6,985 matches
-
lume. În anii 1850 Hamburg era al treilea oraș ca mărime din Confederația Germană; doar Berlin și Viena erau mai mari. Comerțul cu animale sălbatice a început în anul 1820 și o menajerie funcționa în oraș în anii 1840. Un negustor bogat pe nume Ernst von Merck, membru al Parlamentului German de la Frankfurt pe Main în 1848 și 1849, a înființat o societate comercială ce avea scopul de a organiza o grădină zoologică. Pe 10 iulie 1860, cu ocazia ședinței de
Grădina Zoologică din Hamburg () [Corola-website/Science/337658_a_338987]
-
află astăzi statul Belarus. Ei au controlat importante rute comerciale. În acest timp, teritoriile cehe și Praga au devenit un spațiu comercial important în care s-au stabilit comercianți din toată Europa, inclusiv mulți evrei, după cum a menționat în 965 negustorul și călătorul hispano-evreu Ibrahim ibn Ya'qub. El a scris „Praga este un oraș din piatră, cel mai bogat dintre toate statele de la nord de Alpi”. După o dezvoltare importantă, cu toate acestea, luptele interne din cadrul familiei au determinat un
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
(26 aprilie 1841 - 29 ianuarie 1901) a fost un prozator, poet și dramaturg ceh. Zeyer s-a născut la Praga, ca fiu al Eleonorei (născută Weissel) și a lui Jan Zeyer, un negustor de cherestea. Tatăl său provenea din nobilimea franceză (alsaciană), iar mama lui era originară dintr-o familie de evrei și s-a convertit la Catolicism. Zeyer a învățat limba cehă de la bonă. Era de așteptat să preia fabrica familiei, dar
Julius Zeyer () [Corola-website/Science/336266_a_337595]
-
devenit rapid o legatura importantă între Balcani și Europa Centrală. La scurt timp după ce a fost construit, orașul a atins importantă să maximă în calitate de centru politic, comercial și religios, fiind populat în principal de sârbi, dar având și colonii de negustori, mai ales din Dubrovnik. În această perioadă, au fost aduse și depozitate în biserică din cetate moaște ale Sfanțului Evanghelist Luca, care a devenit patron al Semendriei. În ceea ce privește structura în sine, orașul interior este notabil prin sala de audiență, care
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
("alternativ" Carccalechi, Karkaleki) (n. 1784, Oradea -- d. 1856, București) a fost un ziarist și tipograf român de origine macedoromână. s-a născut la Oradea în familia unui negustor macedoromân care s-a mutat ulterior la Brașov. Zaharia s-a stabilit la Buda unde a deschis o o librărie și a editat ca tipograf, cu ajutorul Imprimeriei Universității din capitala Regatului Ungariei, numeroase cărți și lucrări în limba română. Ele
Zaharia Carcalechi () [Corola-website/Science/336719_a_338048]
-
lemn și avea un singur etaj. Inițial, moara era construită din lemn și avea trei niveluri, iar în 1884 a fost reconstruită din piatră. După ce a fost vândută de mai multe ori, în 1889/1890 moara a trecut în proprietatea negustorului Abram Levenzon, care a instalat un ascensor și a construit un magazin alături. În 1901, al treilea nivel a fost distrus de un incendiu. Acesta a fost refăcut, împreună cu încă un etaj și o mansardă de piatră. Etajele adăugate au
Moara roșie () [Corola-website/Science/336868_a_338197]
-
critic, traducător și eseist evreu rus. El a fost membru al grupului literar Frații Serapion. Lunț s-a născut în Sankt Petersburg, capitala Imperiului Rus, într-o familie bogată de evrei, pe 2 mai 1901. Tatăl său era farmacist și negustor de dispozitive optice. Lev a primit în copilărie o educație specific evreiască. A urmat în perioada 1918-1922 cursuri de istorie și filologie la Universitatea din Petrograd. El a dobândit cunoștințe de opt sau nouă limbi străine, iar după absolvire a
Lev Lunț () [Corola-website/Science/336928_a_338257]
-
Școlii comerciale din Brașov, Ioan V. Socec s-a refugiat de la vârsta de 18 ani în Țara Românească, evitând astfel să fie încorporat în armata revoluționară maghiară. Ajuns în București, a lucrat timp de opt ani ca angajat al librăriei negustorului de articole de „brașovenie” George Ioanid, unde, după ce a deprins tainele meseriei de librar, a preluat conducerea secției de librărie a lui Ioanid. După ce a ajutat la dezvoltarea afacerii lui Ioanid, I. V. Socec a rupt colaborarea cu acesta, pentru
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
În această curte, era o fântână din care porneau patru canale care alimentau unele încăperi. Două tipuri de clădiri contribuie la îmbunătățirea igienei orașelor:" sabilul "și "hamamul". Un caravanserai este o clădire de-a lungul drumurilor și în orașe, unde negustorii și pelerinii pot poposi. În funcție de loc, numele se schimbă: în lumea iraniană, acesta va fi numit mai degrabă" khan "(de unde românescul "han"), în timp ce în Maghreb, cel mai frecvent utilizat este cuvântul "funduq". Un caravanserai este întotdeauna fortificat, și are atât
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
citadela din Cairo. În partea de sud a Saharei, influența islamică a avut ca efect realizarea uneia dintre cele mai importante contribuții la dezvoltarea arhitecturii: epoca Imperiului Ghana. La Kumbi Saleh, localnicii trăiau în colibe în formă de cupolă în timp ce negustorii aveau case de piatră. Arhitectura din Sahel este cunoscută prin două orașe: Djenné și Timbuktu. Moscheea Sanskore din Timbuktu,construită chirpici este similar ca stil cu Marea Moschee din Djenné. Datorită creșterii anumitor regate în regiunea de coastă din Africa de Vest
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
în vârstă de 75 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul „Sfânta Vineri”. Tatăl lui Zaharia, Anghel Boer, era descendentul unui personaj interesant: Pârvul sin Matei Cojocarul sau Cupețul, moșnean cu dare de mână din Comanca (lângă Caracal, jud. Olt), devenit negustor în timpul ocupației austriece în Oltenia. Din cauza unui conflict cu niște turci, Pârvul sin Matei s-a refugiat în 1739 la Sibiu, fiind înregistrat la graniță cu numele „Boer”, deoarece numai moșnenii și boierii olteni aveau libertatea să se strămute după
Zaharia Boerescu () [Corola-website/Science/337209_a_338538]
-
Conform unei inscripții din „epoca Rhédey” anul construcției este 1663. În secolul al XIX-lea castelul era înconjurat de grădini minunate. Aici s-a născut contesa Claudine Rhédey, ascendenta familiei regale britanice. Castelul Rhédey a intrat în posesia familiei de negustori Schuller după primul Război Mondial, iar în 1935 a fost cumpărat de comunitatea locală cu scopuri administrative, în clădire funcționau diferite instituții și agenții. Între 1948 și 2010 în clădire a funcționat școala generală. Castelul a fost restaurat, investiție făcută
Castelul Rhédey din Sângeorgiu de Pădure () [Corola-website/Science/337254_a_338583]
-
de șerpi pleacă și, mai târziu, piața devine mai aglomerată, cu dansatori băieți numiți (ar fi împotriva obiceiurilor ca fete să ofere astfel de divertisment), cu povestitori (spunând povești în berberă sau arabă, unei audiențe formate din localnici), magicieni, și negustori de medicamente tradiționale. După lăsarea întunericului, piața se umple cu zeci de tarabe cu alimente odată cu atingerea unui număr maxim de oameni . Piața este mărginită pe o parte de ul Marrakeshului (o piață comercială tradițională nord africană), atât pentru nevoile
Jamaa el-Fna () [Corola-website/Science/337251_a_338580]
-
restaurant, iar deasupra restaurantului se găsea o sală mare destinată balurilor mascate ale nobilimii. Momulo a murit în 1859, fără descendenți, și a lăsat toată moștenirea soției sale, Ecaterina Momolo Cardini fostă Timotei Gheorghevici care era după mamă nepoată a negustorului brașovean Mihai Alexovici, strămoșul matern al lui Ion Luca Caragiale. Mai târziu, după ce a murit și văduva sa, banii și bunurile au ajuns în posesia lui Caragiale. După alte surse, Momulo era fostul bucătar al lui Grigore Ghica. El a
Teatrul „Momulo” () [Corola-website/Science/337399_a_338728]
-
dinastiei idriside, la cererea regelui Idris II. Conform tradiției, construcția complexului ce va include, pe lângă moscheea deja existentă, o bibliotecă și o universitate începe în anul 859. Fondarea sa îi este atribuită unei tinere pe nume Fățima al-Fihrī, fiica unui negustor bogat ajuns la Fes în secolul IX, Muḥammad al-Fihrī. Aceasta se folosește de moștenirea lăsată de tatăl său pentru a consolida și lărgi moscheea, căreia i se adaugă o școală (madrasa sau Medresă). Datorită numărului mare de migranți veniți din
Universitatea Al-Qarawiyyin () [Corola-website/Science/337400_a_338729]
-
a ordonat să se întoarcă în Franța. Generalul a părărsit Harbinul în aprilie 1920, luând cu el trei valize și un cufăr conținând 311 relicve imperiale, documente, precum și ultimele fotografii ale familiei imperiale - ținută în captivitate la Ekaterinburg, în vila negustorului Ipatiev. Aceste piese au fost colectate la Ekaterinburg din arealul execuției și incinerării Romanovilor, fiindu-i încredințate de către generalul Mikhail Diterikhs și de către Pierre Gilliard - tutore al familiei imperiale Ajuns în țara natală a fost primit cu răceală, eforturile sale
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
din Cannanore, lăsat în grija căpitanului Lourenço de Brito, cu 150 de oameni și două corăbii. Francisco de Almeida a ajuns apoi în Cochin, în data de 31 octombrie 1505, cu doar 8 vase rămase.[2] Acolo a aflat că negustorii portughezi din Quilon fuseseră uciși. A hotărât să îl trimită pe fiul său Lourenço cu 6 corăbii, care au distrus 27 de vase din Calicut, în portul Quilon. Almeida șia stabilit reședința în Cochin și a întărit sistemul de fortificații
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
lui Almeida a fost întărită prin sosirea escadronului lui Tristăo da Cunha. Detașamentul lui Afonso de Albuquerque se despărțise de escadronul lui Cunha în apropierea țărmului de est al Africii, cucerind noi teritorii spre vest. În martie 1508, la cererea negustorilor arabi din Calicut, o flotă egipteană, aflată sub comanda lui Amir Husain Al-Kurdi (Mir Hussain) a atacat și învins escadronul portughez comandat de Lourenço de Almeida în Bătălia de la Chaul. Lourenço de Almeida a fost ucis în timpul bătăliei, care a
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
și alte câteva insulițe de lângă oraș. În secolul al XII-lea, Dubrovnik și zona înconjurătoare au fost descrise în opera celebrului geograf arab Muhammad al-Idrisi. În opera sa, el menționa Ragusa ca cel mai sudic oraș al Croației. În 1191, negustorii din oraș au primit privilegii de comerț liber în Bizanț de la împăratul Isaac al II-lea Angelos. Privilegii similare fuseseră obținute cu câțiva ani în urmă de la Serbia (1186) și de la Bosnia (1189). al Bosniei este și primul document oficial
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
străine și încheia tratate (atâta timp cât nu intrau în conflict cu interesele otomane), iar navele sale navigau sub pavilion propriu. Vasalitatea față de otomani le conferea și drepturi comerciale speciale în raport cu Imperiul. Ragusa s-a ocupat de comerțul otomanilor în Adriatica, iar negustorii săi s-au bucurat de scutiri fiscale speciale și de beneficii comerciale cu Poarta. Ea a operat și în unele colonii care s-au bucurat de drepturi extrateritoriale în marile orașe otomane. Negustorilor ragusani li s-a permis să intre
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
ocupat de comerțul otomanilor în Adriatica, iar negustorii săi s-au bucurat de scutiri fiscale speciale și de beneficii comerciale cu Poarta. Ea a operat și în unele colonii care s-au bucurat de drepturi extrateritoriale în marile orașe otomane. Negustorilor ragusani li s-a permis să intre în Marea Neagră care altfel era închisă pentru toată lumea în afara otomanilor. Plăteau taxe vamale mai reduse ca alți negustori străini, iar orașul-stat se bucura de susținere diplomatică din partea administrației otomane în disputele comerciale cu
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
și în unele colonii care s-au bucurat de drepturi extrateritoriale în marile orașe otomane. Negustorilor ragusani li s-a permis să intre în Marea Neagră care altfel era închisă pentru toată lumea în afara otomanilor. Plăteau taxe vamale mai reduse ca alți negustori străini, iar orașul-stat se bucura de susținere diplomatică din partea administrației otomane în disputele comerciale cu Veneția. La rândul lor, otomanii considerau Ragusa un port de importanță majoră, întrucât majoritatea traficului între Florența și Bursa (port otoman din Anatolia nord-vestică) trecea
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
data din colecția particulară Stretch, de la achiziția ei, în 1968. Ciocanul a căzut la suma de 12,9 milioane de dolari. Estimarea inițială fusese de 12-18 milioane. La licitație au participat în persoană sau prin telefon 600 de colecționari și negustori de artă din Rusia, Asia, Europa și Statele Unite. Suma totală încasată a fost de 151,9 milioane, ceea ce l-a făcut pe Simon Shawn, responsabilul secțiunii operelor impresioniste și moderne de la Sotheby’s, să declare că “piața de artă este
Adjudecat: “Fete pe pod” de Munch, la 54,5 milioane de dolari by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104241_a_105533]
-
modernă și cea contemporană, transversalitatea și melanjul genurilor fiind cuvintele de ordine. Decizia a fost determinată și de faptul că acesta este indiscutabil gustul actual, dar și din rațiuni de piață, operele moderne oferind valori sigure la FIAC, atât pentru negustorii de artă, cât și pentru cumpărători. De altfel, artiștii contemporani au început să-și revendice filiațiile din arta predecesorilor, așa cum s-a văzut în secțiunea specială Artiști istorici, din noul salon Jean Perrin. Cu un nucleu puternic de peste 20 de
La FIAC, mai mult ca niciodată arta modernă a avut cuvântul by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104269_a_105561]
-
de artă. Galeria Christophe Gaillard, de exemplu, a inaugurat prima sa participare la Târg cu Tetsumi Kudo și operele sale din anii 1970, axate pe ecologie, subiect împărtășit și de tinerii plasticieni. În secțiunea generală a târgului, au fost grupați negustorii de artă francezi. Praz-Delavallade, a fost prezent cu o expoziție de grup a plasticienilor din Los Angeles, cu lucrări evaluate între 10.000 și 100.000 de euro. Confratele său, Laurent Godin a revenit și în acest an cu o
La FIAC, mai mult ca niciodată arta modernă a avut cuvântul by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104269_a_105561]