6,948 matches
-
și Marieta continuă să se alarmeze, să se vaite, să strige...; Matei, bombardat cu lucrurile aruncate, speriat și neputincios, strigă: "O să dai de dracu'! O să le plătești!") Lasă c-ai să primești despăgubiri... Caz de calamitate... Eu sînt calamitatea matale, Nea Matei... (Matei strigă: "Chem poliția! Mă duc la poliție".) Du-te, du-te, Nea Matei... și adu și cătușele... să ți le pun... pentru evaziune morală... pentru delapidare de disperări din avutul obștesc... Du-te! (Matei pleacă strigînd: "Fire-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
oricărui limbaj, inclusiv literar. „Construcția” este vizibilă însă doar la o lectură atentă, aluziile livrești, artificiile, trimiterile ludic-ironice la citate, autori (mai ales la „canonicul” Eminescu) subordonându-se unei „mitologii” a personajului nea Gică, „cel mai mare frizer din lume”. Nea Gică este în primul rând un personaj livresc, peste care plutește fantasma autorului: textele lui nea Gică, reproduse cu literă cursivă, deci „citate de autor”, se amestecă, stilistic, cu textele „originale” ale eului-narator. Acest „eu” al poemului se sparge, iradiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
și ele unei instanțe incerte. Dar toate textele și toți naratorii lor ajung să se întretaie: până la urmă se înțelege că este vorba, în diverse moduri literare și lingvistice, prin intermediul unor „bucle”, de aceleași lucruri: timpul, moartea, dragostea și literatura. Nea Gică nu este doar „cel mai mare frizer din lume”, „cel mai bun prieten al omului”, „cel mai clandestin coafor”, ci „autorul”, în sensul unei instanțe fără nume, care generează textul-lume: „Gică fie numele meu”, vers antologic din Nea Gică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
literatura. Nea Gică nu este doar „cel mai mare frizer din lume”, „cel mai bun prieten al omului”, „cel mai clandestin coafor”, ci „autorul”, în sensul unei instanțe fără nume, care generează textul-lume: „Gică fie numele meu”, vers antologic din Nea Gică pe urmele lui Edith Piaf, ce amintește de începutul celebru al unui roman de Melville („Call me Ishmael”). Textul mai trimite, serios ori parodic, la Biblie, la Eminescu, la cultura „joasă”, îmbină „experiența” prozaicului și a intertextualității, a onirismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
a prizonierilor din și dinafara temnițelor comuniste transferă în registrul tragic malițioasa izbucnire caragialiană din Búbico. Fără să mai recurgă la anestezice din gama comicului, N.I. Herescu pune în vorbele alter ego-ului său, Gabriel Adam, tot nespusul din rânjetul lui Nenea Iancu: Îmi sunt dragi câinii, domnișoară, dar nu suport obiceiul de a-i cocoloși, de a-i ține în puf [...] în timp ce copii nevoiași, bolnavi, flămânzi, trăiesc în condiții mizerabile, dorm pe sub poduri, nu au un acoperiș deasupra capului"70. Iată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în cunoașterea de tip intuitiv, cea care presupune accesul la adevărul absolut prin înțelegerea adevărului concret și palpabil. Am precizat deja în partea introductivă a lucrării caracteristica "socratică" a atitudinii civice caragialiene. Reperând și definind original meteahna noastră națională moftul nenea Iancu a intuit eficacitatea homeopatică a vindecării prin doze ale aceluiași virus. Și atunci parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le. Însă ceea ce sancționează parodic este întotdeauna excesul, exagerarea, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unei atitudini existențiale manifestate în plan artistic prin reversul exercițiilor admirative. Actul parodic îi reiterează astfel gestul rebel, de afirmare răspicată a poziției contrare, demistificatoare, pentru că, parodiind, artistul pare a exclama contrariat, asemenea alter-ego-ului său, Ion: Cum o să vă placă, nene, săracul de mine? ... măgar! din gură! Carnavalul de Venezia!! cu variațiuni!! [...] Nu trebuie să vă placă! De ce mă, pârlitule? Că nu e de plăcut! 92 Pe o scară imaginară descendentă a disprețului caragialian, treapta următoare pare a fi ocupată de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acestea [vin, pui la țâglă, miel fript tâlhărește și tăvălit în mujdei, sarmale, borș, crap la proțap] să rămână ei cu trenul lor și noi cu Țara Moldovei!"166 dacă printr-o eroare tipografică ar avea în dreptul autorului numele lui Nenea Iancu, ar implica rezerve în privința interpretării ca pledoarie pentru conservarea tradiției cu riscul disprețuirii progresului și ar deveni suspect de camuflare a unui substrat ironic, responsabil de o viziune complet diferită asupra acestui soi de patriotism, perceptibil și ca manifestare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
riguroasă drept opere valoroase exclusiv a celor care erau reținute prin "ciurul" propriei sale înțelegeri, astfel încât să nu mai ajungă la concluzia că el nu poate pricepe nimic dintr-o carte, ci că, evident, aceasta este foarte prost scrisă. Spre deosebire de Nenea Iancu din derutanta schiță Un artist, auditoriul acestui "savant" nu-și disimulează disprețul, însă ironiile străvezii la adresa incorigibilului rector, râmân evident, nesesizate de acesta. În piesa scrisă în 1943, intitulată Seringa, Tudor Arghezi ne introduce și în lumea semidocților din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
truism, distingem o deosebire majoră, chiar o contradicție evidentă între "limba "eroilor" lui I.L.Caragiale"112 și cea a autorului concret și abstract 113 însuși. Facem această precizare întrucât prin "caragialisme" se înțeleg îndeobște particularitățile de expresie ale personajelor lui "Nenea Iancu", existând tendința asimilării stilului acestuia cu limbajul lui Mitică, al lui Cațavencu, al Ziței etc. Or, așa cum vom vedea, postcaragialismul de natură stilistică nu poate fi restrâns la inventarierea acelor reiterări ale unor formule emblematice pentru universul lingvistic al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
diversiune (Secret), "apelnicită" (Provinciale), "anfabet" în loc de analfabet și "beciuclist" în loc de biciclist (Specialități), "maiur a tilifonat" (Profilaxie) -, care ne mențin în atmosfera lingvistică zugrăvită pe aceste coordonate de Caragiale, pot fi descoperite și alte elemente care amintesc de stilul personajelor lui Nenea Iancu. Schița Conferencia, de pildă, înveselește prin intermediul aceluiași tip de conferențiar semidoct "rostogan" din ciclul Un pedagog de școală nouă. Așa cum acesta le explica elevilor înțelesul genului neutru prin exemplul "catârului, carele nu-i nici cal, nici iapă"134, etimologia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurdul propagat de personaje ca Dandanache sau Leonida: "Ba încă i-a tras un tighel, de i-a plăcut și lui. Ce-a zis Papaiezuit, aminteri nu prost! -când a văzut că n-o scoate la capăt cu el? ... Mă nene, ăsta nu-i de glumă, cu ăsta, cum văz eu, nu merge ca de cu fitecine ia mai bine să mă iau eu cu politica pe lângă el, să mi-l fac cumătru. Și de colea până colea, tura-vura, c-o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ochiul liber."143 Atitudinea caragialiană ambivalentă, ludică și serioasă, detașată și angajată totodată, în esență de factură socratică, se manifesta prin acest efort pedagogic indirect, de inițiere gnoseologică și de îndreptare morală. Reperând și definind original meteahna noastră națională, moftul, nenea Iancu a intuit eficiența homeopatică a vindecării prin doze ale aceleiași bacterii. Ca urmare, parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le144. Și la Urmuz efectul corector este unul secundar, însă derivă dintr-o acută intuiție a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a unei umanități strivite și stricate. Văzând lucrurile direct, eu nu păstrez despre acea perioadă decât o amintire acră și urâtă, plină de insanități. Dar numai puțin dacă întorc un buton, să-i zicem, al pitorescului, atunci lucrurile apar altfel. Nea Jenică devine un bătrân sfătos (prezența burții în acest caz e obligatorie), iar colegul care a zis despre mine că citesc literatură pornografică, un ins plin de haz.20 La Mircea Horia Simionescu, suprapunerile de scriituri, inadvertențele, reluările, labirintul de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să-și dea foc. În partea mediană mi s-a părut că violoncelul ar fi strigat: Ho nebuno! 45 Aluziile muzicale și dinamismul carnavalesc al tablourilor, sugerate de maniera de interpretare a bucăților simfonice, înlesnesc regresia temporală în lumea lui Nenea Iancu, devenit el însuși personaj într-o schiță de sorginte caragialiano-simionesciană. Prezentat defavorabil prin prisma celorlalte personaje procedeu frecvent la Mircea Horia Simionescu controversatul homo duplex apare aici perfect integrat imaginarului său, nu ca simplu observator și scriptor al comediei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1995. Eliade, Mircea, Romanul adolescentului miop, notă asupra ediției de Mircea Handoca, Editura Garamond, București, 2001. Eliade, Mircea, Romanul adolescentului miop, Gaudeamus, Humanitas, București, 2008. Giosu, Dan, Scândura lui Afansol, Editura Junimea, Iasi, 1991. Gogea, Vasile, Oftalmoftologia sau ochelarii lui Nenea Iancu, Editura "Grinta", postfață de Mircea Muthu, Cluj-Napoca, 2002. Groșan, Ioan, O sută de ani de zile la porțile Orientului, Editura Fundației Culturale Române, Bucuresti, 1992. Herescu, N.I., Agonie fără moarte, traducere de Cornelia Ștefănescu, vol. I, 1998, cu un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
81. 87 Șerban Cioculescu, Caragialiana, Editura Eminescu, București, 1977, p. 342. 88 Apud. Șerban Cioculescu, op. cit., p. 345. 89 Ibidem. 90 I. L. Caragiale, Opere, vol. II, Academia Română/Univers Enciclopedic, București, 2000, p. 976. 91 Vasile Gogea, Oftalmoftologia sau ochelarii lui Nenea Iancu, postfață de Mircea Muthu, Editura "Grinta", Cluj-Napoca, 2002, p.8. 92 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 630. 93 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 931. 94 Hodgart, Satire, apud. Marian Popa, Comicologia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
I. L. Caragiale, Opere, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000, pp. XVI-XXIX. 88 Ibidem. 89 I. L. Caragiale, Momente, Schițe, Notițe critice, Editura Minerva, București, 1983, p. 418. 90 Ibidem. 91 Este de remarcat slăbiciunea declarată a autorului, ipostaziat sau nu în naratorul Nenea Iancu, pentru meniurile sofisticate, așa cum reiese și dintr-o confesiune mai puțin citată dintr-un subcapitol din Notițe risipite, în care reiterează ideea șantajului prin exploatarea acestei pasiuni: "Dar infamul mă știa că sunt o bestie lacomă de lucruri delicate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
126 T. Todorov, Les Genres du discours, pp. 284-286, apud. Defays, Jean-Marc, op. cit., p. 95. 127 Jean-Marc Defays, op. cit., p. 95. 128 Idem, p. 63. 129 Doru Lesovici, Ironia, ed. cit., p. 125. 130 Vasile Gogea, Oftalmoftologia sau ochelarii lui Nenea Iancu, postfață de Mircea Muthu, ed. cit., p. 8. 131 apud. Nicolae Balotă, op. cit., p. 66. 132 Urmuz, op. cit., p. 36. 133 Idem, p. 28. 134 Idem, p. 20. 135 Idem, p. 38. 136 Urmuz, op. cit., p. 48 137 Idem
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
științific al prietinilor de la poalele munților, legați în efortul lor spre frumos și adevăr de un gând comun.” Colaborează cu versuri Otilia Cazimir, Ștefan Baciu, N. Țațomir, Ion Manolescu, Em. Florens ș.a. În primul număr apare o cronică la romanul Nea Nae al lui N.D. Cocea. La rubrica „Magazin” se consemnează apariții editoriale și revuistice. P. acordă atenție prezentării grafice, reproducând lucrări de Șt. Dimitrescu, Otto Briese, N. Tonitza ș.a. Glumele, epigramele și noutățile cinematografice completează sumarul unei publicații care s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288748_a_290077]
-
văzul meu. Prospere acuplarea; -al lui Gloucester bastard Mai bun fu cu-al lui tata decît fiicele-mi Făcute-ntre legalele cearșafuri. Desfrîu, dă-ți drumul, îmi lipsesc soldați! Priviți colo pe fandosita doamna, A cărei față,-ntre genunchi vestește nea; Se sclifosește virtuos și dă din cap Doar auzind numindu-se plăcerea; Nici dihorița și nici iapa nu o fac Cu-o mai fără frîu pofta. Mai jos de cingătoare sînt centauri, Deși mai sus, femei. Pîn' la centura, zeii
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Fără comentarii: Îmi scrie mama: mi-e dor de tine... Vecinii de tine întreabă des... Casa mea cea mare am primenit-o. Soba, pereții cu mâna i-am dres. Luat-am și lemne pentru iarnă... Știi, mâine e nuntă la nenea Andrei... Mai află băiete, că-nvăț Două tactici C-avem seminar la capitolul trei... Într-adevăr, faptul că o femeie destul de în vârstă studiază o lucrare ideologică importantă este destul de semnificativ pentru a putea fi prezentat, fără comentar, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a Hispaniștilor și al Asociației Internaționale de Literatură Comparată și al Societăților elene de profil. A debutat, elev fiind, cu un sonet în „Scânteia tineretului”; devine, la numai șaptesprezece ani, redactor al „Paginii elevului” în săptămânalul bucureștean de limbă neogreacă „Nea Zoé” (1964-1966). A colaborat cu traduceri și recenzii la „Amfiteatru”, „România literară”, „Luceafărul” „Echinox”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Romanian Review” ș.a. După 1985 este prezent cu eseuri, studii și traduceri în publicații științifice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]