7,442 matches
-
fiind făcut în mare grabă. Patru dintre cele douăsprezece tunuri antitanc ale bateriei nu au mai ajuns pe poziții. Regimentul al 3-lea de tancuri de sub comanda locotenent-colonelului Reginald Keller era echipat cu 21 de tancuri ușoare Mk I. Tanchiștii regimentului nu au reușit să aibă până la data luptelor nicio tragere de antrenament, iar tunurile nu fuseseră reglate pentru luptă. De asemenea, nu toate tancurile aveau în dotare instalații radio de emisie-recepție. QVR comandat de locotenent-colonelul J.A.M Ellison-Macartney era
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
clasificați ca șoferi, iar din punct de vedere dotării cu armament aceștia erau încadrați pe post de „cavaleriști”. Din acest ultim motiv, ei aveau în dotare doar pistoale. Șoferii au primit puști doar în momentul în care au izbucnit luptele. Regimentul de tancuri a primit ordinul să înainteze de la Calais la Boulogne, în sprijinul apărătorilor orașului aflat sub atacul german. Aghiotantul comandantului BEF, generalul Douglas Brownrigg, a cerut detașarea a câtorva tancuri pentru escortarea unui convoi de camioane cu alimente destinat
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
în sprijinul apărătorilor orașului aflat sub atacul german. Aghiotantul comandantului BEF, generalul Douglas Brownrigg, a cerut detașarea a câtorva tancuri pentru escortarea unui convoi de camioane cu alimente destinat unităților britanice din est. În după-amiaza zilei de 23 mai, grosul regimentului de tancuri a înaintat spre sud. Tanchiștii britanici au întâlnit la Guînes "Kampfgruppe" Kruger, o coloană formată din aproximativ jumătate dintre blindatele Diviziei I Panzer, care se apropia de Calais. Jumătate dintre tancurile britanice au fost distruse de germani în
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
dintre tancurile britanice au fost distruse de germani în lupta de blindate care a urmat, iar cele care au supraviețuit s-au retras spre Calais. "Kampfgruppe" Kruger a continuat înaintarea spre Calais, declanșând seara atacuri împotriva celor efectivelor celor două regimente de proiectoare ale artileriei britanice, ale căror soldați luptau ca infanteriști în estul orașului. Detașamentul de tancuri care escorta camioanele cu alimente a fost la rândul lui atacat de blindatele germen în timpul nopții. Camioanele au reușit să se retragă, câteva
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
depășite de coloanele Wehrmachtului în dimineața zilei următoare. Între timp, grosul Brigăzii a 30-a de infanterie motorizată a sosit la Calais. Brigada era formată din Batalionul 1 pușcași (comandat de locotenent-colonelul Chandos Hoskyns) și Batalionul al 2-lea al Regimentului de pușcași regali, cunoscut și ca Regimentul al 60-lea pușcași (comandat de locotenent-colonelul Euan Miller). Cei mai mulți militari ai acestor două batalioane motorizate era soldați ai armatei regulate sau rezerviști cu un înalt grad de pregătire militară. Cele două batalioane
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
următoare. Între timp, grosul Brigăzii a 30-a de infanterie motorizată a sosit la Calais. Brigada era formată din Batalionul 1 pușcași (comandat de locotenent-colonelul Chandos Hoskyns) și Batalionul al 2-lea al Regimentului de pușcași regali, cunoscut și ca Regimentul al 60-lea pușcași (comandat de locotenent-colonelul Euan Miller). Cei mai mulți militari ai acestor două batalioane motorizate era soldați ai armatei regulate sau rezerviști cu un înalt grad de pregătire militară. Cele două batalioane erau dotate cu transportoare blindate de personal
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
francezi aflați sub comanda căpitanului de fregată Carlos de Lambertye La aproximativ 1,6 km de fortificațiile de mai sus se afla fortul Nieulay. Două forturi care de la est și sud de fortificațiile principale erau în runină. Nicholson a ordonat Regimentului al 60-leaa să ocupe poziții defensive în zona de vest, iar Brigăzii de pușcași să apere zona de est și o parte a fortificațiilor. O parte a pușcașilor regali au ocupat poziții avansate. Restul miliarilor Restul miliarilor QVR, voluntarii din
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
al 60-leaa să ocupe poziții defensive în zona de vest, iar Brigăzii de pușcași să apere zona de est și o parte a fortificațiilor. O parte a pușcașilor regali au ocupat poziții avansate. Restul miliarilor Restul miliarilor QVR, voluntarii din regimentul de proiectoare de căutare și militarii care asigurau operațiunile portuare au fost folositți pentru întărirea pozițiilor celor două batalioane de infanterie. După ce tancurile diviziei germane au încercuit orașul, ele au fost atacate de artileria franceză de coastă din bastioanele aflate
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
marinarii și tunarii din aceste bastioane au fost evacuați cu ajutorul șalupelor după ce au fost epuizate stocurile de proiectile de artilerie. Ofițerii au reușit însă să îi convingă pe militarii voluntari să rămână să apere fortificațiile. Ferdinand Schaal a hotărât ca Regimentul 86 de infanterie (două batalioane) să atace orașul vechi și citadela, iar Regimentul 69 de infanterie (tot două batalioane) să ocolească orașul și să atace dinspre răsărit pentru cucerirea portului și Gării Maritime (Gare Maritime). În timpul atacului german, fortul Nieulay
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
fost epuizate stocurile de proiectile de artilerie. Ofițerii au reușit însă să îi convingă pe militarii voluntari să rămână să apere fortificațiile. Ferdinand Schaal a hotărât ca Regimentul 86 de infanterie (două batalioane) să atace orașul vechi și citadela, iar Regimentul 69 de infanterie (tot două batalioane) să ocolească orașul și să atace dinspre răsărit pentru cucerirea portului și Gării Maritime (Gare Maritime). În timpul atacului german, fortul Nieulay a fost apărat până spre prânz de mai mulți militari ai QVR și
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
de infanterie (tot două batalioane) să ocolească orașul și să atace dinspre răsărit pentru cucerirea portului și Gării Maritime (Gare Maritime). În timpul atacului german, fortul Nieulay a fost apărat până spre prânz de mai mulți militari ai QVR și francezi. Regimentul al 86-lea de infanterie germană a întârziat atacul principal comandat pentru că trebuit să cucerească mai întâi Sangatte și alte câteva poziții avansate. Obiectivul lor - zidurile fortificate ale orașului - nu au fost atacate decât în a doua jumătate a după
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
au fost atacate decât în a doua jumătate a după amiezii. În sprijinul unităților defensive, insuficient de puternice în această parte de sud-vest, au sosit subunități amestecate. Apărătorii au rezistat atacului până la căderea nopții, când luptele au luat o puază. Regimentul 59 german nu a putut să ia cu asalt pozițiile aliate până seara, pentru că au trebuit să înlocuiască unitățile Diviziei I Panzer. În timpul acelei zile, Nicholson a vorbit la telefon de mai multe ori cu responsabilii Ministerului de război, raportând
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
lungă și insuficient de rezistentă ca să poată fi apărată doar de două batalioane. În noaptea de 24/25 mai, el a hotărât să își retragă forțele pe un amplasament mai scurt, care cuprindea doar partea de nord a zidurilor fortificațiilor. Regimentul al 60-lea de infanterie era însărcinat cu apărarea orașului vechi. Cea mai importantă construcție defensivă a frontului lor era formată dintr-un canal și, datorită faptului că germanii nu au acționat rapid după retragerea britanicilor, aceștia din urmă au
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
mai importantă construcție defensivă a frontului lor era formată dintr-un canal și, datorită faptului că germanii nu au acționat rapid după retragerea britanicilor, aceștia din urmă au avut suficient timp pentru fortificarea podurilor și caselor de pe mal. Retragerea acestui regiment a lăsat Brigada de infanterie din cealaltă parte a portului într-o poziție mai puțin bine apărată. Brigada ocupa poziții defensive pe malul canalului du Marck, expuse atacului inamic de pe trei direcții. Nicholson și-a mutat cartierul general din clădirile
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
a focului. În timpul acesteia, Schaal a făcut mai multe propuneri pentru capitularea unităților aliate. Una dintre aceste propuneri au fost înaintate de primarul orașului, care era îngrijorat de soarta concetățenilor săi, supuși unor bombardamente continui. După reluarea atacului, deși infanteriștii Regimentului al 60-lea a reușit să reziste, brigada de pușcași a fost obligată să se retragă spre fabrica de celuloză din apropierea portului și a Gării Maritime. În noaptea de dinaintea acestui atac și în timpul zilei, mai multe vase mici de pescuit
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
final. Schaal era foarte încrezător că atacul pe care urma să îl declanșeze avea să fie încununat de succes. În după-amiaza acelei zile, germanii au traversat podurile peste canal și au intrat în oraș prin nord. Citadela a capitulat. Infanteriștii regimentului 60 au primit ordinul "„fiecare pentru el”", dar puțini dintre ei au reușit să se evacueze. În cealaltă extremă a portului, Brigada de infanterie a fost obligată să se retragă în jurul bastionului 1, de la nord de Gara Maritimă, unde a
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
prizonieri militari francezi și belgieni rătăciți de unitățile lor, care luaseră parte puțin sau chiar deloc la lupte. Peste 3.000 de militari britanici și aproximativ 700 de francezi au fost luați prizonieri. Câțiva militari aliați, printre care și comandantul Regimentului 3 de tancuri, au reușit să își croiască drum prin Gravelines spre zona de evacuare Dunkerque, de unde au fost repatriați în Anglia. Iahtul "Gulzar" a fost eroul unei acțiuni îndrăznețe de salvare de pe 26 mai, în timpul căreia a preluat mai
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
din Jocurile Olimpice din 1912, pentru a protesta împotriva unor modificări regulamentului. Olimpiada din 1916 a fost planificată să se desfășoare în Berlin, dar nu a avut loc din cauza primului Război Mondial, o perioadă în cursul căreia Gaudin a servit la Regimentul 22 Artilerie. Și-a reluat pregătirea în anul 1918, devenind repede o vedetă în Franța. În anul următor a fost numit "hors classe" (în afara clasei) de Federația franceză, ceea ce înseamnă că era calificat din oficiu la toate competițiile, inclusiv Jocurile Olimpice
Lucien Gaudin () [Corola-website/Science/334599_a_335928]
-
anului 1917. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Școlii Militare de Artilerie, Geniu și Marină, Regimentului 1 Artilerie Cetate, Brigăzii 3 Artilerie sau al Brigăzii 1 Artilerie Grea. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 18 Infanterie, în perioada 14/27 august - 16/29 noiembrie 1916, comandant al artileriei Armatei 1 în în
Alexandru Referendaru () [Corola-website/Science/334614_a_335943]
-
soției acestuia, Henriette Catherine de Nassau. Fratele lui mai mare a murit înainte ca Leopold să se nască. Încă din tinerețe s-a dedicat preocupărilor militare, pentru care a fost educat atât fizic cât și mental. A devenit colonel de regiment prusac în 1693 și în același an a moștenit principatul. Pentru restul lungii sale vieți, el a efectuat simultan sarcinile unui prinț suveran și ale unui ofițer prusac. Prima campanie a lui Leopold a fost în 1695 în Țările de
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
-Gligorević (Милунка Савић-Глигоревић; n. 24 iunie 1890, Koprivnica, Șerbia - d. 5 octombrie 1973, Belgrad, RSF Iugoslavia) a fost o eroina sârbă a Primului Război Mondial, cu grad de sergent în Regimentul 2 Infanterie al Armatei Sârbe, decorată de patru țări (Șerbia, Franța, Regatul Unit, Rusia). Ea a fost cea mai decorată femeie-soldat a Șerbiei și una dintre cele mai celebre femei care au luptat în Primul Război Mondial. A fost rănită
Milunka Savić () [Corola-website/Science/334683_a_336012]
-
că vrea să lupte pe front. Comandantul a cerut răgaz până a doua zi să se gândească la cererea ei, iar ea s-a declarat pregătită în orice moment. După o oră, a permis Milunkăi să continue să lupte în regimentul de infanterie. Milunka nu a renunțat la dorința de a lupta și în 1914 s-a înrolat din nou ca voluntar în armata sârbă. În Primul Război Mondial, a luptat în Regimentul 2 Infanterie, denumit și „Regimentul de Fier "Ducele
Milunka Savić () [Corola-website/Science/334683_a_336012]
-
a permis Milunkăi să continue să lupte în regimentul de infanterie. Milunka nu a renunțat la dorința de a lupta și în 1914 s-a înrolat din nou ca voluntar în armata sârbă. În Primul Război Mondial, a luptat în Regimentul 2 Infanterie, denumit și „Regimentul de Fier "Ducele Mihailo"”. În același regiment a luptat tot ca voluntar și o altă femeie, Floră Sandes, de origine scoțiana. Milunka a participat la bătălia de la Kolubara că grenadier și a fost decorată cu
Milunka Savić () [Corola-website/Science/334683_a_336012]
-
să lupte în regimentul de infanterie. Milunka nu a renunțat la dorința de a lupta și în 1914 s-a înrolat din nou ca voluntar în armata sârbă. În Primul Război Mondial, a luptat în Regimentul 2 Infanterie, denumit și „Regimentul de Fier "Ducele Mihailo"”. În același regiment a luptat tot ca voluntar și o altă femeie, Floră Sandes, de origine scoțiana. Milunka a participat la bătălia de la Kolubara că grenadier și a fost decorată cu Steaua Karađorđe cu Spade. În
Milunka Savić () [Corola-website/Science/334683_a_336012]
-
nu a renunțat la dorința de a lupta și în 1914 s-a înrolat din nou ca voluntar în armata sârbă. În Primul Război Mondial, a luptat în Regimentul 2 Infanterie, denumit și „Regimentul de Fier "Ducele Mihailo"”. În același regiment a luptat tot ca voluntar și o altă femeie, Floră Sandes, de origine scoțiana. Milunka a participat la bătălia de la Kolubara că grenadier și a fost decorată cu Steaua Karađorđe cu Spade. În toamna lui 1915, a fost grav rănită
Milunka Savić () [Corola-website/Science/334683_a_336012]