7,848 matches
-
a prins că „Room service” aici înseamnă „ curat în cameră și schimbat cearșafuri”, așa că, pe la amiază, când au bătut din nou la ușă strigând magica formulă, le-a permis să facă un pic de curățenie, iar noi am făcut o plimbare pe plajă. La întoarcere am găsit „curățenie totală” în frigider, au luat rezerva de țânțari, dar au uitat să schimbe prosoapele! Așa că mama le-a căutat pe doamnele „room service” să ne onoreze din nou cu prezența lor în baie
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de pe malul Lacului fără Fund, la 50 de metri de port. Nici aici peisajele nu s-au dezmințit. Un canal leagă lacul de port, iar câteva lebede, stâncile roșii, copacii verzi și marea albastră fac un tablou uluitor. După o plimbare prin magazine, în căutarea unor suveniruri, ne-am întors cu autocarul la hotelul nostru în Herssonisos. Cam atât a fost vacanța mea în Creta, mult mai scurtă ca altele. Oricum, sper ca, în următoarea vacanță, să văd Madridul, Barcelona, dar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și dealuri din fructe și legume. Pe Garfield îl tenta doar dealurile. Voia să mănânce ceva sănătos. Am urcat pe munții Pițamus și Suncoși și am mâncat, în vârf, din munte câte o lazania. În alta zi am ieșit la plimbare și am văzut că cineva se ascundea în tufiș. Era un iepuraș cu un picior rupt. Era slab și pufos. I-am dat o felie de lazania. Se simțea mult mai bine. I-am bandajat piciorul. El a spus: Mulțumesc
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Întreabă iepurașul. Pe mine mă cheamă Celestina, iar motanul meu este Garfield. Iar acum noi trebuie să plecăm. Pa! Bine! Pa! Am ajuns acasă și am vorbit despre Urechilă. Ne-am întâlnit cu el a doua zi când ne făceam plimbarea de dimineață. El era mult mai bine și mai fericit. Am stat și ne-am jucat până seara. Apoi ne-am întors acasă și am adormit. Când ne-am trezit ne-am dat seama că totul a fost un vis
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ar fi plăcut să cred că venea din adâncuri, nea desfătat pe tot drumul de apă. Era muzica valurilor. Dacă nu ai iubi nespus marea, dacă nu ai fi ochi și urechi la detaliile din jurul tău, ai spune că o plimbare pe apă este destul de monotonă. Nu este deloc așa. Am fost foarte atent la cei din jurul meu. Voiam să văd cum reacționează turiștii la tot ce este atât de diferit pe apă. Cineva a fotografiat continuu, aveam impresia că nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Un copil, privea prin binoclu depărtarea. Mi-am imaginat că citise mai multe despre ea, pentru că, din când în când, cerea explicații părinților. Era foarte implicat. M-au uimit părinții care-i ofereau alte și alte amănunte, astfel încât, pentru el, plimbarea aceasta mi s-a părut a fi o lecție de geografie, de biologie. Interesant, folositor. O persoană făcea plajă. Voia să prindă tot soarele, acolo, pe vapor. Am privit-o cu atenție, era așa de absentă, dar nu mi-aș
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nisip, replicase ea cu aerul acela Îndărătnic moștenit de la familia Kermeur. - Poate că s-a lovit de faleză În cădere. - Suferea de amețeală chiar și cînd se urca pe un taburet. Așa că nu văd cum s-ar fi dus la plimbare pe marginea unei faleze abrupte de douăzeci de metri. - Totuși, Marie, avea aproape trei grame de alcool În sînge! La alcoolemia asta, am văzut tipi care se credeau păsări În zbor! - Dar să curgă sînge de pe un menhir ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de legenda asta. - Frumoasă educație, care să dea generații de ucigași... - Vizita s-a Încheiat, replică ea sec Îndreptîndu-se spre ieșire. De-abia aștepta să se Întoarcă la hotelul Iroise, ca să afle dacă În sfîrșit Christian revenise din ciudata lui plimbare pe mare. Fersen, fără să țină deloc seama de nerăbdarea ei, tărăgăna șederea În fața rămășițelor epavei vasului Mary Morgan. Deodată, toate luminile se stinseră. Lucas se Împiedică și lăsă să-i scape o exclamație. Auzi vocea Mariei, sarcastică. - Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pu mnal. Un gând nebunesc îmi fulgeră pentru o clipă imaginația. Tocmai dau să plec, când Hipogriful se îndreaptă în galop spre gard, îmi deschide poarta cu ciocul și mă poftește înăuntru. Dacă nu mă înșel, ți-ai dori o plimbare prin văzduh??? Fac o plecăciune cu reverență, căci Hipogriful trebuie mereu întâmpinat cu respect, și mirarea înflorește nestingherită pe fața mea. Cum de mi-ai aflat gândul? Gândurile sunt lucrul cel mai ușor de citit, nu e necesar să cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-mi din nou gândurile. A purtat-o și pe Cosânzeana pe spatele lui în ziua în care a răpit-o Harap-Alb din palatul Zmeului! De-aș fi știut de unde s-o iau, sunt sigur că nu ar fi refuzat această plimbare sau și-ar fi dorit-o la fel de mult ca și tine. Și atunci și zborul meu ar fi fost mai ușor, la fel de rapid și de ușor ca gândul, gândul tău și al ei deopotrivă. Abia acum înțeleg de ce zbura calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și dematerializate precum imaginea lor. Plictiseala a intervenit încă din prima zi. După ce-am făcut dragoste o după-amiază întreagă, a dormit adânc, netulburată nici de patimile firii, nici de furtuna ce se dezlănțuia apocaliptic. Spre seară, am făcut o plimbare lungă; am vorbit numai eu, mai mult ca să parez atmosfera distantă și neintimă ce se instalase deja între noi. Ea ar fi preferat, mai degrabă, să rămână în cameră să citească, dar nu a protestat în niciun fel. În fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
într-o discuție serioasă de data asta. Le cer să ne întoarcem măcar pe același drum pe care am venit, adică tot pe plajă. Nu-mi răspund... Cușca de sărituri. Omul cu banderolă Totuși, seara revenim pe plajă într-o plimbare eliberatoare, după o cină copioasă cu mult pește, mămăligă și mujdei de usturoi. Prietenele mamei duhnesc toate a usturoi, mai ales când se angajează în acel râs molipsitor, sunând fantastic și cristalin în liniștea nopții. Mă depărtez de răsuflarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vis, dându-i o aparență de realitate, evocând camera ei cu credența, cu vaza de pe masă, ce, în fapt, n-a stat niciodată acolo. Visele par să aibă tot mai mult sens. Mulțumită, se îmbracă lent și iese pentru o plimbare. Dar nu înainte de a-l suna pe Damiel. Nu. El nu are timp astăzi pentru ea. Poate mâine. Da, mâine e foarte posibil. Ea nu se simte dezamăgită. De ce-ar fi? N-a interesat-o niciodată Damiel în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
le reține parcimonios, cu aerul că le-ar fi abandonat de mult în zonele ei foarte puțin accesibile, din care doar o întâmplare sau un joc al sorții le poate aduce la lumină. Iat-o din nou acasă, după o plimbare foarte scurtă; ar fi vrut să poată sta de vorba cu Damiel, să se sfătuiască cu el. Se uita confuză la lista cu adrese și nume de chaneller-i, prezicători, bioenergeticieni, ghicitori în stele și alte specimene, care mai de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și deopotrivă melancolia firii ei îi făcea pe cei din jur circumspecți, fie ca să n-o rănească, fie doar pentru a nu-și crea lor complicații inutile. Experiențele amoroase ale Eugeniei cu prezumtivul ei iubit erau sporadice și circumstanțiale: câteva plimbări sub clar de lună, ieșiri la cinematograf, la cofetărie, de câteva ori chiar și la restaurant. Și întâlnirile se materializau în plan erotico-senzual cel mult într-o strângere de mână, un sărut furtiv, în care buzele erau foarte vag abuzate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
obicei mai făceau câțiva pași după vizionarea filmului, ca să-și mai omoare o vreme timpul cu ea, au intrat în primul magazin, unde el a ales o umbrelă mare, bărbătească, ce avea să-i adăpostească pe amândoi de ploaie în timpul plimbării. Și ea s-a bucurat tare de prezența umbrelei ce i-a permis să-și înlănțuie mâna în jurul brațului lui puternic, în unghi drept, în prelungirea căruia se înălța și rezona ca un clopot obiectul fetiș ce în curând avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu-l mai văzuse de atâta timp. Dar umbrela atârna ca o prezență vie în cuierul din dormitorul ei, o întâmpina cu o reverență de câte ori venea acasă. Din când în când, o scotea ca pe un animal de pripas în plimbări scurte, ca să nu trebuiască să aibă grija ei o zi întreagă și s-o uite pe undeva. Și ea se gudura la atingerea brațului ei arcuit și picăturile de ploaie stăteau ca lacrimile pe pielea ei lucioasă de meduză. Absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prin pădure. Plecase dinainte de-a se trezi lupișorii. Dacă i-ar fi așteptat, s-ar fi ales praful de expediția lui. O pățise de atîtea ori. Lupișorii s-ar fi ținut scai de el, implorîndu-l să-i ia la plimbare. Și, pînă la urmă, s-ar fi lăsat convins, preschimbînd planul de a se afunda cît mai departe în pădure cu unul de înconjur al adăpostului la o distanță de cel mult o aruncătură de băț. Nu-i vorbă, lui
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și lupoaicele, cu dragostea lor nesfîrșită, și copiii. Îi va lipsi Hana, tovarășa lui de joacă și de învățătură, raza lui de lumină în zilele triste, confidenta lui. Dar, de plecat, trebuia să plece. Se gîndi să ia copiii la plimbare, pentru ultima dată. Neastîmpărul și curiozitatea lor îi vor ridica moralul și-i vor îndepărta, pe moment, îngrijorarea. O căută și pe Hana. N-ar fi vrut să-și petreacă fără ea ceasurile dinaintea plecării. Și împreună porniră printre copaci
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care nu-l dezamăgise niciodată. Prin fața ochilor minții i se perindau imagini din copilăria comună: întîia ninsoare, care-i surprinsese într-o după-amiază geroasă și care le produsese nemărginită încîntare; primul animal vînat împreună, sub privirile încurajatoare ale bătrînilor haitei; plimbările lungi prin pădure; curiozitatea descoperirii tainelor grotelor misterioase; acordurile intonate sub clar de lună; încropirea adăposturilor pentru ploaie; adulmecatul; alergatul; pînda... Erau acestea, puse la un loc, toată viața lui și toată se împletea cu cea a Hanei. "Mă voi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fericit, dacă se întâmplă să locuiești într-unul din orășelele de pe malul mării. Dar Marcel prefera să stea acasă, și foarte curând renunțase să mai cutreiere plajele împreună cu ea. Nu mai ieșeau din oraș, în mica lor mașină, decât pentru plimbarea de duminică. În restul timpului, Marcel se simțea mai bine în prăvălia cu stofe colorate, la umbra arcadelor acelui cartier pe jumătate indigen, pe jumătate european. Locuiau deasupra prăvăliei, în trei camere împodobite cu covoare arabe și cu mobile indigene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
jumătate european. Locuiau deasupra prăvăliei, în trei camere împodobite cu covoare arabe și cu mobile indigene. Nu avuseseră copii. Anii trecuseră, iar ei trăiseră în tot acest timp ascunși în aceeași penumbră, la adăpostul obloanelor pe jumătate lăsate. Vara, plaja, plimbările și chiar cerul se aflau undeva, departe. În afară de afaceri, s-ar fi zis că nimic nu-l mai interesează pe Marcel. Ajunsese să creadă că adevărata lui pasiune este banul, și lucrul acesta nu-i plăcea, nici ea nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
poate avea felul în care o capeți! Jonas continua deci să vorbească, să scrie scrisori și, de bine, de rău, să picteze. Din când în când picta chiar cu tot dinadinsul, mai cu seamă duminica după-amiază, când copiii plecau la plimbare cu Louise și cu Rose. Seara, după ce lucrase puțin la tabloul început, era fericit. În acea vreme picta ceruri. În ziua în care negustorul îl încunoștință că, având în vedere că vânzarea tablourilor scăzuse simțitor, este nevoit, cu părere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în taină, norul Deasupra mea, doar ploaia ta să curgă... Cărările te-aduc la mine, toate Oriunde ai pleca și-n orice clipă. Și unul fără altul nu se poate Căci fiecare-avem câte-o aripă... Mi-s toamnele plecate la plimbare Mi-s toamnele plecate la plimbare Și nu-ndrăznesc să vină mai aproape; Le-am pus iubirea ta între hotare Ca lacrima din ploi să nu m-adape. Și am rămas noi doi în vara noastră La țărm de valuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ploaia ta să curgă... Cărările te-aduc la mine, toate Oriunde ai pleca și-n orice clipă. Și unul fără altul nu se poate Căci fiecare-avem câte-o aripă... Mi-s toamnele plecate la plimbare Mi-s toamnele plecate la plimbare Și nu-ndrăznesc să vină mai aproape; Le-am pus iubirea ta între hotare Ca lacrima din ploi să nu m-adape. Și am rămas noi doi în vara noastră La țărm de valuri ce ascund tăceri Tu crin regal
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]