8,590 matches
-
nou a doua zi să ia cina împreună... Oh, ia stai, avea niște întâlniri în seara următoare. Ei, atunci poate se vor întâlni să bea ceva după aceea. Pentru început, la hotel, poate, deoarece era cel mai convenabil, apoi vor rătăci pe niște încântătoare străduțe pietruite înainte să intre într-un bistro parisian ca să mănânce niște cartofi franțuzești și să bea Coca-Cola Light. La momentul acela vor fi petrecut ceasuri întregi împreună, poate chiar se vor fi sărutat sub unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ce vreau să spun. Sună de parcă ai zice că el e calm și liniștit, iar eu stresat și...și...înregimentat. — Noi suntem altfel, Russell. Și, după părerea mea, noi suntem cei care trăim ca niște adulți responsabili în timp ce el e rătăcit și debusolat. Leigh nu recunoștea față de Russell că, deși asta fusese și părerea ei cu doar o lună în urmă, stilul de viață al lui Jesse nu mai părea atât de respingător. — De ce discutăm noi despre el? Cui îi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În ghetoul de la Hongkew. Această tînără plictisită, aproape un copil și ea, Îl urma de obicei pe Jim peste tot, ca un cîine de pază. După ce Yang Îl aducea acasă - părinții fiind la cină la familia Lockwood - era liber să rătăcească prin casa goală, iar asta era cea mai mare plăcere a lui. Cei nouă servitori chinezi erau acolo, dar, pentru Jim și pentru ceilalți copii britanici, aceștia rămîneau la fel de pasivi și de nevăzuți ca mobilele. Își termina de asamblat avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că fusese silit să viziteze vechiul aerodrom. Dar Jim se simțea vag vinovat și supărat pe sine. Își pierduse avionul din lemn de plută și Îl atrăsese pe tatăl său Într-o Întîlnire periculoasă cu japonezii. Europenii solitari, care se rătăceau În calea japonezilor, erau de obicei lăsați morți pe drum. CÎnd se Întoarseră În casa doctorului Lockwood, oaspeții Începuseră să plece. Adunîndu-și copiii și dădacele, se urcară grăbiți În mașinile lor și porniră În convoi, Înapoi la Așezarea Internațională. Purtînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vasul acela. GÎndul de a-și regăsi părinții, de a se preda japonezilor, chiar și gîndul de a găsi ceva de mîncare nu mai Însemnau nimic acum, cînd cargoul era, În sfîrșit, la Îndemîna lui. Timp de două zile, Jim rătăcise de-a lungul falezei din Shanghai. După ce fusese descoperit de patrula japoneză, o pornise spre Bund. Singura lui speranță de a-și vedea din nou părinții era să-i găsească pe vreunul dintre prietenii lor elvețieni sau suedezi. Deși europenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de blesteme pe care i le adresa șoferul. Își ridică În vînt gura Însîngerată, lăsînd mirosurile grele ale Shanghai-ului să-i umple plămînii, bucuros că era din nou În drum spre părinții săi. 16 Rația de apă Oare se rătăciseră? Preț de o oră, În timp ce se Învîrteau prin suburbiile industriale din nordul Shanghai-ului, Jim se ținu de bara de lemn din spatele cabinei șoferului, cu mintea plină de zeci de planuri. ZÎmbi În sinea lui, uitînd de boală și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
laterală, ridică un deget spre el și-i ținu o lungă cuvîntare, care suna ca o declarație de război. Șoferul se Întoarse la cabina lui, mormăind deasupra hărții, și Basie comentă: — Poți să spui ce vrei, dar tot ne-am rătăcit. Deja Își Îndreptase atenția de la băieți la avantajele ce ar putea fi obținute din situația În care se aflau. — Jim, tu știi unde ne duci? — Woosung. Am fost acolo la un Country Club, Basie. Basie frămînta Între degete animalele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
atinse rana de pe față și se Întoarse spre Jim, al cărui aspect zdrențuit Îl cîntări fără să spună o vorbă. — Japonezii au cîștigat atîta teritoriu, Încît nu mai au hărți, remarcă el cu amabilitate. Jim, Înseamnă, oare, că s-au rătăcit? Jim se gîndi o clipă. — Nu chiar. Pur și simplu n-au capturat hărți. — Bun - să nu confunzi niciodată harta cu teritoriul. O să ne duci la Woosung. N-am putea să ne Întoarcem la centrul de detenție, doctore Ransome? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din nou Înainte, hurducîndu-se, pe drumul pustiu. Jim se Întoarse la postul său de lîngă cabina șoferului și privea cîmpurile, Încercînd să găsească ceva ce ar fi putut semăna cît de cît cu Woosung. Vorbele doctorului Îl tulburaseră. Chiar dacă se rătăciseră, cum de voia să se Întoarcă la centrul de detenție? Jim știa că furia sergentului Uchida Îl Împiedica pe șofer să Îndrăznească să se Întoarcă. Dar Îl urmărea cu atenție pe doctorul Ransome, Încercînd să ghicească dacă vorbea destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ciudat. Jim hotărî că intrase În război mai tîrziu decît Basie și el Însuși. Probabil că venise dintr-una din așezările de misionari din interior și nu avea deloc idee de ce se Întîmpla la un centru de detenție. Dar se rătăciseră oare sau erau pe drumul cel bun? Direcția umbrelor aruncate pe stîlpii de telegraf de pe marginea drumului nu se schimbase mult - pe Jim Îl interesaseră Întotdeauna umbrele, Încă de cînd tatăl lui Îi arătase cum să calculeze Înălțimea, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
țigări, mîncare și informații În legătură cu alte lagăre. — Se pare că micii tăi prieteni pleacă, Jim. Domnul Maxted Își trecu degetele murdare peste coaste căutînd fîșii desprinse de piele. Se uita la ele cu ochii mijiți În soarele de august, de parcă rătăcea bucăți din el Însuși prin tot lagărul. — Îți țin locul, dacă vrei să-l saluți pe soldatul Kimura. — Știe unde să mă găsească, domnule Maxted. Mie nu-mi place să-mi iau rămas-bun. Probabil că vor veni Înapoi după-amiază, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prea istoviți ca să se așeze sau să stea În picioare. Zăceau În iarbă, ca răniții pe un cîmp de luptă. Soldații japonezi se plimbau printre ei, de parcă ar fi căutat o minge pierdută, neinteresați de acești cetățeni britanici care se rătăciseră Într-o fundătură a războiului. O oră mai tîrziu, coloana porni, deținuții tîrÎndu-și picioarele prin tunel fără să mai arunce vreo privire Înapoi. Șase soldați japonezi Îi urmau, iar restul Își continuară inspecția obișnuită a birourilor și frigiderelor. Ofițerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tinereții lui, părea să se lase copleșit de o disperare de adult. Nori de muște se ridicau din trupul În descompunere al unui hamal chinez care zăcea În trestia de zahăr printre rezervoare de combustibil și blocuri de motoare. Muștele rătăceau În jurul gurii pilotului, atingîndu-i buzele ca niște musafiri nerăbdători la un banchet. Îi aminteau lui Jim de muștele care acopereau fața domnului Maxted. Știau ele, oare, că acest tînăr pilot ar fi trebuit să moară Într-un atac asupra portavioanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un mic sat În sud-est. Dar Jim i-ar fi putut ajuta pe prizonierii din spitalul lagărului. Iar Basie o fi murit oare În timpul atacului asupra stadionului, În apropierea nimfelor aurite din loja prezidențială? Sau el și locotenentul Price mai rătăcesc Încă prin peisajul rîului Yangtze, În Buickul generalului, așteptînd ca un al treilea război să-i pună din nou În funcțiune? Jim nu le spusese părinților lui nimic din toate acestea. Nici doctorului Ransome nu-i mărturisise nimic, căci acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zac prin pușcării din cine știe ce pricini, de la militari disperați, că nu se mai duce războiul ăsta odată dar bucuroși că sunt Încă În viață, de la iubite plecate să se bage slujnice la domni ca să adune bani de zestre, de la bunicii rătăciți prin America la muncă, scrisorile astea și de bine de rău, amestecate și ele În masa informă de viu și de mort care moare. În satul acela o femeie neștiută devine, brusc, văduvă din cauza unei defecțiuni tehnice, dintr-o neatenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu praful galben, rozaliu, rozaliu. Hârtii nefolositoare, uzate, nefericite, necitite. Manuscrise. Bilete de tramvai. Chitanțe. Ce or fi fost. În sala radiodifuziunii corul de copii cântă „Republică măreață vatră”. TU În cor. Omul de pe stradă e un străin, un personaj rătăcit prin București În luna aprilie 1962. Caută o stradă, o casă, un prieten. Nu are știință despre tine, nu ai știință despre el. Fiecare are treaba lui. În timp ce cânți te gândești la anul 2000 și socotind realizezi că atunci vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de socialism științific, Halele Obor, tramvaiul 9, talciocul, hingherii, scafandrii, Palatul Pionierilor, Fabrica de mentosan cu toate mentosanele, pantofii cu cioc, Gagarin, pachete de lame Gillette, blonda grasă și transpirată ca un Saint-Bernard, șareta poștalionului cu locomotivă cu tot, bunicii rătăciți prin America, blide pline cu lapte, papagali extrăgând planete de tânăr, fetița cu lumânare În mână ieșind dintr-o căpiță de fân uscat, colaci strânși pentru Bobotează, vaca Bertha, scutece ude și murdare, Sandu legat de scaun și biciul năpustindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fără speranță, doar o imensă sfâșiere, ca și cum i-ar fi fost dor. Taina, marea taină, sentimentul acela ciudat și atât de adevărat, dezvelit de orice fel de minciună, neîntâlnit În nici o prejudecată, a apărut pe neașteptate Într-o seară, după ce rătăcise pe străzile Înguste din cartierul vechi al orașului portuar, unde se Îngrămădeau case vechi, foste bordeluri și hoteluri ieftine, Învălmășite laolaltă cu sinagogi și biserici dărăpănate, lăsând privirii mereu ascunse curțile adânci. Case rău famate sau famate, În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din vârful dealului armonios Îmbrățișat de păduri. O gâză Îți intră pe după guler. Puțin Îți pasă. Nu te surprinde această supărare egoistă. Nici fâșâitul coasei care se apropie. Susură În mintea ta mizeria de sunete a orașului. Ca o haită rătăcită În depărtări abstracte. Dincolo de ultimele depărtări, acolo unde se rup opincile de fier. Nu ai nici o teamă. Ești În concediu, și În timp ce te cobori spre sat, se apropie ora cinci, ca să prinzi Europa Liberă, același gând Îți vine În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ouă”. Și numai două ouă vor fi prețul ca halogenura de argint să rețină pentru eternitate chipul fericit al unui copil și al mamei lui, ținându-se de mână, În spatele unui castel și al unei văi cu un drumeag ce rătăcește spre păduri, pictate pe o pânză pe care vântul o unduiește Încet ca pe o apă murdărită de culori. Scânteia Poporului. Dușmanii țării, trădătorii poporului. Mai ucigași decât ucigașii, mai vandali decât vandalii! Cetățeni, membri ai formațiunilor gărzilor patriotice! Alăturați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să-mi arate drumul. Am înconjurat tot blocul, fără să reușesc să dau peste atelierul mecanicului. Pe stradă nu era nimeni. De pe un balcon, un bătrân scutura o față de masă. M-am întors la bar și mai transpirat. — M-am rătăcit. Am luat de pe tejghea câteva șervețele și mi-am șters fruntea. Tonomatul era stins, ea se mai afla încă acolo. Înțepenită pe un scaun, privea drept înainte, mestecând gumă americană. Se ridică, luă cutia cu lapte de pe tejghea și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spus, nu o rețetă de roman, ci cum se fac un romancier și un cititor deopotrivă, cu roluri interschimbabile, și anume tribulațiile lui U. Jugo de la Raza (nume sub care, potrivit chiar explicațiilor lui Unamuno, se ascunde însuși autorul): acesta, rătăcind prin fața șirului de tarabe ale buchiniștilor de pe cheiurile Senei, găsește o carte care, de la început, îi oferă un avertisment fatidic și înspăimântător: cine o va citi va muri odată cu ultimul ei cuvânt. Cum să continue și cum să-l scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
arunca vreo privire, cei doi ochi de foc dispărură. Augusto rămase o clipă ca scos din minți, fără a-și da seama că există, și, când scutură ceața confuziei care-l învăluise, își luă pălăria și-o porni pe străzi rătăcind la întâmplare. Trecând pe lângă o biserică, San Martín, intră în ea, aproape fără a-și da seama ce face. Nu văzu la intrare decât luciul livid al unei candele ce ardea lângă altarul principal. I se părea că respiră întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-l detest. Mi-a adus atâtea neplăceri! — Nu contează, cântă, Eugenia, cântă ca să-mi scriu versurile. Fie, dar pentru ultima oară! Eugenia se așeză la pian ca să cânte și-n vreme ce ea cânta, Augusto scrise următoarele: Departe sufletul îmi rătăcea de trupu-mi prin cețuri rătăcit, ale ideii, pierdut acolo,-n zvonu-acelei muzici ce, cum se zice, sferele o cântă; și trupul meu zăcea-n însingurare, lipsit de suflet și-n pământ eratic. Născuți ca viața-n doi s-o are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
realitate caută romanele pentru a se descoperi, pentru a trăi în sine însuși, pentru a fi el însuși. Sau mai bine zis pentru a evada din eul său necunoscut și de necunoscut până și lui însuși. U. Jugo de la Raza, rătăcind pe malurile Senei, de-a lungul cheiurilor, printre tarabele buchiniștilor, dă peste un roman care, de cum a început să-l citească înainte chiar de-a-l cumpăra, îl cucerește neobișnuit de intens, îl scoate din sine, îl introduce în personajul romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]