7,150 matches
-
ale lui Ioan Alexandru și ale lui Adrian Păunescu. Lirica sa este contemplativă, de expresie modernă, caracterizată prin imagism și o mare varietate de tonuri afective, de la perceperea cosmică a naturii ruse până la evocarea miturilor vechi păgâne și creștine, de la nostalgia satului până la fronda față de formele civilizației orașului: Proza: Apărută în traducere românească la Societatea „Adevărul” S.A., în anul 1992, Serghei Esenin - „Văgăuna și alte scrieri în proză”, în românește de Laurențiu Duță și Simona Duță
Serghei Esenin () [Corola-website/Science/298503_a_299832]
-
Helsinki. Cursurile școlii primare și gimnaziale, Ioan Tomescu le-a urmat în orașul Plopeni (1949-1956), unde era domiciliată familia, tatăl lui fiind profesor de fizică. Este o perioada paradisiacă, de care actualul academician își amintește cu un sentiment de fericită nostalgie: decorul natural în care se afla orașul Plopeni, cu pădurea lui de stejari seculari, oferea un cadru ideal pentru un copil curios și activ. După absolvirea clasei a VII-a, a fost admis la Liceul „Ion Luca Caragiale” din Ploiești
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
din cei opt (patru băieți și patru fete). Despre copilăria petrecută la Stănița, P.S. Ioachim păstrează amintiri dintre cele mai variate, de la chipurile frumoase ale dascălilor și până la bisericuțele de nisip de pe malul Siretului, toate imaginile i se perindă cu nostalgie prin fața ochilor, atunci când îl ispitești cu vorba: Între anii 1961 și 1969, a studiat la Școala generală din satul natal, Stănița. Între 1970-1971, a intrat ca frate la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț. Erau timpuri grele. Decretul 410 din 1959
Ioachim Giosanu () [Corola-website/Science/308637_a_309966]
-
Cei cinci” (Piatero) scris în 1935 și publicat în 1936, și care ar putea fi numit pe drept marele roman al Odessei... el conținând descrieri poetice ale Odesei din începuturile timpurii ale secolului al XX-lea, cu portrete gravate de nostalgie ale ulițelor și aromelor, ale personajelor și pasiunilor sale" (Charles King) Deși la vremea respectivă nu s-au bucurat de un mare ecou, aceasta fiind și perioada căderii spațiului rus și ucrainean sub dominația regimului comunist, calitățile literare ale scrierilor
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
Măicuța mea a fost o femeie frumoasă cu un glas care ar stârni admirația multora. Cântecele ei o însoțeau la lucrul câmpului, în casă și ogradă sau în vie, la bucurii, dar mai ales la necazuri..." mărturisește Nicolae Sabău cu nostalgie. De pe ulița satului, în colbul căreia se juca cu pruncii, de pe Valea Negruții, din lunca Someșului ori de pe dealurile pline cu vii ale Cicârlăului s-au înfiripat horile care l-au purtat prin lume pe Nicolae Sabău, cel care și-
Nicolae Sabău (muzician) () [Corola-website/Science/307622_a_308951]
-
avertismentelor, el lovește gongul care îl proclamă drept un nou pretendent. Ping, Pang și Pong se plâng de comportarea sângeroasă a lui Turandot. Ei doresc ca Prințesa să se îndrăgostească, pentru ca pacea să domnească în China. Miniștrii se gândesc cu nostalgie la casele lor de la țară. Mulțimea se adună să audă cum Turandot îl va pune la încercare pe străin, în vreme ce miniștrii se grăbesc să pregătească fie ceremonia decapitării, fie ceremonia căsătoriei. Bătrânul Împărat al Chinei îl roagă pe Prințul străin
Turandot () [Corola-website/Science/307634_a_308963]
-
pregnant în alte picturi executate înaintea perioadei sale de studii din străinătate. Așa sunt lucrările "Fata ieșind din baie" (1893), "Nud" (1893) cu care a participat la concursul pentru bursă, "Secerișul" (1892) cu care a participat la concursul de compoziție, "Nostalgie", "Vrăjitoarea" și câteva din portretele de familie. Au mai rămas trecerii timpului, câteva plăci de lemn pe care Octav Băncilă a făcut xilografie semnate de el (1891) și care au și contrasemnătura pictorului Constantin Stahi. Cu toate că trebuia să plece în
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
München: "Bancantă, Bancante" și un "Bachus" încununat cu lauri, obez, gol până la brâu și cu o căutătură porcină. Tematica socială, care arată înclinarea spre realism a pictorului Octav Băncilă, a fost prezentă prin o serie de portrete cum a fost "Nostalgie" în care a pozat verișoara sa Victoria, "Vrăjitoarea" care a fost lucrată la Iași în anii studenției. În "Vrăjitoarea", Băncilă a înfățișat o bătrână ghicitoare vicleană care încurajează visele unei fete tinere. În această pictură, Băncilă a reușit să realizeze
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
pentru piese de teatru pentru televiziune și filme de scurt-metraj. În anii optzeci a compus muzica pentru filmele "Țapinarii" și "Lisca" regizate de Ioan Cărmăzan. Zaharia a fost unul dintre primii compozitori de muzică folk ai generației sale, numind-o „nostalgia țăranului orășenizat”. În probleme de studii mitologice și religioase indiene, Zaharia a fost prieten apropiat cu Ioan Petru Culianu. Florian Pittiș comenta personajul lui Zaharia ca fiind o trimitere la chitaristul Syd Barrett, membru al formației Pink Floyd.Tot el
Dorin Liviu Zaharia () [Corola-website/Science/307729_a_309058]
-
cercului de teatru de la Palatul Pionierilor, mai ales cele din iarnă, erau transmise la televizor. În unele dintre ele, alături de copii, jucau actori ai Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” (Costache Diamandi, Liviu Crăciun). Deseori, Ionuț Niculescu își amintea cu nostalgie de aceste spectacole, de turneele de la Galați, Brăila sau Oltenița. Tot în această perioadă începe să meargă și la Radio. În 1962, Mihai Radoslavescu pleacă la Baia Mare. Pe acest om minunat, Ionuț nu l-a uitat niciodată, el fiind cel
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
și în alte literaturi. În literatura germană, în lirica lui Novalis, floarea albastră se metamorfozează în femeie luând chipul iubitei și tulburând inima eroului. Motivul florii albastre apare și la Leopardi, iar la Eminescu floarea albastră reprezintă voința, dar și nostalgia nesfârșitului sau femeia ideală. De asemenea, albastrul simbolizează infinitul, depărtarile mării și ale cerului, iar floarea poate fi ființa care păstrează dorințele. În „Floare albastră”, Eminescu evocă amintirea unui proiect erotic eșuat, dar eșuat din cauza confuziei bărbatului asupra căilor omului
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
modernism exhibiționist, echilibrând tradiția cu modernitatea discretă, dând astfel operei sale o dimensiune atemporala. Abordarea figurativului în operele lui Vasile Pintea tinde spre suprafețele neliniștite, cu o dominantă de mișcare și de culoare. În lucrările cele mai expresive există o nostalgie pentru arhaic, teme ale nașterii, ale zborului, ale cosmosului, ale lumilor astrale sau zonelor de mitologie românească, de ev mediu și de mit românesc. Sunt teme care cultiva cu predilecție structurile puternice, în care Vasile Pintea „arheologul” vine în prim-
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
2003 „Cu o remarcabilă intuiție artistică, Mircea Bradu a folosit timpul restriștei pentru a ne înfățișa un Vlad Țepeș mai uman decât bănuiam și mai crud decât știam(...)Inteligent, înzestrat cu un ochi vrăjit de frumusețea lumii, cu o uluitoare nostalgie a copilăriei, Vlad Țepeș, în viziunea lui Mircea Bradu, si-a sacrificat cu bună-știință sufletul și și-a construit un altul mai pe măsura nevoilor țării.”, Teodor Mazilu, Hotărârea, Teatru comentat, Mircea Bradu, Editura Eminescu, București, 1983 • Noapte albă, Teatrul
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
azvârle culcușurile/ spre gura prăpastiei/ cum poți opri strigătul/ doar în pâlpâirea unei lumânări”. Acest ultim vers este, în registru oximoronic, „judecata de apoi” la care este chemată poezia. Poezia lui Valentin Marica este elegiacă în toate fibrele ei, iar nostalgia paradisului pierdut capătă valențe canonice. Poemele au încărcătură interogativă, dar interogațiile sunt mute, ele reverberează doar în adâncul ființei, ca un ecou stins al tragicului. Până la urmă, cartea lui Valentin Marica este o radiografie a suferinței, o confesiune amară, a
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
importanți predecesori: „"Fără Elvis, Beatles sau Rolling Stones în 1977"”, au declarat cei de la The Clash. Acel an (1977), când punkul a erupt la scală națională în Marea Britanie, avea să fie un „an zero” atât muzical, cât și cultural. Deși nostalgia a fost discreditată, mulți au adoptat o atitudine nihilistă, reprezentată de sloganul Sex Pistols „"No Future"” („"Fără viitor"”). Trupele punk de multe ori rivalizează cu structurile și aranjamentele muzicale simple ale garage rock-ului anilor '60. Acest accent pus pe
Punk rock () [Corola-website/Science/308299_a_309628]
-
Mishima considerându-l o rușine, Occidentul a fost mai mult decât binevoitor în a-l accepta pe Mishima ca reprezentant al adevăratului spirit al societății japoneze. Acest lucru pare a se datora concepției Occidentului că Japonia ar fi caracterizată de nostalgia unui stil de viață al trecutului idilic, și nu ar primi bine procesul de modernizare. Spre deosebire de stilul de viață al lui Mishima, personajul principal din “Confesiunea unei măști” suferă din cauză că nu poate controla evenimentele din viața sa. Deși se aseamănă
Seppuku () [Corola-website/Science/302981_a_304310]
-
încăpere în care există un tablou. O poți afla în Franța, în Europa, în America. Această poveste este opera sa, pânzele sale străbătute de lumină, în care te întâmpină apa, iarba, arborii, norii, seninuri înalte și apusuri obosite, presentimentul sau nostalgia soarelui, blândețea lunii și a stelelor, reflexele argintii ale nopții și ale tăcerii. Fiecare din aceste pânze vorbește pentru Corot, ne spune:" "În acea zi, în acea dimineață, în seara sau în noaptea aceea, am fost aici, față în față
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
Nu este fericirea unui credul; e una dobândită: fericirea omului care privește și se recunoaște în ceea ce l-a precedat ca și ceea ce îi va urma. Claude Gellée, La Fontaine (și mai înainte Theocrit) cunoscuseră această stare de așteptare, această nostalgie a celui care viețuiește între o patrie pierdută și un pământ promis. În lumea lui Corot orice este întotdeauna iertat. Nici urmă de ură. Prin iubire, totul se iluminează, totul cedează mărinimiei. Omul există pentru a face plăcere altora. Cele
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
apăreau capabile să răspundă problemelor apărute. Având în vedere experiența războiului din anii 1992-1995 și dificultățile perioadei de după pacea de la Dayton, mulți locuitori ai Bosniei se raportează la perioada comunistă, în special la cea a lui Tito cu o anumită nostalgie. Spre deosebire de celelalte regimuri comuniste, Liga Comuniștilor din Iugoslavia a permis desfășurarea alegerilor pluraliste în anul 1990 la nivel de republică. În Bosnia partidele s-au format la nivelul comunităților etnice. Astfel în anul 1990 Alija Izetbegovici și Ejup Ganici au
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
dintre volume: „Pod eleat”. Eleații Parmenide, Zenon și Melissos susțineau unitatea, imobilitatea și imuabilitatea existentului, considerând iluzorie multiplicitatea, mișcarea și devenirea.Ridicarea așadar în „nadirul latent” vine la Dan Botta pe mai multe căi. Corsican după mamă, el va avea nostalgia coloniei Eleea, aflată în aceeși geografie mediteraneeană cu locurile natale ale aceleia ce i-a dat viață.. Pe lângă volumul de versuri "Eulalii", a publicat, în timpul vieții, două volume de eseuri. Postum au apărut patru volume de "Scrieri". Pe lângă opera originală
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
idealismul târziu al lui Nietzsche. Îndemnul de a avea comportare eroică în fața vieții, înfruntând iraționalismul prin creația artistică pură este dat, însă, de „Existența tragică” a lui D.D. Roșca. Poetul are imaginația fantastă, tensiune reală în conductele capilare ale poemelor, nostalgia aproape parnasiană spre armonie universală, exaltând ideea ideea perfecțiunii. O confesiune așezată drept succintă prefață la poeziile sale este cu adevărat eroică în crezu-i: „Dar chiar dacă pământul ca fi o stea incandescentă, un munte în flăcări și tot farmecul
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
atmosferă de folclor românesc împletit cu mitologia - toate acestea, cum pot prinde chip cărunt în realitatea imediată?<br> Fără a fi dat o operă perfectă, de austeră maturitate, pe măsura aspirațiilor. Dan Botta ne-a lăsat, totuși o operă purtând nostalgia perfecțiunii. Poezia (între piscul barbian și pӧesc), eseistică (cu accente de filosofia culturii ce aduc aminte de Mircea Eliade), teatru (asemănător cu acela de mai târziu al lui Radu Stanca), toate converg sub aceeași cupolă, având o structură „mediană”. Ca
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
la Eastwell Park, reședința de la țară a familiei de Edinburgh, preferată de mama sa reședinței oficiale de la Londra, palatul Clarence House. Eastwell Park a rămas unul din locurile favorite ale Mariei, pe care l-a evocat întotdeuna cu bucurie și nostalgie. În timpul copilăriei Maria s-a atașat foarte mult de sora sa mai mică, Victoria Melita, alintată Ducky de către familie, cele două surori rămânând foarte apropiate pe tot parcursul vieții. La vârsta de 10 ani, în 1885, Maria avea să fie
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
de Est în care presa occidentală spunea că se trăiește foarte bine, într-o perioadă în care Războiul Rece nu dădea semne că ar înceta. Căderea dramatică a standardelor nivelului de trai în Ungaria după prăbușirea regimului comunist a adus nostalgia după regimul Kádár. Astfel, în momentul de față, 72% dintre unguri spun că sistemul comunist a fost mai bun decât cel capitalist, actual. Cu toate acestea, nivelul ridicat de trai a avut și un preț, preț care a existat sub
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
pentru Evul Mediu. În 1802, François-René de Chateaubriand a publicat "Geniul Creștinismului," apologie a credinței creștine, care va contribui la renașterea creștinismului în Franța după căderea imperiului. Una dintre ipostazele revalorizării Evului mediu a fost preferința pentru arhitectură gotică și nostalgia după ruinele medievale. Goticul a fost considerat cea mai sublimă expresie artistică a creștinității, în timp ce germanii și francezii sunt în competiție pentru a proclamă stilul gotic ca stil național. Goticul era mai apreciat și decât clasicismul grecesc moștenit din secolul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]