nevestica lui, da, căreia, o dată ce puse mâna pe bani, i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
spre miazănoapte, aducând din câmpuri îndepărtate presimțirea primăverii. Dimineața sfârșitului de martie năștea o zi bună. Ploaia încetase în zori, ceața se ridică și se risipi repede. În cer se simțea boarea primăverii care venea... se auzeau streșinile curgând... Aerul mirosea a proaspăt. Veni și luna lui Prier cu zarzării și cireșii dați în floare... Colțul ierbii de un verde crud acoperea câmpul. Era cea dintâi primăvară de după război. Zarzării și cireșii înfloriți își desfăceau crengile foșnind de păsări și albine
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]