7,807 matches
-
pentru care regăsim în concepția eliadiană teza „integrării” și a „adaptării” baladei Miorița în repertoriul colindelor transilvănene: „În Transilvania, Miorița se întâlnește și sub formă de baladă, dar este mai ales cunoscută sub formă de colind. Evident, odată integrată în repertoriul colindelor, Miorița s-a adaptat condițiilor specifice acestui gen de literatură orală”. Cu toate acestea, Mircea Eliade sesizează în colinde „stadiile cele mai arhaice ale spiritualității românești”. Octavian Buhociu (1979) respinge și el teza potrivit căreia variantele transilvănene ar fi
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
s-a păstrat nu sunt decât rămășițe, fragmente ale acestei epopei, iar episodul în care ciobanul ia atitudine s-a pierdut în negura timpului. De aceea nu putem vorbi de nici o nuanță de fatalism, o dovadă în plus fiind și repertoriul baladelor românești, populate cu eroi vrednici și viteji. Discursul din 16 mai 1909 susținut de Duiliu Zamfirescu în aula Academiei Române, avea să sintetizeze, de pe poziții oarecum oficiale, toate nevrozele, neliniștile și nedumeririle exprimate ocazional - în articole sau studii răzlețe, în
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
fecior, cu masa pusă: “Măicuța m-a agodi / Tot cu cina caldă-n masă / Și cu apă rece-n vasă. Cina-n masă s-a răci, / Apa-n vasă s-a-ncălzi, / Eu la masă n-oi sosi”. Din vastul repertoriu al bocetelor reținem un singur exemplu în acest sens, un fragment dintr-un bocet pentru mireasă: “Numai noi te-om aștepta / Cu cină și cu lumină / Și cu dor de la inimă. / Tot cu cină caldă-n masă / Și cu apă
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
cu toate aceste achiziții, cântecul se îmbogățește succesiv cu noi episoade. Secvența "larma oilor", devine episod de sine stătător construindu-se sub influența și a altor creații din zonă. E de semnalat faptul că există în folclorul sud-est românesc un repertoriu de balade în care "tema mioarei" răzbate fie ca episod central, fie ca unul secundar. Un bun exemplu este balada "Cealip-Costea", consemnată de G. Dem. Teodorescu . “Într-o altă variantă a baladei [Fulga], intitulată Cealip-Costea, pe când acesta se întoarce la
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
(n. 31 martie 1952, Adjud) este o soprana de operă britanică de origine română, cunoscută pentru extremă să versatilitate acoperind un repertoriu foarte bogat, care se întinde de la bel canto la verism. a studiat la Conservatorul din Iași, clasa Tiberiu Popovici, unde a și debutat în rolul Regina nopții din "Flautul fermecat" de Mozart. În 1972 a fost cea mai tanara participanta
Nelly Miricioiu () [Corola-website/Science/314266_a_315595]
-
în America de Sud, si anume la operă din Santiago de Chile și la Teatro Colon în Buenos Aires. În 1992 a interpretat rolul Amenaidei din "Tancredi" de Rossini bucurîndu-se de mult succes de Salzburg, după care a început să se concentreze pe repertoriul de bel canto, abordînd și alte roluri rossiniene că "Armida", "Semiramide", "Ermione", cît și roluri din Donizetti și Bellini în opere că "Anna Bolena", "Roberto Devereux", "Îl pirata", "Normă". În paralel Miricioiu a început să colaboreze cu Opera Rară, apărînd
Nelly Miricioiu () [Corola-website/Science/314266_a_315595]
-
cît și în opere de compozitori că Pacini și Mercadante, în concerte și în înregistrări pe disc, ca de exemplu "Ricciardo e Zoraide", "Rosmonda d'Inghilterra", "Maria de Rudenz", "Maria, regina d'Inghilterra", "Orazi e Curiazi", "Emma d'Antiocchia", etc. Repertoriul ei include și roluri verdiene din opere că "Ernani", "Luisa Miller", "I vespri siciliani", "Don Carlo". A colaborat cu dirijori și directori de scenă prestigioși și cu soliști de primă mărime ai scenei lirice că Luciano Pavarotti, Jose Carreras, Placido
Nelly Miricioiu () [Corola-website/Science/314266_a_315595]
-
nu puteau produce decât un număr limitat de note. Pentru a îmbogății gamă de tonuri a trompetei trebuiau modificate formă și lungimea ei. Pentru început i s-a dat o lungime mai mare, considerând că acest lucru îi va crește repertoriul de note. O trompeta medievală, numită "Busine" măsură, pe cât se poate de ciudat, 1.80m. De aceea, pentru o mânuire cât mai ușoară, în secolul XIV i s-a dat formă de S. Un secol mai tarziu i s-a
Trompetă () [Corola-website/Science/314270_a_315599]
-
Sfântul Sava și la Conservatorul bucureștean. A fost solist al Operei Române din București, unde a interpretat circa 40 de roluri. De asemenea, a apărut adesea în concerte vocal-simfonice și în recitaluri de lied. A arătat un constant interes față de repertoriul românesc, fiind, de altfel, el însuși compozitor de muzică vocală, poet și scriitor. Printre rolurile cele mai importante se pot cita Arlechino din "Paiațe" (debut), Almaviva din "Bărbierul din Sevilla", Rică Venturiano din "O noapte furtunoasă", Alfredo din "Traviata", Lenski
Valentin Teodorian () [Corola-website/Science/314319_a_315648]
-
desfășurat între 1995-2000. Castrul este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Alba elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Situl arheologic Războieni-Cetate, aflat la 200 m vest de fosturile grajduri CAP, este înscris în Repertoriul Arheologic Național sub codul RAN 1856.01.
Castrul roman de la Războieni-Cetate () [Corola-website/Science/314432_a_315761]
-
la marginea satului Răcarii de Jos, comuna Brădești, județul Dolj. Gara se află, practic, peste așezarea civilă a castrului roman. Castrul însuși se află la numai circa 70 m SV de gară. Castrul de la Răcarii de Jos este cuprins în Repertoriul Arheologic Național, cu codul RAN 71108.02, ca centru de locuire militară - castru, din Epoca romană, Epoca migrațiilor și... Hallstatt.. Referirea la Hallstatt se datorează descoperirii unor complexe izolate. se află pe terasa stângă a Jiului mijlociu, la 6 km
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
la îmbunătățirea calității ansamblului și la ridicarea nivelului profesional al instrumentiștilor. În același timp promovează neobosit creația muzicii de fanfară. Atras de operele înaintașilor săi în domeniul fanfarei, compune și orchestrează mai multe piese pentru fanfară contribuind astfel la îmbogățirea repertoriului de fanfară. A reorchestrat și aranjat circa 100 de piese mici ca: jocuri, cântece, hore, sârbe, etc., constituind un album scris de mână pe care l-a folosit ani de zile Muzica Reprezentativă a Armatei. A orchestrat de asemeni: marșuri
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
versuri populare; B.U.C.M.R. [1994]); S-aud clopote sunând (colind; cor mixt; B.U.C.M.R.); Slăvită fii, Patria mea (pentru 3 voci egale și pian [1997]; Sus în curtea lui Crăciun (colind; cor mixt; B.U.C.M.R.). Mihai Popescu - Repertoriul General al Creației Muzicale Românești, vol 1, Editura Muzicală, 1979, pag 345<br> Revista Muzica, Bucuresti,32, nr 1-2 (352-353) ianuarie-februarie 1982, pagina 66<br> Vlad Ulpiu - Prime audiții de muzică românească în interpretarea muzicii reprezentative a armatei<br> Adresa
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
iar în anul 1970 a ținut să adopte și cetățenia Israelului. În ultima parte a vieții a trăit în Elveția și a activat și în Ungaria, dar mai ales in Anglia. S-a făcut cunoscut mai cu seamă prin interpretarea repertoriului german, de la J.S.Bach, Händel, trecând prin Mozart, Beethoven și Mendelssohn. și până la Brahms, Wagner, Bruckner, apoi Mahler și Kurt Weill. s-a născut în 1885 la Breslau, azi Wroclaw, ca fiu al comerciantului evreu Nathan Klemperer,originar din Praga
Otto Klemperer () [Corola-website/Science/313414_a_314743]
-
plăcut și simplu”. Dan Gennoe de la Yahoo Music observa că piesa ce dă numele albumului "Me Against Myself" are ca subiect o criză de integritate, iar "The Independent" scrie că acest cântec exprimă lupta creativă a lui Sean și evidențiază repertoriul variat al interpretului: „cel ce se dorește a fi rapper transmite mesaje profunde despre sentimentle sale”. Bătălia se dă între cele două alter-ego-uri ale sale, Sean - cântărețul și Sean - rapperul, BBC Music considerând că acest lucru este definitoriu pentru locul
Jay Sean () [Corola-website/Science/313437_a_314766]
-
scrisă începând cu barocul târziu - primul compozitor care a folosit clarinetul este Jean-Philippe Rameau. De la Clasicismul vienez și până astăzi, s-a scris pentru clarinet solist, dar a fost introdus și în ansamblurile de cameră sau în orchestra simfonică. În afara repertoriului cult, clarinetul s-a bucurat de o apreciere largă în muzicile de consum. Belgianul Adolphe Sax a inventat saxofonul în anii 1840 ca replică a clarinetului, căutând să construiască un instrument asemănător. Clarinetul, alături de rudele sale saxofon și taragot, a
Clarinet () [Corola-website/Science/313470_a_314799]
-
astăzi, fiind prezenta în peste 15 puneri în scenă pe diferite scene ale lumii, incluzând cele de la "Covent Garden", "Festivalul Salzburg", "Opera de Stat din Viena", "Metropolitan Opera", "Oper Frankfurt" și "Opera de Stat din Bavaria", München. Alte roluri din repertoriul sau, potrivite pentru vocea să impecabila de soprană de coloratura, includ Konstanze, Blondchen, Zerbinetta, Rosina, Gilda, Norina, Europa, Olympia și Oscar. Solista interpretează și alte roluri în registrul acut incluzând Sophie, Adina, Susanna, Zaide, Gretel, Ännchenn, Marzelline, Leïla și Zdenka
Diana Damrau () [Corola-website/Science/313856_a_315185]
-
celor propriu-ziși, atunci când nu există posibilitatea de a realiza decât un număr mic de înălțimi intermediare. Efectul este folosit atât de către vocea umană, cât și de majoritatea instrumentelor muzical (fie glissandi propriu-ziși, fie falși, în funcție de posibilitățile tehnice ale fiecărui instrument). Repertoriul în care pot fi auziți glissandi include atât muzică cultă (în special modernă și contemporană, dar nu numai), cât și muzici de consum și folclor muzical. Efectul este apropiat de acela de glissando, deosebirea fiind că portamenti (forma de plural
Ornament fals () [Corola-website/Science/313890_a_315219]
-
uneori se pot executa portamenti falși, aparițiile de acest fel fiind totuși mult mai rare. De regulă, portamenti sunt mai limitați ca ambitus (întindere) decât glissandi și din acest motiv pot fi executați portamenti propriu-ziși de către mult mai multe instrumente. Repertoriul este la fel de variat ca pentru glissando. Înseamnă „arpegiind” în limba italiană (pluralul este arpeggiati), adică executând pe rând, puțin decalat, notele dintr-un acord. În mod normal, două note consecutive din interiorul acordului trebuie executate astfel încât a doua să apară
Ornament fals () [Corola-website/Science/313890_a_315219]
-
cazul acestora, era de preferat arpeggiato unui acord placat, făcând posibilă auzirea în condiții mai bune a înălțimilor din acord, dar și întârziind stingerea sunetului. Multă vreme, arpeggiato nu s-a notat pe partitură și era executat după dorința interpretului. Repertoriul este predominant instrumental (fiind realizat de către un singur instrument sau de un grup de instrumente - de exemplu, alămurile dintr-un big band), fiind totuși posibilă și abordarea sa în muzica vocală (dar atunci notarea se va face in extenso, cum
Ornament fals () [Corola-website/Science/313890_a_315219]
-
limbajului. A manifestat totuși atracție și pentru experiment. Un anume cult al clasicității nu l-a îndepărtat de la problemele imediate ale contemporaneității, ca și de o anume identitate a momentului. Începutul anilor ’70 este caracterizat de compoziții bazate pe fragment. Repertoriul de semne se amplifică: alături de detalii ce țin de anatomie, apar fragmente de arhitectură, obiecte disparate - o scriitura ce pune în valoare tot mai mult libertatea gestului. Ele exprimă o viziune bine controlată, evoluând între geometria riguroasă și gestul instinctiv
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
unii un pericol social”, scrie pe pagina oficială a trupei.. Prima piesă a formației, „Nori de hartie”, a constituit capul de afiș al primului concert, ținut la Casa de Cultură „Mihai Eminescu“ din București. Următoarele apariții scenice au avut în repertoriu piese de succes că „Aceasta-i întrebarea”, completate de hituri AC/DC. Componentă inițială (Horațiu Râd — bass, Nikki Dinescu — tobe, Gabi Nacu — chitară, Criști Minculescu — voce, Adrian Ilie — chitară) nu rezistă, iar trupa se desființează în 1983. Octombrie 1986 este
Cristian Minculescu () [Corola-website/Science/313940_a_315269]
-
grup fiind format și din membrii trupei lui Ion "Nuțu" Olteanu . Grupul are o serie de concerte în toată țara , interpretând și piese consacrate ale trupei Iris, precum : "Stradă ta", "Trenul fără nas", "Lumina zilei", "Pe ape " ,dar și din repertoriul trupelor deja celebre în lume . În 2015 Criști Minculescu revine în Iris.Fanii sunt în extaz. Trupa Harap-Alb s-a înființat în anul 1979 și a existat în diferite componente până în 1982. Genul declarat al trupei este hard-rock și heavy
Cristian Minculescu () [Corola-website/Science/313940_a_315269]
-
chitară. Trupa nu a rezistat însă în această componentă decât un an, până în 1983, dar a ținut câteva concerte și a compus cântece de succes precum „Aceasta-i întrebarea” sau „Nori de hartie“, una din piesele cele mai cunoscute din repertoriul lui Criști Minculescu. Tatăl lui Criști Minculescu, născut în 1927, a murit pe 20 ianuarie 1981, la doar 54 de ani. Criști explică de ce, după moartea tatălui, a rămas să cânte o vreme cu trupa „Totuși”, desi Iris părăsiseră -Cenaclul
Cristian Minculescu () [Corola-website/Science/313940_a_315269]
-
pentru a transmite cântecul rabinului Shaul Taub și generațiilor viitoare. Unul din tinerii din vagon ar fi reușit să aducă la îndeplinire cererea Lui Rabi Azriel Fastag și să salveze nigunul. Astăzi acest cântec este binecunoscut și se află în repertoriul celor mai faimoși cantori evrei că Bentzion Shenker , Iosef Malovani și alții. Rabinul Shaul Taub și-a trăit ultimii ani la New York, unde a murit exact în ziua votării rezoluției Adunării Generale a ONU asupra împărțirii Palestinei și permiterii înființării
Hasidimii Modzitz () [Corola-website/Science/313970_a_315299]