8,144 matches
-
șovină, anti-NATO, pro-Miloșevici, anti-Cecenia, anti-baltică, pro-Irak și anti-ucraineană („la Lvov au fost interzise cântecele rusești!”). Un delir în expansiune. Dispariția comunismului a desferecat pandemoniul sufletului rus, a scos la lumină toate obscurantismele și resentimentele sale împotriva Occidentului, dar mai ales pofta de a-i învăța minte pe „naționaliștii” din fostele republici captive. Din fericire, mai există și literatura. Într-un pasaj subteran de pe Tverskaya, fosta Gorki, am găsit o dugheană de cărți și am cerut cel mai recent roman al lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prietenii noștri albanezi, amintindu-și dura experiență totalitară, de care au scăpat, ca și noi, în urmă cu un deceniu, și poetul croat. Cu ambii, vorbind italiană, am formulat fraze asemănătoare despre Estul (o parte a sa) încă departe de pofta de a trăi a Vestului, de micile bucurii zilnice alcătuind, în fapt, starea de „bine” cultural, social, economic și politic, de firească dorință de a construi pe termen lung, de siguranță și de încredere în ce va fi mâine. Memoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
clar, mai eficient, în calea rusificării României, deoarece ei reprezentau Spiritul acestui pământ, spiritul european, grecesc, în contradicție flagrantă, „dușmănoasă”, cum o declarau ocupanții și slugile lor, cu așa-zisul materialism istoric, pânză murdară și zdrențuită sub care se ascundea pofta unui imperiu roșu barbar, nesatisfăcut doar de a ocupa și spolia, având ambiția - precum nazismul, cu câțiva ani mai devreme! - de a aneantiza conștiința istorică și spirituală a popoarelor ocupate militar, creând un imperiu și o dominație tipic barbară medievalistă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din Iulie” din ’71, „mica revoluție culturală”: ura contra oricărei individualități creatoare, ura contra individualității ca atare și construirea bazei materiale și „dogmatice” pentru cultul personalității și al familiei „domnitorului comunist”. Eu însă, nebănuind, nedecriptând în acele semne, încă ascunse, pofta de tiranie totală a lui Ceaușescu, o tiranie „individuală”, mult deosebită de tiraniile „partinice” ale colegilor lui de la conducerea statelor comuniste vecine, devenisem unul dintre susținătorii, chiar admiratorii săi. La început, inși ca mine nu erau mulți în sectorul artei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
laurii nici unui fel de revolte sau dizidențe! S-a văzut asta cu claritate la întoarcerea mea definitivă, în martie ’90, i-am lăsat pe alții, mai tineri și mai puțin cunoscuți scriitori, să ocupe cu lejeritate și cu o firească poftă de notorietate - și de putere politică?! - avanscena vieții culturale! M-au uimit doar și îndurerat fricțiunile și chiar fisurarea unității noastre „de dinainte”, „excluderea” și „izolarea” unor nume de prim rang doar pentru că comiseseră „crima” de a se alia cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
escalada Everestul sau vârful Mont Blanc doar pentru a vedea cum e, pentru a spune apoi că am făcut-o... maniile și vertijul a ceea ce Spengler numea civilizația faustiniană, născută în vremea Renașterii. Aceasta tocmai a completat neastâmpărul nostru cu pofta mai nouă pentru cuceriri spațiale. Spaționautul, alpinistul, exploratorul oceanelor și arheologul cu mistria lui sunt copiii lui Faust. Toți aceștia sunt veri drepți, chiar dacă se frecventează puțin unii pe alții; ei fac parte din aceeași familie de cuceritori ai lumilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mă transformă într-o non-ființă, lăsându-mă să înțeleg că în niciun moment n-ar putea fi vorba să-mi înfrunte în sens invers privirea, eu și el nu suntem din același aluat. În fața acestui ultim laser nimicitor, îmi vine pofta, irealizabilă dar irezistibilă, de a intra măcar un sfert de secundă în pielea unui păgân idolatru, ignorant, lacom, murdar, indezirabil în acel loc, tot ce vreți, chiar și în ce-i mai rău, fie, dar cel puțin să fiu și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vremea trece. Curând la arhondaric, economul părinte care nici nu catadixește să ne vadă, dă poruncă sufragiului să ne dea borș cu fasole și salată de marole cu măsline, pe care le mâncăm în tăcere, fără să crâcnim, cu destulă poftă. La despărțire, după aceia, Vlădica Narcis ne dă un bilețel cătră egumenul Secului și ne spune că găzduire vom avea, dar din partea mesei greu, căci cei dela Secu sunt săraci tare. Înnainte de a ne sui în trăsură stăm de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pus în mirare pe toată lumea. Era bolnav de o boală destul de obișnuită și destul de urâtă. Doctorul Rizescu cu fața-i ca luna plină, mulțămit și vesel, săltându-și deseori de râs, respectabila-i burtă, face onorurile ospeției: mâncăm cu destulă poftă un harbuz pe când trecem prin târgul Lespezi, printre două rânduri de curioși, plăcuți surprinși în sabășul lor de trecerea armatei, printre două rânduri de curioase gătite, cu părul lucitor de gaz și pomadă, plăcut surprinse de trecerea ofițerilor. Cum trecem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pare că ne depărtăm!" Eliseu ne prevestește ploae, iar Nicolau tace cu îndărătnicire. Însfârșit, ajunși după necazuri multe, la popotă toată lumea mânâncă cum poate. Fiecare ofițer a împrumutat de la gazdă două farfurii, furculiță și cuțit, și așa înarmați, mânâncă cu poftă o mâncare cum a dat Dumnezeu, în grădina publică, între două ziduri de curioși cetățeni perciunați și de cetățene gătite, cari cu toții și cu toatele nu mai pot de bucurie că au venit ofițeri în orașul lor. Dorm la domnu Freitay
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zâmbitoare în odaie în care soțul său face așa planuri de viitor. Beti îmi aduce dulceț, Beti îmi aduce cafea și mă privește cu ochii unei fete de douăzeci de ani, cu ochi de pisică, inteligenți, mari, în cari dorm poftele rasei. 14 August În ziua a treia, săturat de călătoria din ajun, odihnit îndeajuns, merg pe jos cu compania mea. Iar suim dealuri lungi și coborâm văi mari printr-o nemaipomenită arșiță. Drum nu-i. Mergem pe o cărare care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de după amiază, seara te gândești cu bucurie că însfârșit te vei putea odihni; și astfel cu mâncarea și cu somnul, te cobori la cea mai simplă și mai elementară vieață animalică. N-ai vreme să scrii un cuvânt, n-ai poftă să citești o pagină dintr-o carte. Nu poți sta drept ca să citești; dacă citești culcat, în cinci minute ți se lipesc pleoapele și te cuprinde somnul. Așa, ori în arșiță, ori, adesea în ploae, își duc vieața în corturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
măsurile cuvenite: ca să se vestească familia, să se cheme popa, să se facă la primăria din Șipote, formalitățile legale... S-au pus apoi cu toții la masă. Erau cu toții flămânzi. Unii n-au mâncat supa. Altfel toată lumea a mâncat cu destulă poftă. Prin cei mai mulți nu străbătuse momentul gândului morții. Înmormântarea s-a făcut după trei zile în cimitirul din Șipote, cu toți ofițerii garnizoanei, cu generali, cu muzică, cu o companie de paradă. Peste câmpul pustiu și sărac am trecut spre cimitir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aproape, în străzile moderne, huruie zgomotul vieții și sforăie neîntrerupt automobile, autobuze, tramvaie, iar sub fața pământului, în subterane, cu vuiet de tunet și furtună trec metropolitanele electrice. La Pat și Patachon, la cinematograf, lumea din sală râde cu atâta poftă, cu hohote mari și nestăpânite, cu chiote de râs, încât e o plăcere să vezi un public așa de bun și de dispus. Pe stradă nu prea am văzut rochii prea scurte. Ora 7 îndeosebi rămâne ca o viziune de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ce lenevește e frate cu cel ce strică. Darnicul are prea mulți prietini. Cel ce n-a semănat dă sfaturi secerătorilor. Dacă vrai să ai pâne pe masă, nu sta mult în pat. Nevastă rea: picuș de ploaie în casă. Poftele sunt pedeapsa leneșului. Nu muta hotarul văduvei, nu intra în ogorul orfanilor, căci se va ridica asupra ta județ aspru. În ziua necazului adună-ți puterile. Biciul pentru cal, frâul pentru măgar, nuiaua pentru spinarea smintiților. Cânele se întoarce la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dreptății și progresului. Nu înrudirea de sânge și nașterea leagă pe oameni, ci aspirațiile comune cătră progresul omenirii întregi. Scriitorule, mai bine să fii sfătuit decât lăudat. Tinere poet, scrie așa încât la bătrânețe să te citești fără a te rușina. Pofta pedeapsa leneșului. [JUGOSLAVIA aprilie 1956]* Belgrad Brod pustă. Regiunea spre Saraievo și după Saraievo muntoasă, fără păduri. Piatra munților neagră. Spre Maștar, munți zbârliți cu stânci goale, de o tristeță înfricoșată. Nu-i izvor, nu-s pășuni. Rar câteva locuinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
numim noi "legea toleranței". Afirm că disciplina noastră nu tinde să aservească pe nimeni, ci, dimpotrivă, lucrează să formeze caractere și valori deci oameni liberi pentru serviciul Patriei. Om liber este acela care poate să se ridice deasupra pasiunilor, instinctelor, poftelor materiale; care poate ajunge prin rațiune, la stăpânirea de sine însuși, la demnitatea vieții și conștiința datoriei. Afirm, în sfârșit, potrivit cu același statut organic al nostru, supunerea față de legile Țării și lealitatea față de Suveran. Resping violența subt orice formă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înfrânt de Bogdan, în luptă pierind Oancea logofătul și Coste Andronic. Alexandru a venit cu oaste adunată din Țara Rusască și a cuprins Hotinul, Neamțul și Suceava, dar Bogdan adunându oameni de pretutinderile” l-a alungat pe Alexăndrel. Dar, “pentru pofta a o samă de moldoveni”, craiul i-a trimis pe Odrivoz și Conețpolschii cu oaste, iar aceștia “au avut și de moldoveni gloate mari”. Reiese din aceste informații, puține câte sunt, că unii boieri, și e vorba de mari boieri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Idem). Asemenea chinuitei nurori a babei Dochia, fecioara de 15 ani dintr-un basm cules de G. Dem. Teodorescu este trimisă după fructe imposibile în timpul calendaristic: „Am o mumă vitregă, care mă bate și mă chinuiește. Și i-a venit poftă să-i aduc căpșuni cât oul de vrabie, acum la-nceputul iernii”. Inițierea ei reușește prin valorificarea calităților morale și intrarea în sacrul roadelor mirifice este simplă. Maestrul inițiator însuși sugerează reușita ei excepțională: „... cum d-ai nimerit calea, că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
oare în noaptea aceasta va mai fi vreun „sforăitor” atât de înverșunat ca și cel din noaptea trecută? Voi vedea. Najera, 25 iulie Din fericire, nu am mai avut parte de vreun sforăitor, așa că dimineață m-am trezit odihnit, cu poftă de mâncare și de viață. Asemeni cinei și micul dejun este gratuit în hanul parohiei. încep o nouă zi de mers, spre Navarette, Ventosa și apoi Najera. Pe drumul întins mai mult printre vii, urcând și coborând dealuri, admir totul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pelerinului: o bicicletă, rucsacul, plosca pentru apă, bastonul, bocancii, scoica și pălăria. Mulți se opresc și fac fotografii iar în planul doi sigur intru și eu. Cine știe câți mă vor vedea și pe mine în fotografiile lor mâncându-mi cu o poftă necamuflată sandviș-ul abundent! De fapt m-aș fi mutat dar altă bancă prin apropiere nu am văzut. îmi aplic apoi un strat de Ben gay pe tălpi, să le mai anesteziez, mă încalț din nou și plec mai departe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
efectul. încerc să ignor durerea, admirând natura, privind pelerinii și bucurându-mă că totuși pot să merg. După vreo 5 km ajung în Columbrianos și de la o patiserie ce abia deschisese îmi cumpăr o empanada pe care o manânc cu poftă pe o bancă din piața micuță dar foarte curată. Mă descalț, ca să-mi mai răcoresc piciorul și în timp ce mănânc prin fața mea trece un preot în vârstă care cumpără ceva de la patiserie. întorcându-se, îi zimbesc cerându-i și o
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
să trimită și ea la București delegați, care să ceară pe seama ei întreagă Basarabia, și astfel pentru a le tăia acestora drumul spre București, au fost opriți în drum și delegații Basarabiei. Ceea ce vrea astăzi Ucraina nu e numai o poftă de-a ei, ar trebui să zicem: o poftă rusească de hrăpire, cunoscuta în Răsăritul Europei de o mie de ani; ci e și o dovadă caracteristică pentru politica Austriei. Ucraina singură, neajutată de Austria, în împrejurările acestea nu ar
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ceară pe seama ei întreagă Basarabia, și astfel pentru a le tăia acestora drumul spre București, au fost opriți în drum și delegații Basarabiei. Ceea ce vrea astăzi Ucraina nu e numai o poftă de-a ei, ar trebui să zicem: o poftă rusească de hrăpire, cunoscuta în Răsăritul Europei de o mie de ani; ci e și o dovadă caracteristică pentru politica Austriei. Ucraina singură, neajutată de Austria, în împrejurările acestea nu ar fi avut îndrăzneala să se gândească la întinderea hotarelor
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ani; ci e și o dovadă caracteristică pentru politica Austriei. Ucraina singură, neajutată de Austria, în împrejurările acestea nu ar fi avut îndrăzneala să se gândească la întinderea hotarelor ei până la Prut, și dacă Austria nu i-ar fi stârnit pofta, ea ar fi fost foarte mulțumită să se vadă cu hotarele ei la Nistru, dar când a fost vorba de moldoveni sau de români, cei doi vecini, care nu ne sunt deloc prieteni, s-au găsit prieteni între ei, pentru
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]