9,132 matches
-
contră, solicita acceptarea pieței, cea care limita construcția unor mecanisme sociale care generau privilegii: "nu recunoaște nici stat, nici rațiune și în genere nici o realitate care ar sta deasupra realității individului, tinzând să-i îngrădească libertatea: liberalismul șterge deosebirile naționale, neagă puterea de stat și pulverizează întreaga omenire în indivizi, singurele realități pe care le cunoaște și de la a căror inițiativă așteaptă propășirea socială"14. • Cristalizarea intereselor unor clase sociale este îngreunată de tipul de evoluție ales de burghezia română. Așa cum
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
totul petrecându-se ca și cum insatisfacțiile privind propria persoană ar progresa proporțional cu insatisfacțiile aduse de piață"21. La începuturile modernității fericirea era sinonimă cu progresul, însă "religia laică a progresului" a intrat în criză. Ideea de progres începuse să fie negată din secolul al XIX-lea, dar secolul XX a adus argumente covârșitoare (totalitarisme, exterminări, războaie, poluare etc.). Dar nu numai de aceea sunt oamenii nefericiți. Nenorocirile și eșecurile au adus nefericire întotdeauna, însă omul avea mijloacele care-l ajutau să
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a generat-o (idealul autenticității), iar depășirea consecințelor se poate face prin reasumarea lui. Angoasele occidentalului sunt rezultatul înstrăinării de Natură și al însingurării față de Celălalt, iar acestea sunt consecințele adoptării de către individ a desăvârșirii prin sine însuși, ignorând sau negând valorile care-l transcend. Taylor consideră că, la origine, autodesăvârșirea nu implica nici înstrăinarea, nici însingurarea pentru că era determinată de idealul moral al autenticității și că afirmarea individului, dacă rămâne consecventă cu opțiunile care au generat-o, include deschiderea către
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
rămână valabile cât mai mult timp, pentru a nu dăuna intereselor particulare și generale din societate. În multe din studiile consacrate partidelor politice au fost puse în evidență aspectele pozitive și avantajele existenței lor, ca răspuns la unele critici care negau, cu argumente istorice conjuncturale, rolul partidelor. Se speculau contradicțiile ce au dus la existența lor, procesele politice cu consecințe negative asupra omenirii. Așa a fost "minunata critică a parlamentarismului, formulată [de către Marx] în 1871"29 și apoi de către Lenin însuși
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Ea este de același ordin ca interpretarea .unei bucăți muzicale de către un muzician. Există - pentru a urma linia argumentului precedent - o enormă cantitate de literatură scrisă care se prea poate să nu fie citită cu voce tare niciodată. Pentru a nega acest fapt ar trebui să subscriem la vreo teorie absurdă ca aceea susținută de anumiți behavioriști care susțin că orice lectură mută este însoțită de mișcări ale coardelor vocale. De fapt, întreaga experiență ne arată că, afară de cazul că am
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
un Toscanini, nu este simfonia însăși, deoarece ea este în mod inevitabil colorată de individualitatea interpreților și adaugă detalii concrete de tempo, rubato, timbru etc. care, într-o interpretare ulterioară, ar putea fi schimbate, deși ar fi imposibil să se nege că și a doua oară s-a executat aceeași simfonie. In felul acesta am făcut dovada că poemul poate exista în afara citirii lui cu voce tare, și că citirea cu voce tare conține numeroase elemente ce nu pot fi considerate
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
literare atât de departe, încât fiecare operă literară să rămână complet izolată de tradiție și să devină, în cele din urmă în comuni ca bilă și incomprehensibilă. Admițând că trebuie să începem cu analiza unor opere literare individuale, nu putem nega totuși că trebuie să existe unele legături, unele asemănări, unele elemente comune sau factori comuni care să apropie două sau mai multe opere literare date, creând astfel posibilitatea trecerii de la analiza unei opere literare individuale la un tip cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
deplin acest sistem, pentru că niciodată nu vom folosi propria noastră limbă complet și perfect. De fapt, în fiecare act de cunoaștere se constată exact aceeași situație. Nu vom cunoaște niciodată un obiect în toate calitățile lui, dar totuși nu putem nega identitatea obiectelor, chiar dacă le vedem din perspective diferite. Distingem întotdeauna într-un obiect un anumit "sistem de determinare" care face ca actul cunoașterii să nu fie un act de invenție arbitrară sau de distincție subiectivă, ci recunoașterea anumitor norme pe
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
obiectivă. 226 Toate teoriile existente, susțin ei, definesc în mod eronat unitatea de bază a ritmului poetic. Dacă în vers vedem doar simple segmente grupate în jurul unei silabe accentuate (sau, în sistemele cantitative, în jurul unei silabe lungi), nu vom putea nega că aceleași grupări, și uneori chiar în aceeași ordine, pot fi găsite și în tipuri de enunțări pe care nu le putem considera drept poezie. Urmează de aici că unitatea de bază a ritmului este nu piciorul, ci întregul vers
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
generalizări fanteziste privind deosebirile dintre principalele limbi europene. Chiar și eminenți savanți ca Wachssler, Vossler și DeutschbeinG se complac în ipoteze care nu pot fi verificate cu adevărat și trag concluzii pripite despre psihologia națională. Asta nu înseamnă că am nega existența unei probleme : punctul de vedere "behaviorist", potrivit căruia toate limbile sunt egale, ne pare categoric absurd când comparăm o limbă fără o literatură dezvoltată cu una din marile limbi europene. Marile limbi europene se deosebesc mult sub aspectul sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ca un ter-tium quid, care ar reprezenta un factor intermediar între "cunoaștere" și "acțiune", între știință și filozofie, pe de o parte, și între etică și politică, pe de alta. *3 Desigur, nu trebuie să se creadă că acela care neagă existența unei "valori estetice" fundamentale, ireductibile neagă orice valoare a operelor literare: el poate doar să clasifice valorile operei literare, sau ale artei, în funcție de sistemele de valoare considerate de el "reale", "fundamentale". El poate privi artele, așa cum le privesc unii
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
un factor intermediar între "cunoaștere" și "acțiune", între știință și filozofie, pe de o parte, și între etică și politică, pe de alta. *3 Desigur, nu trebuie să se creadă că acela care neagă existența unei "valori estetice" fundamentale, ireductibile neagă orice valoare a operelor literare: el poate doar să clasifice valorile operei literare, sau ale artei, în funcție de sistemele de valoare considerate de el "reale", "fundamentale". El poate privi artele, așa cum le privesc unii filozofi, ca forme de 'Cunoaștere primitive si
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
frumusețe" sau chiar de-a dreptul urâte (așa cum Considerau neoclasicii jocurile de cuvinte ale lui Shakespeare), și totuși găsește că din punct de vedere estetic întregul) este satisfăcător. Se pare că am ajuns acum la un fel de "generaționism" care neagă relativitatea gustului individual, dar afirmă că în istoria literară se produce o alternare între anumite grupuri de criterii estetice mai mult sau mai puțin opuse (ca în opoziția stabilită de Wölfflm între Renaștere și baroc) și susține că această alternare
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
etalonul lor le .permite să confirme valoarea unei game largi de poezie : mai nedrepți cu romanticii, ei îi salvează cel puțin pe Blake și Keats. Suntem de părere că nici un critic literar mu poate să se limiteze la "generaționism" (care neagă existența unei norme estetice) sau dimpotrivă, să adopte exclusiv un absolutism atât de steril și atât de didactic ca acela al "rangului fix". El se poate exprima uneori ca un "generationist" doar din spirit de contradicție sau din dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și un marș suit două exemple cane învederează că și celelalte arte au cazuri de tranziție și că, în domeniul exprimării lingvistice, dificultățile stabilirii unsei de demarcație între artă și nonartă sunt doar cantitativ mai mari. Există însă teoreticieni care neagă pur și simplu că literatura ar avea o istorie. W. P. Ker, de pildă, a susținut că nu avem nevoie de o istorie a literaturii, întrucât obiectele ei sunt mereu prezente, sunt "eterne" și, pria -urmare, nu au istorie propriu-zisă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
exprimate de Petrescu sunt și răspunsurile lui Constantin Noica, tânăr filosof afirmat în capitală, dar care își plămădea filosofia în liniștea muntoasă din Sinaia. Îndrumarea sa pentru tinerii intelectuali ar viza părăsirea cât mai grabnică a capitalei - căreia, oricum, îi neagă mult clamată atmosferă culturală - în aceasta constând, de fapt, maturitatea intelectuală 53. În aceeași tonalitate se exprimă și scriitorul bucovinean Mircea Streinul, un alt izolat am zice, care înainte de a oferi vreo soluție exodului, neagă pretențiile capitalei de centru cultural
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
a capitalei - căreia, oricum, îi neagă mult clamată atmosferă culturală - în aceasta constând, de fapt, maturitatea intelectuală 53. În aceeași tonalitate se exprimă și scriitorul bucovinean Mircea Streinul, un alt izolat am zice, care înainte de a oferi vreo soluție exodului, neagă pretențiile capitalei de centru cultural, considerând că Bucovina sau Ardealul sunt "mai culturale și mai civilizate decât Bucureștiul", iar orice incursiune în capitală s-ar face din rațiuni strict materiale 54. Argumentul "sărăciei crâncene" stă și la baza explicației oferite
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Iulia. Cum era de așteptat, reacțiile din politica și presa românească au respins categoric pretențiile minorităților. Ion Nistor, ministru de stat al Bucovinei, considera că o atmosferă de nemulțumire generalizată în această provincie ar fi de fapt doar o exagerare, negând orice intenție de a "desnaționaliza" minoritățile prin intermediul școlii. Totodată, Nistor conștientiza că problema minorităților este destul de spinoasă, dar în niciun caz nu ar fi putut sta în calea românizării, transpusă în "Uriașul, care a dormit copleșit de umilințe și nevoi
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pregătirii unora dintre absolvenți a fost pusă pe seama contextului deosebit de reformare de după război, când, din lipsă de personal, s-a făcut apel și la dascăli mai puțin calificați. Astfel, în 1931, Angelescu considera sistemul de învățământ "în plină ascensiune"62, negându-i orice contribuție ce ar fi dus la apariția șomajului intelectual, un fenomen pe care, oricum, îl recepta ca neveridic atâta timp cât nivelul general de educație în România nu era atât de ridicat. Într-o dare de seamă asupra realizărilor în
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
economico-politic de acolo, care cu atacuri îndrăznețe [...] caută să dărâme câte o formă de tradiție și cultură și de cuviință provincială"61. Cum era de așteptat, nu toate opiniile consonează în aprecierea provinciei ca factor de cultură. Câteva voci au negat orice merite grupărilor literare sau presei regionale ceea ce a stârnit reacții prompte, mai ales că ancheta s-a desfășurat tocmai în paginile unei publicații departe de faima capitalei. Surprinde obstinația cu care un învățător orădean devine avocat al provinciei - "biata
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
evită responsabilitățile sau sarcinile noi - se simt lipsite de valoare - refuză să își asume consecințele faptelor lor - manifestă toleranța scăzută la frustrare manifestă rezistență scăzută la presiunile negative ale grupului - își exprimă într-o manieră neadecvată emoțiile sau și le neagă - consideră manifestarea emoțiilor o dovadă de slăbiciuneîi blamează pe ceilalți pentru nerealizările lormanifestă agresivitate Exercițiu Se cere elevilor să completeze în scris propozițiile din fișele individuale, pentru a afla nivelul stimei de sine. La ultima întrebare răspunsul va fi afirmativ
Caleidoscop by Voica Filip () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93493]
-
al doilea grup de ideologi ai ivriților numiți saducei, care erau politicienii țării și considerau că interesele statului nu pot fi sacrificate de dragul religiei iar practicarea cu fanatism a acesteia nu rezolva problemele interne și externe ale societății ivrite. Ei negau nemurirea sufletului și ca urmare învierea, afirmînd deplina libertate a omului, dar erau foarte severi în aplicarea justiției după legea textelor sacre. Nu acceptau decît Tora scrisă și refuzau învățăturile orale ale Talmudului practicate de fariseii, fiind considerați niște încăpățînați
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
un fariseu, după cea mai în-gustă tradiție a religiei noastre.” Abjurarea lui Saul o mai găsim în Epistola lui Pavel către evrei, care, după ce este zăpsit și pus în lanțuri, le arată ce fariseu sadea era, adică lepră mincinoasă, și neagă tot ce a susținut timp de peste 30 de ani prin colindele lui la ușile sinagogilor dintre Neamuri cum găsim la 6,1-4, lăsîndu-l baltă atît pe născocitul Cristos cît și botezul, punerea mîinilor, învierea morților, judecata veșnică pentru că ei aveau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
s-a pierdut la fel ca a tuturor criticilor creștinismului sau fariseismului mozaic, dar găsim citate din ea la Origene, preluate în lucrarea Contra Celsus. În cartea Calea/Doctrina Adevărului scrisă de Celsus pe la anii 178 poate în Alexandria, autorul neagă orice valoare creștinismului plăsmuit de iudei și îi acuză pe adepții acestui cult de exclusivism și infatuare: ,,Ca niște lilieci sau ca furnicile ieșite din mușuroi, ca niște broaște pe malul bălților, ori ca niște viermi în gunoaie, așa se
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
apostolul Petru. Dar studiile contemporane situează aceste scrieri în jurul anilor 160 sau mai tîrziu. Textul sugerează că este o confruntare de idei între două școli gnostice, dar în realitate este între ebioniții ivriți din Roma și gnosticii lui Marcion care negau orice valoare religioasă sau filozofică a scrierilor mozaice precum și a unei mari părți din Evanghelii. Faptul că autorul scrierilor este investit de către apostolul Petru la conducerea episcopiei Romei, ar sugera că această frăție a ivriților dorea să-și păstreze primatul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]