7,370 matches
-
cunoaștem acest lucru. Dar, în ce privește România, situația este complet diferită. Jon Sopel: Spuneți că temerile sunt nejustificate? Mihai-Răzvan Ungureanu: În opinia mea, sunt aproape nefundamentate. Dați-mi voie să vă spun că, în acest moment, ne aflăm într-o situație paradoxală. Presupușii muncitori originari din România s-au deplasat deja spre țări aflate în flancul sudic al Uniunii Europene, în țări ca Spania sau Portugalia, sau Italia, iar numărul lor se ridică la aproximativ 1,5 milioane de persoane, ceea ce face
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
consume în tot felul de scandaluri inutile? Este clasa politică românească suficient de matură ca să înțeleagă uriașa oportunitate care i se deschide și ei, și cetățenilor ei, astfel încât s-o folosească? Mihai-Răzvan Ungureanu: Sunt tentat să vă dau un răspuns paradoxal, care nu va suna bine în auzul multora. Faptul că a existat un consens politic atât în realizarea proiectului european, aderarea la Uniunea Europeană, cât și în realizarea proiectului atlantic, aderarea la NATO, care a unificat clasa politică - sigur, cu variații
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
pornit de la câteva chestiuni foarte simple, de la felul în care va arăta România din punct de vedere demografic în 20 de ani de acum încolo. Vom fi inevitabil mai puțini. E adevărat, pe măsură ce populația României se va împuțina, va crește paradoxal în interiorul ei generația activă. Dar asta garantează, să zicem în 10-15 ani de acum încolo, o perioadă de previzibilă prosperitate, urmând să redevenim un fel de stat social, pentru că ieșim cu toții la pensie. Însă acum, cu aproape 1,5-1,6
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Răzvan Ilie: Spuneați de o serie de întrebări cărora le-ați răspuns pozitiv. Ce v-a determinat totuși pe dumneavoastră - un cercetător al istoriei, un privitor din afară al ei -, să vă implicați în istoria României de astăzi? Mihai-Răzvan Ungureanu: Paradoxal, nu cred că rațiunea trebuie căutată într-un calcul personal sau egocentric. Mă simt foarte bine în pielea mea de istoric, mai ales acolo unde știu că nu există prea multă prezență științifică. A fost răspunsul pe care cred că
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
ne interesează în acest moment. Avem o epidermă, România are o epidermă sensibilă. De asta suntem interesați de relația cu țările vecine. De asta raportul nostru cu Ucraina sau cu Republica Moldova, sau cu Federația Rusă, sau Marea Neagră; vecinătatea aceasta care, paradoxal, apropie Georgia de România, nu doar întinsul sărat al mării, toate chestiunile acestea ne interesează. N-avem cum să stăm pasivi și să asistăm la felul în care lumea merge fără noi. Iar când spun aceasta, nu înseamnă că neglijăm
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
face loc acum, și aceasta îndeosebi datorită faptului că va fi tractată în inventarul de tematici al Uniunii Europene datorită României și Bulgariei și datorită Turciei, implicit, pentru că Turcia este stat candidat la Uniunea Europeană. Perspectivele de cooperare sunt bune, pentru că, paradoxal, sunt abia valorificate. Spre deosebire de Mediterana sau spre deosebire de Marea Nordului sau de Baltica, Marea Neagră nu face exces de cooperare; dimpotrivă, cooperarea economică la Marea Neagră este subsumată acțiunilor uneori destul de palide ale unei singure organizații, cu o birocrație complexă și, în ciuda bunei-credințe, încă
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
argumentele geopolitice ale României, la ele probabil că se referea și președintele țării. În primul rând, România vine cu Marea Neagră de mână. Europa, Uniunea Europeană n-a avut până acum graniță la Marea Neagră. Dintr-odată, își descoperă o vocație maritimă care, paradoxal, anulează granițele. Și uitați de ce: în mare, nu există granițe. Este doar o întindere de apă, ceea ce face ca Georgia să fie la un moment dat vecin al Uniunii Europene. Paradoxal, dar ăsta este adevărul. Luca Niculescu: Marea Neagră face parte
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Marea Neagră. Dintr-odată, își descoperă o vocație maritimă care, paradoxal, anulează granițele. Și uitați de ce: în mare, nu există granițe. Este doar o întindere de apă, ceea ce face ca Georgia să fie la un moment dat vecin al Uniunii Europene. Paradoxal, dar ăsta este adevărul. Luca Niculescu: Marea Neagră face parte din zestrea bună sau din cea cu probleme? Mihai-Răzvan Ungureanu: Depinde cum interpretăm. Poate să fie un prag de trecut spre o Europă care să-și exprime propriile valori dincolo de granițele
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
identitatea e un proiect individual, constructiviștii afirmă exact contrariul: că identitatea coerentă și interioritatea ne sunt impuse. De aceea, principala categorie cu care operează constructiviștii este "subiectul" (care poate fi epistemic sau subiect al unui regim), nu eul sau identitatea. Paradoxal, Andreea Deciu , deși desfide un constructivism simplificat până la caricatură, înțelege să se folosească de teoriile reprezentanților acestei paradigme (și tocmai de Judith Butler!) când demersul hermeneutic i-o cere. Mai exact, ea face apel la teoria "internalizarii melancoliei" pe care
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
observației critice). Metodei (mai bine spus, succesiunii de metode!) pe tărîmul artei îi putem recunoaște utilitatea în gradul în care aceasta respectă natura creațiilor, pînă la urmă refractară explicitării lor depline, adică transpoziției fără rest în limbajul conceptelor, fapt care, paradoxal, instigă intelectul la alte și alte speculații, ce nu pot trece însă de pragul nucleului lor ultim, impenetrabil. Ne rețin, în speță, observațiile delimitative, inconformiste ale d-lui Mincu, în fața unor poeți de diverse calibre, observații înscrise pe un background
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
și fascinația naturii, lipsa de durabilitate a tuturor surselor bucuriei și criza valorilor culturale etc., toate evidente încă din colaborările la lunarul cu orientare de stânga "Zgary", se interferează armonios sau dimpotrivă cu tema și complexul culpabilității morale ce naște, paradoxal, atitudinea eroic-stoică, valabilă în ordinea abstractă. În comparație cu poeziile de început, în versurile din Trei ierni și Salvarea, este lesne vizibil un progres spre prozodia economicoasă, clasicizantă, în care predomină imagistica, în detrimentul metaforei, guvernată de contextul naturii cosmice, monumentale. Stilul alunecă
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
lui Marty și amantul ei e întreruptă de ziarul care se lovește de geam, doar că zgomotul produs e cel al unei detunături de pistol. La care se adaugă coloana sonoră (tot minimalistă), debut al foarte prolificului compozitor Carter Burwell. Paradoxal, există o anume circularitate în creația fraților Coen: în 2004, fac un remake al unui film din care citau o replică în primul lor lung metraj...
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
a putut prevedea durata perioadei de agonie. La originea acestui deznodămînt (pe care autorul analizei îl situa în jurul alegerilor din anul 2008), observă cu finețe politologul, se află criza de identitate a partidului de guvernămînt, cauzată de natura sa duală, paradoxală. Observă cu justețe Stelian Tănase: "Două clase - o "burghezie" născută la repezeală dintre foștii funcționari ai lui Ceaușescu și sărăcimea - își văd interesele reprezentate de același partid. De fapt, de o singură persoană, Ion Iliescu, în spatele căruia s-au aliniat
Politică ș delicatese by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12576_a_13901]
-
scurt - în ciuda teoriei inconsistenței naturii textului -, că, fiind preocupat exclusiv de uz, pragmatismul lasă în suspensie chestiunea sfidării de către un text a structurii conceptuale cu care noi încercăm să-l interpretăm. Cu alte cuvinte, hedonismul post-teoretic al lui Rorty, numit paradoxal "pragmatism", e neavenit din moment ce neagă însăși dimensiunea euristică a științelor limbii, activitatea "practică" a analizei. Intrigat de finalismul pragmatic conform căruia, din moment ce nu există poziție exterioară propriei credințe, devine imposibilă aprecierea valabilității unui alt sistem de credințe, Culler lovește sub
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
cărui celebritate îl eclipsează în întregime pe cel al autoarei. Oricine a auzit de Potter, dar puțini știu cine a scris cărțile din ale căror rînduri s-au desprins personajul acesta. Într-un fel, creatura și-a omorît creatorul. Rezultatul paradoxal al oricărui fenomen de masă este că, deși fiecare om începe prin a imita un comportament numai din dorința de a se distinge de ceilalți, el va ajunge să se topească în noua masă socială pe care moda respectivă a
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
sexualitate și a sexualității la limbajul vulgar, cu savorile cele mai crude, pescuite din fetidele mlaștini argotice. Am putea recunoaște și aici un soi de repliere a candorii în mediul care pare a o contrazice flagrant. Psihiatrii vorbesc despre o paradoxală ficționalizare a funcției sexuale prin producțiile obsedate de sex, de o abstragere din real prin figurarea sa ,fără perdea". Obscenitatea joacă rolul de antidot al unui real nesatisfăcător, ilustrînd o defulare prin emisia imaginii, o terapeutică prin scriitură (impresia aparent
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
pe mare este altfel decât pe uscat", el este și mai criptic, întrucât cei mai mulți pășitori pe sol n-au avut ocazia unei escapade oceanice, iar de mers cu tălpile pe valuri, religia noastră cunoaște un singur, miraculos, caz, revelator și, paradoxal, abscons! Pe drept cuvânt îmi amintesc vorba vechiului și admirabilului prieten constănțean, Pavel Chihaia: "cu marea nu poți încheia nici o înțelegere." Elementarul bun simț te clarifică asupra avantajelor uscatului, unde dacă pui un picior întâlnești pământ ferm, și tot astfel
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
fîșie" de graniță, ci doar o contextualizare a acelei discipline. O "enciclopedie" a ei, adică, într-un anume sens, o privire tot din interior, făcută roată, "ca să învețe în ce orizont se află". Concluzia la care ajunge Noica, din poziția - paradoxală - de specialist al unui domeniu atoatecuprinzător prin tradiție, nu le este, acestor "filosofii" întrucîtva aplicate, favorabilă: "Iar enciclopedia sau filosofia fizicii, a medicinii sau celelalte sînt tot atît de puțin Ťfilosofieť pe cît sînt de puțin Ťpsihologieť, așa numita psihologie
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
reușit exemplar lui Karel Capek nu numai în Fabrica de absolut (1922), dar și în Război cu salamandrele (1936), roman ce pare o continuare a celui dintâi prin personaje și discurs excesiv. Numai că este extrapolat la o altă ,realitate". Paradoxal, se poate spune că Capek e un umorist grav, care incită la meditație și niciodată la râs frivol. Și asta pentru că umorul lui e al unui vizionar care scrutează esențele, adevărurile verificate de trecerea timpului. Recitit după șapte decenii de la
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
Ca mormîntul cu pămîntul// M-am amestecat cu dorul/ Ca sîngele cu izvorul.// M-am amestecat cu tine/ Cum ce-așteaptă cu ce vine" ( Cu viața, cu dorul). Astfel, așezat pe siajul cadențelor folclorice, poetul cochetează cu postura anonimului, împrospătîndu-se paradoxal prin coborîrea în obîrșii. Explicabil, sensibilitatea de grup aspiră spre forme concentrate, spre gnomism. Aforismul și imaginea poetică se oglindesc reciproc. "Înțelepciunea" se înfățișează vibratilă, încărcată de emoții, iar figura de stil capătă un miez sapiențial. Se află la mijloc
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
adevărat martor și exeget al unei umanități prin nimic mai irelevante și mai derizorii decît aceea pe care au investigat-o artiștii "gravi" din toate vremurile. Din contra, supunîndu-l, pe jumătate în joacă pe jumătate în serios, unei priviri aparent paradoxale, așa cum Călinescu însuși o face, în celebrul său eseu "Domina bona", cu lumea lui Caragiale, Jiquidi poate fi socotit o adevărată conștiință "mistică", un creator de tipuri exemplare și un spirit a cărui dominantă este devoțiunea. Focalizîndu-și privirea exclusiv asupra
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
a-i alina sufletul ultragiat, antropocentrismul asumat ca destin și neobositul apostolat moral, cum pot fi numite altfel decît utopie romantică sau una dintre multele fațete ale conștiinței mistice? Și ceea ce ar fi putut părea doar un joc livresc și paradoxal, pornit din strălucitorul paradox călinescian, este, de fapt, o obligație de lectură pe care o impune artistul însuși. Stăpîn peste o lume diversă și profundă, peste o umanitate eretică și suferindă, care trebuie iubită și certată cu aceeași ardoare, Jiquidi
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
Dumnezeul împarte lumina precum porții de pîine:/ aici unde El a semănat oameni și legi nescrise/ pomi animale grîne și vise/ lupul trăsnit trecea urlînd prin duminica omului/ care murise" ( Cimitirul vesel). După cum cadența folclorică își face loc, ca un paradoxal luminiș întunecat, în desimea stihurilor de ortodoxă constituție expresionistă: "hai hai și iar hai/ fă Doamne o crîșmă-n rai/ ai lichior de toporași/ spune Doamne cui mă lași/ și-i bătută și-nvîrtită/ și-i bătută și-nvîrtită/ moartea-i mîndră și
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
20), își găsește finalul în aceeași gaură neagră a existenței ( "plămînii mei ventilează un aer zgîrcit din care lipsește aerul/ mi se recomandă să vin spre mine/ cu așteptarea/ înghit în doze mici verdele carnivor. p. 20) În mod oarecum paradoxal, în pofida mesajului lor mai degrabă prăpăstios, poemele lui Dinu Flămând nu eșuează într-un melodramatism ieftin. Poetul își tratează angoasele cu superioritate, rațional, cu o atitudine olimpiană. Implicit sau explicit în poemele sale apar trimiteri livrești către marii filozofi ( Platon
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
pe răsucirea unui paradox. Amintirile conturează o lume în care importante sînt personajele pitorești, ca bunicul (cel care avea o grădină cu morcovi), bătrîna Despa, nebunul Virgil, Aza ș.a. Și în care se urmărește o idee generală sau o concluzie paradoxală: replica moromețiană a bunicului, cea care dovedește astfel că "el nu spunea/ decît lucruri subțiri"; privațiunile aduse de foametea din 1946 "cînd cine nu fugea de-acasă/ uita ce-nseamnă sîrgul gurii"; dușmănia dintre Brăila și Galațiul natal oglindită în
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]