7,217 matches
-
care "construcția" (cf. "intrigă" poescă) rămâne datul esențial: Activitatea creatoare numai într-o slabă măsură e expresiunea propriului nostru fond emoțional. Astfel cum s-ar explică amplitudinea și diversitatea operelor de artă născute din frământările aceluiași spirit? Degeaba ne-am refugia în ipoteza unei stări de conștiință misterioase [s.n., postulând o inspirație și absurdă și cabotina. Ea nu explică nimic, iar realizarea artistică [s.n.] nu câștigă învăluita în acest prestigiu divin 19. Inspirația veritabilă nu este un simplu abandon în favoarea asociațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Ceaușescu îl cunoștea pe Pârvulescu, știa că acesta nu îl suportă, îl considera un fals ilegalist. Pârvulescu are curaj: a "făcut" revoluția din 1917-1918, a intrat în partid de la înființare, a fost arestat în 1930, a evadat și s-a refugiat în URSS. Întors în România, datorită încrederii totale din partea sovieticilor, va deveni șeful Comisiei de Control a Partidului. Să nu fi avut Ceaușescu decât dispreț față de aceste personalități în vârstă, care nu se mai aflau în primele rânduri ale nomenclaturiștilor
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
la început, dar care devine tot mai brutal, distribuie pe mai multe voci aceste reeditări ale fascismului românesc, cele mai agresive teme fiind lăsate în seama unor colaboraționiști ai regimului din emigrație prototipul lor fiind Iosif Constantin Drăgan, fost legionar refugiat în Italia și devenit (se spunea că datorită banilor care îi fuseseră încredințați de legionari) un multimilionar om de afaceri, tracoman fanatic și admirator al lui Ceaușescu -, dar și, pe de altă parte, a unor publicații care practicau fronda cu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
acestei crime (așteptând, în subsidiar, "ajutorul frățesc" al URSS, fără să se sinchisească de consecințele previzibile ale acestei intervenții pentru România). Dar, după nesperata victorie a acestei revolte fără lider, aceeași nomenclatură a ieșit din expectativa prudentă în care se refugiase și s-a grăbit să se proclame tocmai drept lider al noului regim, erou fără glorie al revoluției "de mâna a doua" pe care a înscenat-o de pe 22 decembrie seara. Așa se face că violența revoluționară nu și-a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Ion Rațiu, care revine în patrie după un exil de patru decenii. Chiar dacă se deosebesc radical și ca fire, și ca imagine, ambii reprezintă tradiția transilvană a Partidului Național, pivotul luptei pentru drepturile românilor și pentru Marea Unire. Rațiu se refugiase la Londra, unde devenise un om de afaceri respectat și prosper, cu legături strânse cu restul exilului românesc din Occident. Coposu împărtășise soarta majorității liderilor PNȚ, cu nu mai puțin de 17 ani de temniță grea, dintre care doi ani
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
societăți moderne, o asemenea întrebare este cât se poate de firească. În plus, teoria lui Merton nu ne spune de ce oamenii adoptă un anumit răspuns și nu altul. De ce oamenii răspund la anomie prin a deveni criminali, pe când alții se refugiază în consumul de alcool sau droguri. În ciuda acestor critici, teoria lui Merton a fost foarte influentă și a ajutat la explicarea multor forme de devianță. 7.2.2. Teorii interacționist-simbolice Teoriile interacționist-simbolice sugerează că devianța se învață prin interacțiunea cu
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
este America!”. Captiv și dezorientat într-un spațiu străin, poetul recurge la memorie și imaginație, ca unic resort al existenței: „Trăiesc în trecut/ Pentru că nu pot să-mi amintesc viitorul”. Uneori, ca pentru a sublinia deșertăciunea vieții, discursul liric se refugiază în parafraze biblice: „Unde este Prietenul?/ Unde Înțeleptul care duce cu sine umbra unui copac?/ Unde Rătăcitul/ Pentru care Adevărul nu s-a născut?”. În aceeași sferă tematică se înscriu, parțial, versurile din Identitatea neantului (1998, cu subtitlul Țara de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
descrisă drept "cheia bolței fără de care s-ar prăbuși tot edificiul național" (Kogălniceanu, 1883, p. 31). Același deziderat de unificare statală a celor două principate dunărene este exprimat și de documentul redactat de revoluționarii moldoveni V. Alecsandri și A. Russo refugiați la Brașov sub titlul Principiile noastre pentru reformarea patriei, în care unirea Moldovei și Țării Românești completează tabloul cererilor cu caracter social-democratic. Fără să conțină asemenea revendicări unioniste, Proclamația de la Islaz, documentul-program al pașoptiștilor munteni, lansa o nouă concepție despre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a propulsat va rămâne gestant în conștiința românească, împlinindu-se în unirea Moldovei cu Țara Românească din 1859. Intervenția armată ruso-turcă în principate a reprimat guvernul revoluționar de la București, fapt urmat de restaurația ordinii regulamentare. Revoluționarii români, indezirabili, s-au refugiat în Occident, de unde au orchestrat o campanie intensă de informare cu privire la situația celor două țări române și de promovare a agendei unioniste. În același timp, deznodământul Războiului Crimeii (1853-1856) soldat cu înfrângerea Rusiei (devenită "jandarmul Europei"), a bulversat raportul de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din prostie". Cartea despre patriotism a lui Aaron a contribuit din plin la înfierbântarea spiritelor care au dat ultimamente în clocot revoluționar în 1848. Pentru participarea sa la evenimentele revoluționare din Țara Românească, Florian Aaron a fost nevoit să se refugieze la Sibiu pentru a evita măsurile represive ale regimului pe care pașoptiștii au încercat, fără succes, să îl răstoarne. Patria, patriotul și patriotismul este o contribuție importantă la gândirea politică pașoptistă, care, deși a fost singura lucrare a lui Aaron
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
s-au ascuns prin munți și păduri pe unde s-au stâns în urmă și ecsistenția lor" (Albineț, 1845, p. 7). Curios este faptul că pentru daci, munții și pădurile au însemnat, ultimamente, mormântul existenței lor, în timp ce pentru coloniștii romani, refugiați din calea "furiei varvarilor", aceiași munți și păduri au însemnat "azilul" naționalității lor. Iată ce spune Albineț câteva pagini mai încolo: "O mare parte din colonistii rămași în Dacia s-au tras mai cu samă pe la strâmtori și munți, unde
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
poate fi luat ca simbolizând momentul decisiv de cotitură spre etno-naționalismul herderian cu accente de exclusivism. În acest an îi apare, la Iași, volumul postum al lui Simion Bărnuțiu, Pedagogi'a, un adevărat tratat de specialitate, prin care profesorul ardelean refugiat în Moldova intenționa să întemeieze cadrul și să traseze direcțiile învățământului național. Principiul fundamental care trebuie să călăuzească procesul educativ este amorul pentru patrie (§ 135. Amoarea catra patria, 1870, pp. 176-183). Modelul de educație națională pentru care Bărnuțiu pledează pasionant
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au putut remané de quât cà un element passiv, inferior și cu quantitatea și cu qualitatea, au remas putem zicce, daqua nu sclavi cà pînŏ mai deunăzi Țiganii, quel puçin isolați. [...] Este probabil qua Mocanii să fiă din descendenții Dacilor refugiați la munți" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 25). Teza purității absolute a latinității poporului român este sacrificată în cele din urmă pe altarul evidențelor empirice, după o carieră intelectuală de mai bine de o jumătate de secol în care a impulsionat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
socialist a îngropat, la propriu și la figurat, mare parte a elitei politice și intelectuale vechiului regim. În același timp în care opoziția politică era lichidată în temnițele comuniste, noul regim acționa în sensul eliminării rezistenței armate anticomuniste a mișcărilor refugiate la adăpostul Munților Carpați. Până în 1962, orice formă de rezistență, politică și armată, a fost zdrobită. Prin profundele restructurări instituționale și constituționale, scena a fost ridicată pentru implementarea modelului sovietic de societate socialistă. Cortina putea fi trasă pentru derularea "proiectului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să folosească, pentru atingerea scopurilor ei, lupta voevodului" (Roller, 1952, p. 169). Mai mult, Mihai ar fi decretat celebra sa "legătură" fiindcă i-a fost dictată de către boierii olteni, care aveau interesul de a păstra în posesia lor pe iobagii refugiați pe latifundiile lor (Roller, 1952, p. 171). În fine, ca exponent al clasei asupritoare, "Mihai apăra interesele clasei boierești, fie aceasta română sau maghiară" (Roller, 1952, p. 178). Factorul etnic nu juca așadar niciun rol în politica principelui valah. Departe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
deplin sau la adevărata valoare meritul indiscutabil pe tărâmul literelor, au desfășurat misiuni diplomatice, având astfel posibilitatea de a călători și de a se întreține cu alți învățați ai vremii. Boccaccio a fost ambasador florentin la Avignon, pe lângă curtea papală refugiată în sudul Franței, precum și în alte misiuni diplomatice, una dintre acestea având o importanță aparte, este vorba despre călătoria la Ravenna, la curtea lui Ostasio da Polenta, între 1345 și 1346, unde a încercat să adune cât mai multe informații
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
societății pe de altă parte. Ne amintim că regula de bază a brigatei pentru noua lor viață era aceea potrivit căreia nicio informație (niuna novella), cu excepția celor îmbucurătoare, să nu ajungă la ei din exterior (di fuori). Dar, deși se refugiază într-o lume ideală, își petrec timpul spunând povești care sunt în cea mai mare parte 146 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 524. (trad. n.) 147 Ibidem, p. 522. (trad. n.) 61 inspirate din lumea reală, sunt, de fapt, faimoase pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aproape patologic 244 , exacerbându-se astfel sensibilitatea și delicatețea femeii. Nu renunță niciodată, ultimele ei cuvinte sunt de fapt o rugăciune adresată lui Panfilo de a se întoarce. Refuză să accepte realitatea, seamănă astfel cu eroinele romantice, hiperbolizându-și trăirile și refugiindu-se în scris pentru a diminua, ca într-o terapie confesivă, tragismul pierderii iubirii autentice. Seamănă cu personajul masculin Troiolo, din poemul Il Filostrato: „Fiammetta se îndrăgostește de Panfilo într-o biserică, așa cum și Troiolo este vrăjit de frumusețea Criseidei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lua masa. Pajul Damian, apreciat de Ianuarie pentru calitățile de slujitor vrednic, își mărturisește în ascuns dragostea pentru soția stăpânului și aceasta acceptă favorurile tânărului, ca alternativă la mascarada pe care o trăia. Motivul grădinii paradisiace în care Ianuarie se refugia cu tânăra soție reliefează o nouă ironie la adresa căsătoriei, percepută de bătrân ca un rai terestru, numai că în acest eden nu putea să lipsească viclenia, ispita, căderea în păcat. „Grădina pe care Ianuarie o construiește este o emblemă finală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
perseverența face din ea o figură puternică, plină de viață, simpatică tuturor. Deși a avut autoritatea în primele trei căsătorii, nu a fost fericită. În al patrulea mariaj devine geloasă, căsătoria aceasta este mai mult nominală, de aceea s-a refugiat în călătorii. Abia a cincea uniune este izbutită: „Pe Jankyn nu îl poate aminti fără a aduce o binecuvântare. Dar în al cincilea mariaj asistăm la un revers al relațiilor cu primii trei soți. De data aceasta femeia avea de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de compensație ce ține mai degrabă de ironia istoriei, îndoiala amintitului Radu Popea rămas în ziare vechi și incomode. Mai vedem, însă, că această afirmație răspicată a asasinării lui Eminescu în spital apare tocmai în ziarul Universul, acolo unde se „refugiaseră” tinerii colaboratori în 1889, după moartea poetului. În același ziar, același număr publică și G. Călinescu, cel care ulterior va îngropa (definitiv?) aceste adevăruri incomode. Ca o concluzie obligatorie: trebuie să observăm că realitatea (adevărul?) se exprimă simbolic. Acest folclor
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
tinerețe de către un alt coleg de la Cambridge, economistul italian Piero Sraffa și adaugă: „Acestui imbold îi datorez ideile cele mai pline de consecințe ale acestei scrieri.“ Despre ce putea să fie vorba? Sraffa, un adversar al lui Mussolini, care se refugiase la Cambridge cu sprijinul lui Keynes, nu avea preocupări propriu-zis filozofice. Modul lui de a gândi i a făcut însă o mare impresie lui Wittgenstein deoarece contrasta puternic cu cel care a inspirat Tractatus-ul. Sub influența discuțiilor cu Sraffa, Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dorinței, cît starea continuă de luptă a conștiinței, de aflare a unor alternative la dorință”. Doar dorințele neîmplinite Întrețin speranțele. Dimensiunea socială, culturală și religioasă. Comunitate sufletească, comunicare socială, sociabilitate - izolare, Însingurare (introversie-extroversie) „E cumplit să fii silit să te refugiezi În Întregime În tine Însuți.” (A. Malraux) Una dintre explicații ne-o dă Lucian Blaga: „CÎnd ești prea mult singur te Înstrăinezi și de tine Însuți”. O altă explicație găsim la H. de Montherlant: „Cu cît te Închizi mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
intelectuală”. Poate pentru faptul că astfel de oameni tratează „singurătatea” ca pe o ocupație: aceea de a-și perfecționa continuu dialogul cu ei Înșiși. Ei nu trebuie confundați cu omul solitar, care vede În singurătate o modalitate de a se refugia din fața loviturilor soartei, sau din fața răutăților oamenilor. La cealaltă extremă sînt cei cărora le este teamă de a rămîne singuri cu ei Înșiși, fie pentru că nu știu ce să-și spună (sau nu au ce să-și spună), fie pentru că, o dată provocată
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
comandant titular al forțelor engleze din partea de vest a țării.“ Un an mai târziu, datorită problemelor tot mai mari pe care le avea Carol întâiul atât pe plan politic cât și pe plan militar, tânărul a fost nevoit să se refugieze în Franța, la curtea vărului său Ludovic al XIV-lea. În 1648, când în Anglia era în plină desfășurare războiul civil, s-a refugiat la Haga, sperând că va putea fi ajutat de cumnatul său, William al II-lea, Prinț
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]