8,673 matches
-
și nici Corpul II SS Panzer nu și-au îndeplinit în acea zi misiunea. Un alt aspect este acela că atacurile bruște și violente ale rezervelor sovietice, precum și necesitatea de a opri atacul Armatei a 9-a germane pe proeminența nordică a frontului de la Kursk datorată Operațiunii Kutuzov au contribuit la hotărârea lui Adolf Hitler de a întrerupe atacul, hotărâre ale cărei implicații l-au făcut „să [i] se facă rău” când s-a gândit prima oară la ele. Un atac
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
și privilegiilor bisericești. Ei reușiseră să-l detroneze temporar pe rege în 1229, dar au fost obligați să cedeze cinci ani mai târziu, nefiind însă învinși cu totul. Upplandul a rămas o regiune aproape independentă față de rege, iar zonele sale nordice au continuat să rămână în mâinile folkungilor. Armistițiul a persistat până în 1247, când revolta folkungilor a fost oprită la bătălia de la Sparrsätra iar liderul acestora a fost decapitat un an mai târziu. Mai mult, Suedia era în pragul războiului cu
Bătălia de pe Neva () [Corola-website/Science/322972_a_324301]
-
limitele zonei exploatate prin lucrări subterane sau cercetate prin lucrări de explorare de suprafață (lungime: cca 4 km pe direcție nord-sud, lățime: cca 2 km pe direcție est-vest). Sarea gemă de la Ocna Dejului s-a exploatat în 2 sectoare: a) nordic (în zona Dealului Cabdic, între Dej și Ocna Dejului) b) sudic (în zona Ocna Dejului) În sectorul nordic au existat exploatări romane de suprafață (cariere) și exploatări medievale subterane (aici sunt lacurile sărate Toroc-Cabdic de 41 m adâncime și nr.
Salina Ocna Dej () [Corola-website/Science/323001_a_324330]
-
pe direcție nord-sud, lățime: cca 2 km pe direcție est-vest). Sarea gemă de la Ocna Dejului s-a exploatat în 2 sectoare: a) nordic (în zona Dealului Cabdic, între Dej și Ocna Dejului) b) sudic (în zona Ocna Dejului) În sectorul nordic au existat exploatări romane de suprafață (cariere) și exploatări medievale subterane (aici sunt lacurile sărate Toroc-Cabdic de 41 m adâncime și nr.1, colmatat). Începând cu Evul Mediu târziu exploatarea sării (sub forma unor camere subterane conice, paralelipipedice sau trapezoidale
Salina Ocna Dej () [Corola-website/Science/323001_a_324330]
-
în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint. Lacuri antroposaline s-au format pe locul unor foste exploatări de sare surpate. a) sectorul nordic: Lacul Toroc-Cabdic și fostul Lac nr.1. b) sectorul sudic: Lacul Iosif, Lacul Ștefan, Lacul Mina Mare.
Salina Ocna Dej () [Corola-website/Science/323001_a_324330]
-
al X-lea a fost critic în dezvoltarea comitatului ca unitate administrativă principală în Anglia, iar Eduard a fost responsabil pentru Shiring Mercia și estul Danelaw. În 918, toți danezii din sudul Humberului i s-au supus. Până la sfârșitul domniei sale, nordicii, scoțienii și galezii l-au recunoscut ca pe "tată și domn al țării'. Această recunoaștere de suzeranitate a lui Eduard în Scoția a condus la pretențiile succesorilor săi de suzeranitate asupra acelui teritoriu. Eduard a reorganizat Biserica din Wessex, a
Eduard cel Bătrân () [Corola-website/Science/323884_a_325213]
-
(în , în ) este un turn construit în secolul al XIV-lea de breasla săsească a dulgherilor în orașul Sibiu. Turnul făcea partea din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. Turnul Dulgherilor este cel mai nordic dintre cele trei turnuri aflate pe str. Cetății (în ). Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
perioada 1357-1366. Dintre turnurile de apărare componente ale acestei incinte, cele mai puțin atinse de vicisitudinile vremii sunt cele trei turnuri aflate pe strada Cetății și anume Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul Dulgherilor. Dintre aceste trei turnuri, cel mai nordic este Turnul Dulgherilor. Datarea turnului se poate face pe baza elementelor stilistice și formale doar cu o mare aproximație, deoarece astfel de forme se întâlnesc pe parcursul mai multor decenii. Turnurile de apărare componente ale incintei a III-a erau adaptate
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic și peisagistic) situată în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află în extremitatea sud-estică a județului Bihor (în ramura nordică a Munților Bihorului, grupă montană a Apusenilor ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor), pe teritoriul administrativ estic al comunei Pietroasa și este străbătută de drumul județean DJ763. Rezervația naturală cu o suprafață de 39 hectare a fost declarată arie protejată
Platoul carstic Padiș () [Corola-website/Science/323920_a_325249]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic) situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului județului Bihor. Aria naturală se află în ramura nordică a Munților Bihorului (grupă montană a Munților Apuseni, aparținând lanțului carpatic al Occidentalilor), pe teritoriul administrativ al comunei Budureasa din sud-estul județului Bihor (la limita teritorială cu județul Cluj), în imediata apropiere a drumului județean DJ108J, care leagă satul Remeți
Vârful Cârligați () [Corola-website/Science/323932_a_325261]
-
corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Brașov, pe teritoriul administrativ al comunelor Bran și Moieciu și al orașului Râșnov. Aria naturală cu o suprafață de 1.634 ha, se află în partea nordică a Munților Bucegi, în extremitatea central-sudică a județului Brașov, pe limita graniței teritoriale cu județele Dâmbovița și Prahova, în apropierea drumului național DN73 care leagă Piteștiul de municipiul Brașov. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană cu floră și faună specifică grupei muntoase a Carpaților de Curbură. În arealul rezervației, în partea nordică a acesteia se află o formațiune (abrupt stâncos atribuit Jurasicului, numit "Colții Corbului Mare") geologică calcaroasă de culoare alb-cenușie, ce are la bază depozite importante de grohotișuri, rezultate în urma mai multor procese de eroziune (îngheț-dezgheț, vânt, spălare, șiroire) desfășurate de-
Stejerișul Mare (Colții Corbului Mare) () [Corola-website/Science/323962_a_325291]
-
zonă. În Kópasker există un magazin, un garaj, un centru de îngrijire a sănătății, o bancă, o zonă de camping și pensiuni. La nord de Kópasker este peninsula Melrakkasletta, cu numeroase specii de păsări, și, de asemenea, punctul cel mai nordic al Islandei, Hraunhafnartangi. Kópasker este situat la Öxarfjörður, în partea de vest a peninsulei Melrakkaslétta o zonă activă din punct de vedere geologic, unde se află o ruptură vulcanică. De aceea zona a fost zguduită de cutremure, ultimul cutremur mare
Kópasker () [Corola-website/Science/323982_a_325311]
-
altorelief, cu însemne heraldice (70/50 cm) erodate (istoricii presupunând că este vorba de blazonul domnitorului). Cele două medalioane sunt mărginite lateral de doi pilaștri canelați, pe care se sprijină acolada balustradei. Inscripția în limba română se află pe parapetul nordic și este scrisă cu un amestec de litere latine și chirilice. Ea are următorul cuprins: Acest pod este construit din poronca pre înăltu Domn MIHAIL GRIGORIU STURZA V.V. domn Țerei Moldovei în al VIII an al domniei însale și săvărșinduse
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
-a aniversare a lui Scott; o a doua serbare pe a celebrat solstițiul de iarnă, ziua care marchează mijlocul lungii nopți polare. După aflarea veștilor despre sosirea lui Amundsen la Capul Evans, echipa estică a lui Campbell a devenit „echipa nordică”. Pe 1911 ei au navigat spre nord, ajungând la Golful Robertson, lângă Capul Adare pe , unde au construit o cabană lângă cea a exploratorului norvegian Carstens Borchgrevink. Echipa nordică a petrecut iarna lui 1911 în cabana lor. Planul de explorare
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
la Capul Evans, echipa estică a lui Campbell a devenit „echipa nordică”. Pe 1911 ei au navigat spre nord, ajungând la Golful Robertson, lângă Capul Adare pe , unde au construit o cabană lângă cea a exploratorului norvegian Carstens Borchgrevink. Echipa nordică a petrecut iarna lui 1911 în cabana lor. Planul de explorare pentru vara 1911-1912 nu a putut fi îndeplinit în totalitate, datorită stării mării înghețate și a imposibilității de a găsi un drum spre interior. "Terra Nova" s-a întors
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
gheață pe care au săpat-o pe Insula Inexpressible. Aici au suferit îngrozitor de degerături, foame și dizenterie, agravate de vânturi extreme și de temperaturi scăzute. Pe 17 aprilie 1912 o echipă condusă de Edward Atkinson, aflat în comandă în lipsa echipei nordice, a plecat să îl înlocuiască pe Campbell, dar fost forțată să se întoarcă de cauza vremii. Echipa nordică a supraviețuit iernii în adăpostul înghețat și a plecat spre tabăra de bază pe 1912. În ciuda oboselii și a stării fizice slăbite
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
de vânturi extreme și de temperaturi scăzute. Pe 17 aprilie 1912 o echipă condusă de Edward Atkinson, aflat în comandă în lipsa echipei nordice, a plecat să îl înlocuiască pe Campbell, dar fost forțată să se întoarcă de cauza vremii. Echipa nordică a supraviețuit iernii în adăpostul înghețat și a plecat spre tabăra de bază pe 1912. În ciuda oboselii și a stării fizice slăbite, întregul grup a reușit să ajungă la Capul Evans pe , după o călătorie periculoasă care a inclus traversarea
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
pe 1912. În ciuda oboselii și a stării fizice slăbite, întregul grup a reușit să ajungă la Capul Evans pe , după o călătorie periculoasă care a inclus traversarea dificilei Limbi de Gheață Drygalski. Mostre geologice și alte specimene adunate de echipa nordică au fost recuperate din Capul Adare și Evans Coves de către "Terra Nova" în ianuarie 1913. Scopul acestei călătorii a fost explorarea geologică a coastei vestice a Strâmtorii McMurdo, într-o zonă dintre Văile Seci și Ghețarul Koettlitz. Această sarcină a
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
la Corner Camp pe , când, după părerea lui Atkinson, vremea, frigul și perioada anului au făcut imposibil mersul mai departe spre sud. Atkinson nota că „în mintea mea eram sigur că echipa [polară] pierise”. Membrii rămași ai expediției (în afară de echipa nordică a lui Campbell care mai era încă plecat) au așteptat toată iarna la Capul Evans, continuând munca lor științifică. În primăvară Atkinson a trebuit să se gândească dacă eforturile ar trebui să se îndrepte mai întâi spre salvarea echipei lui
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
lui Oates, dar au găsit numai un sac de dormit. Pe , ei au ridicat un morman de zăpadă aproape de locul unde credeau că a murit. La întoarcerea la Hut Point pe 25 noiembrie echipa de căutare a aflat că grupul nordic al lui Campbell s-a salvat singur și s-a întors la bază în siguranță. Cum Campbell era acum ofițerul naval cel mai mare în rang, și-a asumat comanda pentru ultimele săptămâni ale expediției, până la sosirea navei "Terra Nova
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
-și echivaleze campaniile împotriva maurilor cu restul celei de a Doua Cruciade. În mai 1147, din Dartmouth, Anglia au pornit primele contingente de cruciați către Țara Sfântă. Vremea nefavorabilă a obligat vasele să se oprească pe coasta portugheză, în orașul nordic Porto la 16 iunie 1147. Acolo, ei au fost convinși să se întâlnească cu regele Afonso I al Portugaliei. Cruciații au acceptat să-l ajute pe rege să atace Lisabona, primind în schimb promisiunea solemnă că vor putea lua bunurile
Asediul Lisabonei () [Corola-website/Science/324013_a_325342]
-
lui Odo de Deuil, 164 de corăbii plecaseră spre Țara Sfântă, și este posibil ca până la sosirea pe țărmul iberic numărul lor sa fi ajuns la 200. Vremea nefavorabilă a obligat vasele să se oprească pe coasta portugheză, în orașul nordic Porto la 16 iunie 1147. Acolo, episcopul Pedro II Pitões i-a convins să se întâlnească cu regele Afonso al Portugaliei. Regele, care ajunsese la râul Tagus și cucerise Santarémul în martie, era în negocieri cu papa pentru recunoașterea titlului
Asediul Lisabonei () [Corola-website/Science/324013_a_325342]
-
maiașe și morți mumificați după rețete egiptene, mumii puse în grote sau mici piramide tetraedice. Numai în Insula De Hierro s-au găsit zeci de asemenea piramide și mii de astfel de mumii, toate aparținând rasei europide albe de tip nordic. Dar guanșii nu știau să navigheze și aveau o spaimă enormă față de ocean. În 1981, scafandri italieni au găsit lângă Insula Lanzarote (tot în Canare) o enormă scară submarină, din pietre dreptunghiulare, cioplite și șlefuite din piatră dură, având câteva
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
de o presupusă influență egipteană (dacă flota faraonului ar fi trecut prin Atlantic) nu se explică influențele maiașe (ambele popoare guanșii și maiașii nu erau navigatori, fiind exclusiv terestre) și mai ales nu se poate explica existența unei populații albe nordice pe insulă. Autorul amintește de rețeaua de șosele ce leagă marele observator astronomic și cele 12 orașe ale indienilor Anasazi, vestigii aflate la Chaco Canyon (N-V New Mexico, SUA). Dar populația Anasazi nu cunoștea roata și nu avea vehicule
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]