9,277 matches
-
prezentând naiv pirogi lunecând pe sub liane, negri cu pene în nas și întîlnirea inevitabilă dintre Stanley și Livingstone - fără ele suprarealismul ar fi rămas într-o variantă bretoniană în care rouă cu cap de pisică s-ar fi legănat la nesfârșit. Gândirea suprarealistă este una de insectă, ea nu cunoaște mila, dragostea și ura, ci doar reacții reflexe, imagini caleidoscopice, posturi codificate, măști de intimidare, ca a călugăriței. O lume codificată, dar fără cheia codului. Frapantă și inexplicabilă ca ideogramele incașe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ce alte trăsături de teorie literară. Sânt poate, bune și acestea, dar eu cred că reușita unei cărți stă în astfel de momente de sclipire extraordinară, dincolo de care vezi spectacolul unei minți adevărate, a unui om adevărat, de o inteligență nesfârșită. Proust are-n romanul său zeci și sute de pagini plicticoase, salvate deodată, din loc în loc, prin cîte-o frază de-o frumusețe paradoxală în care-l găsești, de fapt, pe adevăratul scriitor sub chipul unui mare poet. întorcîndu-mă la Nabokov
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tu cu douăzeci ani în urmă a devenit acum normă și pare vetust și plicticos), nu te mai urmează nici propria ta minte. Jongleriile verbale nu te mai distrează, cărțile încep să-ți pară fade. Nu te poți umfla la nesfârșit. Ajungi să-ți umpli conturul și de-atunci încolo trebuie să te repeți, să te schimbi sau să taci. Dacă nu-ți poți găsi foarte repede un alt domeniu în care să poți merge mai departe fără să scazi nivelul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ar cutremura zeii, căci au de-a face cu cititori care aud, placizi, la știrile din fiecare seară grozăvii cu mult mai mari și citesc în cotidiane fapte cu mult mai improbabile. Cu cititori care umblă după ei cu liste nesfârșite ale problemelor ce trebuie rezolvate, care au capul plin de alergătura zilnică, absurdă dar absolut necesară. Cine să-ți citească romanul cu care ai vrut să zgudui universul sau doar să storci lacrima unei vînzătoare? Citește-ți-l singur, căci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a intuit cel mai bine criteriul fericirii: ești cu adevărat fericit când vrei să oprești timpul, să păstrezi acel moment pentru întreaga eternitate: "Clipă, rămîi! Ești atât de frumoasă!" într-un fel, viața ta a avut sens dacă, în șirul nesfârșit de momente banale, cenușii, triste, rușinoase, ticăloase, mizerabile, plicticoase din care orice viață este compusă, s-a aprins totuși, de câteva ori sau doar o singură dată, scânteia cutremurătoare a fericirii. "O dată ca zeii-am trăit și mai mult nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
săgeata departe. Cu oamenii aceia neamurile negre, de la poalele munților de piatră, și cele de la miazănoapte schimbau nu o dată răni și săgeți. Unii mureau, însă viața mergea înainte. Dacă te îndrepți spre valea fluviului Hapi, până să ajungi la apele nesfârșite de la capătul lumii, afli câteva țări cu oameni roșii, care au multe arme iuți, de aramă călită; acolo au fost duși în robie mulți oameni negri sau albi de la apus. Iar dincolo de Valea Pământului Negru, mai către miazăzi, trăiesc alte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
n-a mai fost. Și acum mergea de atâtea zile și toate zilele erau la fel, numai cu mări de nisip și cu valuri de nisip, a cărui fierbințeală era ca a cuptorului de ars oale, și cu un drum nesfârșit pe care nu-l vedea nimeni pe pământ și numai sclavul negru Auta îl vedea în cer. Nopțile erau reci, și păturile cărate pe tauri ziua păreau batjocură vrednică de lepădat în nisip, iar noaptea se dovedeau neîndestulătoare. Cei doi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ajutată de sfaturile înțeleptului preot Tefnaht, era bună, dar ea nu putuse cruța și sângele câtorva sute de soldați care au rămas să dea ajutor cu leșurile lor zeului Hapi la îngrășarea pământului localnic. Și de n-ar fi fost nesfârșitele lăcomii și neînțelegeri între numeroasele țărișoare din Ta Kemet, zeul Hapi i-ar fi mulțumit zeului morții, Osiris, pentru leșurile întregii oști atlante. Soldatul Iahuben era și el aici. Scăpase cu o rană trecătoare. Îngrijindu-și-o, aștepta nerăbdător corăbiile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din munții Atlantidei. Șirul de corăbii grele trecu prin strâmtoarea din stâlpi de piatră rămași de la zeul Melkart, unde aproape că se lovesc frunte de frunte țărmul țării de miazănoapte, care se spune că nu are decât câmpii cu neguri nesfârșite, și țărmul țării de miazăzi, pe care o cunoșteau aproape toți cei ce pluteau acum în acest șir lung de corăbii. Apoi, șirul de corăbii pluti spre miazăzi, pe Marea Atlantică. Unele corăbii cu sclavi se opriră la țărmul Muntelui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu înghețau, cum se spunea că ar îngheța în țările de miazănoapte, dar nici arșița nu le seca. Cele patru lanțuri lungi de munți înalți apărau țara și de vânturile reci și de cele fierbinți. Pe câmpiile uriașe din valea nesfârșită de sub munți, spre apus, grânele și pomii dădeau rod de două ori în fiecare an. Munții trimiteau în văi ape tămăduitoare de boli și ape fierbinți în care se putea face baie liniștitoare, trupului obosit. Marea insulă atlantă își făcea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
puternice de o parte și de alta a săniei și cum turnul începu să se încline lin scurtîndu-și aceste picioare, până când se așeză ușor, culcat în lung, pe sania uriașă. Prin grâu și ierburi, pe nisip ori pe drumuri pietroase, nesfârșitul convoi de măgari izbuti în sfârșit să aducă marea luntre pe țărmul mării. Și numai iscusința cârmaciului luntrei cerești și iscusința cârmaciului corăbiei mărilor pământene izbutiră să împiedice înecul, în ceasul chinuitor de greu pentru toți al așezării turnului de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu seamă știrea că și Marele Preot venise din orașul său Zidul Alb, așezîndu-se vremelnic în Sodoma. Deci ținta era bună. Când se întoarse în luntre și le spuse prietenilor străini ce a auzit, aceștia vorbiră cu Hor prin văzduhul nesfârșit și Hor încuviință planul. - Dar de ce nu puteți pleca în Hor-deșer când vreți? îi întrebă Auta, în așteptarea timpului când se va duce cu unul din străini la Sodoma. Din Piscul Sfânt luntrea s-a ridicat de două ori... - Sunt
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trebuie mai întâi să înțelegem natura morții, căci moartea este singura certitudine a vieții. Majorității oamenilor le este frică de moarte și o disprețuiesc și, de aceea, trec prin viață ca și cum moartea nu ar exista și viața ar continua la nesfârșit. Taoiștii și budiștii spulberă această iluzie comună văzând viața ca un vis și moartea ca o trezire. În Taoism: Road to Immortality John Blofeld descrie spiritele nemuritoare după cum urmează: Un nemuritor este cineva care, folosindu-și pe deplin toate înzestrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
corpul său nu e decât un înveliș sau un receptacul de spirit pur. Atunci când va veni, moartea nu va fi pentru el decât aruncarea unei haine purtate. El a câștigat viața eternă și este pregătit să sară înapoi în oceanul nesfârșit de ființă pură. Taoiștii și budiștii sunt de acord, în general, în legătură cu faptul că moartea are loc în patru etape specifice pentru toate ființele umane, fie ei adepți sau suflete de rând. Mai întâi, omul își pierde orice contact senzorial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
om, animal, fantomă, demon sau zeu, în funcție de meritele sale din viețile anterioare. Budiștii tibetani numesc „bardo” starea de rătăcire dintre vieți și procesul de merite care hotărăște renașterea este „karma”. Această roată a reîncarnării se întoarce mereu, literalmente „reciclând” la nesfârșit semințele spirituale ale ființelor decedate, până când spiritul individual profită, în cele din urmă, de o viață omenească pentru a-și cultiva împlinirea spirituală deplină și își caută libertatea odată pentru totdeauna, în eternitatea Vidului cosmic, pentru a nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
diferențele dintre astrologie și astronomie sunt mai mult decât evidente. Astrologul zilelor noastre este, la rândul său, mult diferit de astrologul antic sau de cel al Evului Mediu. S-a transformat într-un fel de tehnician dispus să calculeze la nesfârșit poziția astrelor și apoi să facă unele interpretări standard sau speculații. Aproape nimic din dimensiunea magică și religioasă a astrologiei de altădată nu mai poate fi observat astăzi. * * * În esență, toate discuțiile și încercările de a ordona și explica multitudinea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
care favorizează apariția sau dezvoltatea unor tehnici spirituale specifice. Așa s-ar explica faptul că astrologia a cunoscut o mare înflorire la egipteni și babilonieni. Ei trăiau într-un ținut întins, ceea ce i-ar fi stimulat să contemple cerul la nesfârșit. La etrusci, scrie autorul, faptul că s-au practicat foarte des sacrificii a avut drept consecință interpretarea semnelor din măruntaiele animalelor sacrificate. În plus, abundența fenomenelor meteorologice a dezvoltat o divinație meteorologică. În afara acestor explicații, în Antichitate se făceau deja
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de unii autori drept o veritabilă știință. Motivul pentru care descifrarea semnelor cerului a fost și a rămas un fapt destul de serios, cu greutate științifică, îl regăsim exprimat în opera lui Mircea Eliade: "Cerul dezvăluie în mod direct, "natural", distanța nesfârșită și transcendența zeului (...). Simpla contemplare a boltei cerești este suficientă pentru a declanșa o experiență religioasă. Cerul se vădește infinit, transcendent. Față de acest nimic pe care-l reprezintă omul și mediul înconjurător, el este, prin excelență, acel ganz andere (cu
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a declanșa o experiență religioasă. Cerul se vădește infinit, transcendent. Față de acest nimic pe care-l reprezintă omul și mediul înconjurător, el este, prin excelență, acel ganz andere (cu totul altul n.n.). Transcendența se dezvăluie prin simpla conștientizare a înălțimii nesfârșite. "Preaînaltul" devine, în mod spontan, un atribut al divinității"92 Deși confruntat cu imaginea unui zeu transcendent și îndepărtat, omul nu exclude posibilitatea comunicării cu el. Cerul se transformă pentru om într-o hartă care conține mesajele divine. Retrași în
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și experimentală mult mai amplă și mai complexă decât în cazul divinației. Îndeplinirea actului magic este mult mai riscantă decât în cealaltă situație. Este știut faptul că nestăpânirea spiritelor sau a forțelor supranaturale putea avea efecte nocive asupra magicianului. Dincolo de nesfârșitele analize de ordin speculativ care ar putea pune în evidență amploarea și nu superioritatea uneia sau alteia dintre cele două practici subscrise fenomenului religios, clare rămân complementaritatea și distincțiile dintre cele două. Alte diferențe se pot manifesta și la nivelul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și face trimitere la absolut, crește speranța celor ce caută certitudini, nu demonstrații și raționamente. Adesea, eșecul este pus pe seama voinței divine. Fără îndoială cel frecventat de dorința unei cunoașteri adevărate, fără jumătăți de măsură, va continua acest travaliu la nesfârșit, chiar și atunci când profețiile se dovedesc a fi false. Într-un amplu studiu dedicat divinației, Jeannie Carlier afirma: "Mantica nu este decât o imitație, o reflexie a cunoașterii veritabile al cărui organ este sufletul rațional, acel nous al cărui obiect
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
său casetă video, care stochează datele secvențial, dispozitivele de stocare pentru calculator fac posibil accesul la orice element de date la fel de repede; * spre deosebire de mass-media analogica, în cazul în care exemplarul își pierde calitatea, mass-media digitală codata poate fi copiată la nesfârșit fără a fi degradata; * new media este interactivă, comparând cele două tipuri de media obsevăm că new media oferă posibilitatea unui feedback imediat, în timp ce la old media acesta este mult mai întârziat. De asemenea, în procesul de interactiune utilizatorul poate
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
Este de cele mai multe ori evident faptul că atunci când oamenii încearcă mai mult, modul în care învață și efectuează deprinderile motrice pare să se schimbe în diferite feluri. Este de asemenea, evident că oamenii aleg să execute sau nu o varietate nesfârșită de activități de mișcare, atât la munca de zi cu zi, cât și în diferite jocuri. Termenii de “acțiune” și “deșteptare - trezire” sunt uneori folosiți pentru a descrie ceva despre intensitatea cu care un individ execută o sarcină motorie sau
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
fi putut afirma cu adevărat conducătorii, că bolnavii ar muri mult mai repede dacă nu li s-ar menține o vreme încrederea în însănătoșire, că fără de nevinovate minciuni multe căsătorii ar fi fost deja desfăcute și, așa mai departe, la nesfîrșit. Rezultă de aici concluzia că minciuna ne este adesea impusă de nevoia adaptării și rezistenței la cele mai puternice presiuni ale existenței; sau, în alți termeni tradusă această concluzie: cîte presiuni, tot atîtea categorii de mincinoși și minciuni. În rîndul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de contura măcar cu titlu de introducere o teorie "generală" a minciunii. Or, în cele din urmă a trebuit să acceptăm că o atare încercare este de la bun început înșelătoare și, în consecință, supusă eșecului, deoarece: cunoașterea deplină a "limbajului-obiect" (nesfîrșitele chipuri ale minciunii, în cazul nostru) a cărui prefacere în "metalimbaj" (o teorie atotcuprinzătoare asupra minciunii) se intenționează, este imposibil de împlinit în realitate; istoria unei manifestări care se regăsește pretutindeni în istoria a omenirii (cazul minciunii este cît se
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]