15,863 matches
-
prejudiciez întru nimic decizia guvernului meu, țin de datoria mea să-i declar că argumentele înșirate în notă sînt cu totul lipsite de temei. I-am expus apoi drepturile noastre istorice, etnice și politice care formează temelia reunirii Basarabiei cu Patria. I-am declarat că România nu a profitat de slăbiciunea militară a U.R.S.S. și că Unirea a fost un act al majorității populației basarabene, a cărei voință s-a exprimat în hotărîrea Sfatului Țării. Am combătut alegațiunea notei că
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
îmi pare cel mai greu realizabil personaj al romanului ; dar unul care se impune, în această galerie formidabilă, drept cel mai realizat. „Greoiul“ Mironescu, profesorul serios, idealist și teoretizant, caută la nesfârșit armonizarea binelui occidental cu cel românesc, a binelui Patriei cu cel familial și a binelui Familiei cu cel personal.Toate treptele prin care Mironescu coboară în afecțiunea și stima celorlalți, până la dispariția completă din cadru, sunt parcurse în aceeași complexitate dialogică și în același joc de perspective, desfăcând și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
parohiei Fâstâci, comuna Delești-Vaslui, la 3 septembrie 1987, de P.S. Eftimie al Românului și Hușilor. La 1 martie 1990 este transferat la Chircești. Prin grja să a fost ridicat în curtea bisericii Monumentul eroilor satului, căzuți pentru libertatea și apărarea patriei în 1877-1878, 1916-1918 și 1941-1945. În prezent prin grijă preotului paroh a enoriașilor și cu binecuvântarea Prea Sfințitului Episcop al Hușilor Ioachim precum și a Prea Sfințitului Corneliu Bârlădeanu arhiereul vicar sau început ample lucrări de consolidare și reparație, atât în
BISERICA SFÂNTA TREIME DIN SATUL CHIRCEŞTI, COMUNA MICLEŞTI, JUDEŢUL VASLUI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2084]
-
unei asemenea dovezi de capitalism. Se poate ca spaima lui să fi fost Îndreptățită. Thomas Jefferson, un om mult mai evoluat, a avut trăiri neplă cute În fața instituțiilor financiare cu două sute de ani Înaintea lui. Dar reacția Întîiului CÎrmuitor al Patriei a fost o dovadă grăitoare de sălbăticie: a decis plătirea „datoriei externe“ a României În regim de urgență. S-a instituit raționalizarea, lipsurile au luat proporții, așa că, În 1982, Întunericul s-a lăsat de tot peste România - aceasta nu e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Poporului a Început să se inspire din dictaturile comuniste asiatice și megalomania lui părea să nu mai aibă margine. Nici unul dintre cei care au fost siliți să participe la manifestările dedicate Zilei Naționale nu va uita vreodată cum arătau stadioanele patriei pe data de 23 August a fiecărui an. Mii de oameni asudați din pricina arșiței de sfîrșit de vară, Încercînd să se sincronizeze În lehamite, ca să formeze cu trupurile lor prost hrănite sau cu cartoanele pe care le țineau ridicate deasupra
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lua chipul prietenului tău cel mai bun. Nu lăsase necontaminat nici măcar spațiul intim, toate strategiile lui abile, viclene erau lubrifiantul insidios care făcea să funcționeze mașinăria Anomaliei. CÎt despre lipsuri, În mod cît se poate de oficial, bezna din orașele patriei se regăsea și În stomacurile, În caloriferele, În garderobele și bibliotecile ei și, din ce În ce mai mult, În obiceiurile, În inimile și În mințile ei. În ultimii ani de comunism, nu confortul românilor era pus În pericol, ci chiar subzistența lor. Un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
legendă. Timp de cîteva zile după acel meci, Ceaușescu nu a existat. Chiar și sub comunism, vara dura trei luni. Trei luni cu adevărat de aur În care, dacă nu simțeai dorința de a te Întîlni cu bogățiile naturale ale patriei, fie munți, fie mare, ajutat de un bilet de turism prin sindicat, puteai să trîndăvești pe marginea unuia din ștrandurile orașului sau În locurile de agrement din jurul lui. Iar de Anul Nou, oamenii dădeau petreceri și, dacă cumva reușeau să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se vede pe fața lui ridată că Îi pare rău. Iar eu mă simt de parcă aș primi un premiu nemeritat, aproape că mă simt vinovat. Mă simt vinovat de parcă asta mi-am dorit toată viața, să fiu aici, să servesc patria În papuci, Încercînd să par umil și recunoscător. În Întunericul din fundul magaziei, fața gravă pe care mi-o Întoarce are ceva din iconografia creștină. — Ai grijă, zice el, soldatul ar trebui să dea dovadă de responsabilitate față de efectele lui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne anunță că unii dintre noi vor trebui să coboare În biroul BOB, pentru a se Întîlni cu CI-stul. (BOB Înseamnă Biroul Organizației de Bază - e celula cea mai mică din lanțul politic, există cîte unul În absolut toate instituțiile patriei.) Pe rînd, ne spune el cine și cînd, după ce va fi anunțat telefonic de jos. După care se mută În foișor, lîngă telefon, se așază pe o treaptă a scării de lemn și Își aprinde plictisit o țigară. Noi sîntem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rost nu-l Înțeleg, Încep să răspund la Întîmplare. La un moment dat, Începe să vorbească iar despre mine În termeni elogioși, alt set de lingușeli neplăcute pe care le Încasez fără să suflu, după care mă pune În raport cu cererile Patriei, care are nevoie de serviciile unor oameni ca mine. O ține așa o vreme și suspiciunea se transformă la Început În iritare, apoi Într-o stare de Încordare, moderată pentru o vreme, dar după Încă vreo 5 minute În care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tu, piesa aia Level 42, Îmi zice Csabi. — Aha, păi cred că atunci cînd ajunge acasă e și el om. — Crezi? Păi și atunci de ce dracu’ s-a făcut APV- ist? (APV e acronimul pentru Armată Pe Viață). — Ca să... servească patria? De ce nu-l Întrebi? E ocupat cu Portocală, zice Csabi și pe față i se Întinde un zîmbet. Deși... s-ar putea să nu dureze, ține el să adauge. Csabi nu-l iartă pe Portocală. Dar nu prea are ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aruncă cu frunze, au rămas ca niște filigrane pe cerul palid, bleu aproape alb. SÎntem gata de jurămînt, undeva În marginea pistei de aviație se pregătesc tribune pentru părinții care vor veni să-și vadă fiii cum jură pe steagul patriei. Va fi o ceremonie la care vor participa răcanii tuturor unităților aflate În cazarmă. Duminică dimineață, o coloană de părinți se scurge dinspre poartă pe una din aleile principale spre locul unde se consumă evenimentul. Trag după ei sacoșe Încărcate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-mi lipsească multe lucruri, probabil că o să-mi lipsească și ea, chiar și așa pisăloagă cum e. Un an și două luni și jumătate... și acum, că tot am depus și jurămîntul, se pare că nu mai am scăpare, În fața Patriei și a Partidului sînt soldat. Îmi povestește cum a călătorit cu alte mame În tren și cum toate i-au vorbit despre sacrificiile prin care au trecut ca să le facă rost de alimente băieților. Îmi povestește o mulțime de alte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acum nu, a insistat el ferm, iar eu, deși mă uitam direct În ochii lui, i-am Îndrugat cîteva minciuni liniștitoare. CÎnd mă sui În primul tren spre București, unde urmează să schimb spre Craiova, simt aventura. Deși În trenurile Patriei nu prea ai ce aventură să simți. E Întuneric și foarte murdar și toți călătorii s-au adunat grămadă să se Încălzească unii de la alții. Mirosul de fier putred și de tutun stricat e străbătut de fire electrice de duhoare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a consumat cu mine o permisie pe care putea să i-o dea altcuiva, e ca o investiție pe care acum o pierde. Toate lucrurile astea, inclusiv numărul de permisii, sînt reglementate printr-un plan oficial, așa cum, tot oficial, soldații patriei nu au voie să fie repartizați la mai puțin de 200 de kilometri de casă. — Probabil că ai o pilă foarte tare, zice el. Te muți aproape de casă. În cele din urmă, pare să mă creadă cînd Îi spun că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce se transmite. Fugim după ea cu inimile strînse, prin mulțimea de pe etaj, care pînă acum cîteva minute părea ascunsă În pereți, În oalele de noapte de sub paturi, În dulapurile cu eprubete, În acel nicăieri ocrotitor care ne-a fost patrie atîția ani. Alergăm cu inima strînsă după asistentă, iar În mintea noastră țipă Întrebări: Ce-a vrut să spună? Ce se transmite? N-a fugit Ceaușescu? Sau e altceva? În camera de gardă, televizorul e pur și simplu Îngropat Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și a unor personaje secundare. Astfel că și-a dedicat cariera spectacolelor omagiale. Care nu lipseau. Putea să recite admirabil poezii dedicate oricui: partidului făuritor de lumină istorică, cuplului de conducători care călăuzește prin veacuri poporul, agriculturii socialiste sau uzinelor patriei, istoriei neînfricate a neamului românesc. Așa cum la fel de bine recita din poetul național Mihai Eminescu sau din orice alt poet care dădea bine În aceste spectacole omagiale. O făcea cu o dedicație pe care nimeni n-ar fi bănuit-o. Talentul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
beculețe verzi sau oranj, se plimbă o mulțime de români euforici. Un tablou colorat care-ți dă, Într- adevăr, amețeli. Andi, cu agilitatea unui ghid nepalez, mă plimbă În locurile esențiale. Să lăsăm pe altă dată cunoașterea noilor frumuseți ale patriei, acum facem cumpărături. Ne grăbim spre secțiunea tutun-alcool. E incredibil, te lasă fără suflare. 10 metri pătrați de mărci. Camel, Rothmans, Dunhill, Marlboro, Benson & Hedges, Gitanes, Assos. Dar apoi apar nume noi: Lexington, Gauloises, Bastos, Chevignon. Sau Wild Turkey și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a fost atît de bun să-mi dea un exemplar. Știe ce vreau să scriu, am mai discutat despre asta, mă interesează povestea cedării Bucovinei și povestea refugierii lor. Nu știu dacă merită să o scriu din simțire față de memoria patriei, trecînd astfel drept un bun român, se pare că nu de iubire duce lipsă țara zilele astea, sau pentru că pur și simplu se Întîmplă să-mi fie aproape, e o afacere de familie, m-am născut la capătul ei, printr-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tremurătoare de om care are nevoie de un viitor.] The End spicuiri din caietul de engleză Dragă prietene, Dragi prieteni, Dragă prieteni, Dragi tovarăși și pretini, Dragă mamă/tată/unchi/mătuși, Dragi frați și surori, Dragă lume (soro lume), Dragă patrie, Dragii moșului, Dragă Moș Crăciun, Moș Teacă și Moș Coaie, Dragă Augustus, Dragă Sergei și Dragă Pier Paolo, Dragă Wilhelm, Dragi foști și viitori, Dragă Nico (Vlad, Csabi, Bogdan și Gărăgău, Andi și Cătălin), Dragă fiule, Dragă Rambo, Dragă cap
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și clădiri înguste și ascuțite, din cărămidă galbenă. Frumoasa și blajina lui mamă îmbătrânise. Arhitectul belgian și soția lui decedaseră. Emma, pentru care existau vagi planuri de a fi trimis să urmeze la Colegiul Trinity, refuză să se întoarcă în patrie. Îi plăcea Bruxelles, nu părțile lui vechi și mărețe, nici cartierele noi, strălucitoare, ci melancolicele străzi burgheze, atât de liniștite, purtând amprenta unui trecut încă accesibil, străduțele unde puteai găsi la colț un mic restaurant cu fețe de masă roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neagră. Îi plăcea și Londra și își întrevedea un viitor de londonez. Ura, din toată inima și din tot sufletul său, Irlanda, irlandezii și pe sine însuși. Doctorul Johnson scrie că atunci când un om afirmă că-i sângerează inima pentru patria lui, nu încearcă o senzație neplăcută. Cu Emma, însă, lucrurile stăteau altfel. În copilărie, nu însemnase mare lucru pentru el faptul că locuința străbunicului său fusese arsă de „rebeli“. Avea admirație pentru combatanții din 1916 și pentru lupta de eliberare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui despre problemele irlandeze și ea nu-i pomenea niciodată de Irlanda. Când alții menționau numele țării lor, Emma vedea ivindu-se pe chipul mamei lui aceeași expresie înghețată pe care o simțea înțepenindu-i și lui trăsăturile. Nu avea patrie. Îl invidia pe Tom care nu poseda simțul naționalității și nici nu părea să-i simtă lipsa. (Probabil că aceasta e esența faptului de a fi englez.) Și totuși, ori de câte ori încerca Emma, în mintea lui, să se considere englez, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
algele și farul acela vărgat în alb și negru, și țipetele pescărușilor. Îmi amintește de Donegal. Donegal însă e mult mai frumos, ținu el să adauge. Și Emma se gândi în sinea lui ce tragic era că nu-și iubea patria și că nu se putea întoarce cu plăcere acasă. Se mai gândi la mama lui, căreia îi făcuse o vizită scurtă, la repezeală, doar cu două zile înainte de reînceperea cursurilor, grabă pentru care se simțea vinovat. Se gândi și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însemnate, s-a reîntors în Canaan (Gen 31; 32); Iosif însă, vândut sclav de frații săi unei caravane ce l-a dus în Egipt și l-a vândut din nou (Gen 37,1 ș.u.) a făcut carieră în noua patrie și a aranjat mutarea familiei sale din Canaan în pământul faraonilor (Gen 46,1 ș.u.). Și-a câștigat încrederea la curte și același faraon căruia mai întâi i-a interpretat visele (Gen 44, ș.u.) l-a numit mai
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]