15,122 matches
-
putea interesa. Nu cred că Ben ar pune prea mult la inimă așa ceva. Chestia asta cu Philip a picat într-un moment prost. Nu ești primul care-mi spune asta, remarcai eu. Păi și nu e așa? Dacă Philip mai rezista vreo câțiva ani, Ben i-ar fi luat locul fără probleme. Dar așa... — Dar probabil că are la fel de multă experiență ca și MM. Nu e decât cu câțiva ani mai mare decât el. — Dar fata asta are o minte coaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
arta micșorării capetelor părea definitiv pierdută. Un alb din Chicago va apărea acum cu cele două trofee sub braț, proclamând că un pumn de sălbatici ascunși în mlaștinile râului San Pedro voiau să rămână în continuare neurniți din loc, să reziste cu orice chip la loviturile progresului. Își aminti vorbele lui Agustín Carrión, candidatul guvernamental...: „Sunt un anacronism și trebuie sau să dispară, sau să se transforme...“ Care era diferența? Să se transforme însemna să se lase asimilați de civilizația albilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care la preocupat pe Mircea Eliade ca autor dramatic a fost „reprezentarea unui timp imaginar-mitic în durata reală a unui spectacol”: „Destinul este acea parte din timp în care istoria imprimă voința ei asupra noastră. De aceea trebuie să-i rezistăm, să fugim în Spectacol. Eu am o întreagă teorie Spectacolului pe care îl definesc: Timpul concentrat. Într-un cuvânt, spectacolul silește Timpul să se manifeste sub forma unui destin -ca să poată fi, cum să spun?! ca să poată fi exorcizat
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Întoarse la William Faulkner, lăsându-l liber să muncească și la fel de liber să nu se simtă vinovat de cerințele acelei munci. Era aproape cinci și americanii Încă nu sunaseră. Preț de-o clipă, fu tentat să-i sune el, dar rezistă impulsului. Dacă dispăruse unul dintre soldații lor, ar fi trebuit să-l sune ei. În definitiv, ca să se exprime frust, cadavrul era la el. Căută printre rapoartele de personal ce Încă mai zăceau În fața sa până când le găsi pe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se Întrebă Brunetti, să cadă pe spate fiindcă americanii admiteau femei În armată? Sau fiindcă le permiteau să fie și doctori? În schimb, se hotărî să fie mai catolic decât Papa și să devină italianul clasic care n-ar putea rezista nici unei ispite, atâta vreme cât aceasta purta fustă, chiar dacă fusta era de uniformă militară. — Foarte bine, căpitane. În cazul ăsta, voi merge eu Însumi În Întâmpinarea căpitanului Peters. Doctorului Peters. Lui Duncan Îi trebuiră câteva secunde să răspundă, dar tot ce spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se Întoarse să cerceteze schelele. Bărbații nu mai erau pe ele. Fuseseră oare și ei, se Întrebă, trimiși În Sicilia? Cât supraviețuiește un om acolo? O lună? Două? Uitase cât spusese Ambrogiani că mai avea până la pensionare. Brunetti spera să reziste până atunci. Se gândi din nou la acei trei tineri, toți Înfruntându-și morțile violente, pioni aruncați la o parte de-o mână brutală. Până acum, mâna aceea putea fi doar a lui Viscardi, dar transferul lui Ambrogiani Însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Iarba verde, insectele și alte viețuitoare ale pădurii se jucau ca în basme. Una dintre prietene a început să spună: Primăvara copacii toți își pun cămăși colorate, iar florile sunt doamnele care au mi resme îmbietoare cărora nu le poți rezista. Vara fluturii se joacă între ei ca niște copii care se bucură pentru că a venit vara, albinele roiesc din floare în floare pentru a aduna polen, toamna când totul este colorat, iar pământul nu se vede din cauza covoarelor de frunze
O zi de vară. In: ANTOLOGIE:poezie by Loredana-Cosmina Condurache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_670]
-
mai trebuit ca să-i dea voie împăratul, dar, în cele din urmă, a putut pleca. Și-a luat merinde și un cal și a plecat. A reușit să treacă de prăpăstii uriașe, să străbată păduri cu monștri și vrăjitoare, să reziste căldurii din deșerturile arzătoare, căci iubirea pentru părintele său îi dădea forță și curaj. Și așa se făcu, într-o zi, că rămas numai cu un codru de pâine și puțină apă, întâlni o bătrânică. Ea îi spuse: Voinice, dă-
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
secretara de la Vânzări, unduindu-se în ritmul muzicii pe tocurile ei înalte. Sau, și-a spus Hugo, era posibil ca ea să fi încercat doar să-și păstreze poziția verticală. Charlie nu mânca aproape niciodată și de aceea nu prea rezista la băutură. Și, în general, nu-i prea rezista nici lui Hugo. —E simplu atunci când știi cum. Hugo a aruncat un ochi spre decolteul amplu al lui Charlie, în timp ce ea dădea peste cap și restul de șampanie. Lansonul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tocurile ei înalte. Sau, și-a spus Hugo, era posibil ca ea să fi încercat doar să-și păstreze poziția verticală. Charlie nu mânca aproape niciodată și de aceea nu prea rezista la băutură. Și, în general, nu-i prea rezista nici lui Hugo. —E simplu atunci când știi cum. Hugo a aruncat un ochi spre decolteul amplu al lui Charlie, în timp ce ea dădea peste cap și restul de șampanie. Lansonul de față era destul de acidulat - personal, el prefera Laurent Perrier-ul -, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a perseverat Hugo disperat. Copilul plângea. Eu, ăăă, nu mi-am găsit pijamaua. N-am știut că asistenta Harris era deja acolo. — Ce poveste, a urlat Amanda. Acum înțeleg de ce țineai cu tot dinadinsul să scapi de ea. Pentru că a rezistat avansurilor tale. De-asta! Din cauza frustrării, Hugo a început să scrâșnească din dinți. Să fi spus adevărul - că mai repede i-ar fi făcut avansuri sexuale lui Gary, pictorul - ar fi fost o mojicie. Nu asta s-a întâmplat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de la țevi sau ce? — Așa se pare, a spus Hugo ieșind în grabă. În locul tău, aș chema pe cineva să se uite la ele. În timp ce-i schimba, cu greutate, scutecul lui Theo pe bancheta din spate a mașinii, Hugo a rezistat tentației să trântească scutecul plin de caca pe scaunul din față al Audi-ului decapotabil al Shaunei. Aceasta conducea mașina cu capota coborâtă indiferent de vreme. Hugo se gândea că asta era explicația pentru vinișoarele plesnite care-i acopereau fața. În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se prăbușească, iar iminența acestei situații nu putuse să fie ignorată nici măcar de Jake. Alice se enerva de fiecare dată când se uita la capacul ăla și-și imagina câte insecte trăiau probabil sub suprafața lui roz prăfuită. Și nu rezista să nu se gândească și de cât timp o fi zăcut canapeaua la groapa de gunoi înainte ca Jake s-o „găsească“. Ochii lui Alice au căzut pe dulapul din baie. Sau, mai curând, pe fostul set de rafturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
parte, oare era corect să mai rămână cu Jake? Cu siguranță că mama ei era de părere că nu. Ca să-și mascheze furia legată de felul în care fusese tratată fiica ei, doamna Duffield făcuse niște eforturi considerabile. Iar ca să reziste dorinței de a zice „Ți-am spus eu“ trebuise să facă niște eforturi și mai mari. Sigur că ai vrea s-o ai pe Rosa, a fost ea de acord. E absolut adorabilă. Dar idealul ar fi fost să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atâta vreme în care fusese privată de toate formele de lux care, cândva, considerase că i se cuvin, ideea de a merge la un centru de frumusețe exercita asupra ei o formă de seducție căreia îi era aproape imposibil să reziste. În New York, mergea la un astfel de centru o dată pe săptămână. Cu toate astea... N-o să pot să ajung, a repetat ea. Înainte ca Hugo să mai apuce să spună ceva, un obiect mic și roz a zburat prin aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
M-am cam lăsat dusă de val, a spus Alice răsfirându-și, cu încântare, degetele ca să-și arate manichiura. Toate tratamentele alea! N-am mai avut parte de așa ceva de când eram în New York. Pur și simplu, n-am putut să rezist. Apoi m-am dus și la magazinul hotelului și mi-am cumpărat hainele astea, a adăugat ea arătându-și îmbrăcămintea. Lui Hugo i s-a pus un nod în gât. Întotdeauna considerase că Alice e o femeie frumoasă, dar într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aș lăsa-o cu tine, nu? Ce fel de mamă ești tu? Chipul lui Jake s-a schimonosit dezgustat. —Agentul ăla ticălos și jegos! Al, cum naiba ai putut? Cât de jos ești în stare să te cobori? Alice a rezistat tentației de a-i răspunde că, dacă era vorba de jeg, atunci atât Allingham House, cât și Hugo erau mult mai curați decât el și Vechea Morgă. Dar era mai important să sublinieze alte chestiuni. — Nu poți s-o iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el tocmai ieșise dintr-o relație nefericită, de lungă durată, și era interesat de... ăăăă... —De tine? Jake i-a aruncat o privire hăituită. —Doamne, Al... Nu-mi mai spune Al. — Nici n-ai idee cât am încercat să-i rezist, Alice. Dar a fost foarte insistent. Cu severitate: —Trebuie să fi fost un iad. Cu cât el devenea mai insistent, cu atât deveneam și eu mai extremist pe chestiile ecologice. Am încercat să mă îngrop în muncă. — Vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în picioare cu simț de răspundere. Reuși cu mare greutate să se abțină. Se așeză pe celălalt fotoliu, adoptând o poziție care se dorea, totuși, oarecum respectuoasă. Furnicături reci îi străbăteau palmele și se întrebă în gând cât mai va rezista în postura de ins luat în balon într-o după-amiază ploioasă în care răbdarea trebuia să suporte până și scăderea bruscă a presiunii atmosferice. - Stimate domn, mi s-a spus de foarte multe ori până acum că sunt priceput. În
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bani din debara. Un geamantan care plutește pe apă, din loc în loc, căutându-și limanul. Un geamantan care nu caută insula izbăvitoare, ci victima izbăvitoare... - Du-te la dracu`, Magicianule, bombăni, degeaba stai picior peste picior, laptopul are baterie bună, rezistă, acum vor veni și cei care vor lega firele alea rupte, care-i problema? I se păru că Magicianul dă din mână a lehamite. Iar el plezni tastele laptopului cu lăbuțele de iepure orgolios și scrise (evident) că autoritățile făcură
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Scriitorule - da, da, chiar tu, nu te mira, nu ridica din umeri, nu apela la o jalnică fofilare sortită eșecului -, ești doar un personaj amărât, lipsit de personalitate, unul captiv într-o închisoare de culoare neagră, dimensiuni reduse, bateria poate rezista chiar și cinci ore, dar asta numai în teorie, he, he, fiecare firmă îndrugă baliverne pentru a-și vinde produsele, reclama rămâne sufletul comerțului, dar uite că din închisoarea aceea despre care vorbesc acum, închisoarea prevăzută cu butonul shut down
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cupola circului, Magicianul extrase din joben o ciocolată, o desfăcu tacticos și mușcă din ea, cu poftă... 7 Când încercă să introducă cheia în broască - schimbase yala cu vreo patru zile în urmă, luase una despre care se spunea că rezistă le orice încercare de spargere, mormăise reclama este sufletul comerțului, dar plătise cash - observă surprins că nu exista fanta. Ridică privirea și studie ușa. Ușa lui. Dacă între timp nu se mutase, fără să știe, în altă parte, atunci se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
realitate nu te scapă întotdeauna de coșmarurile tale, uneori se întâmplă chiar invers. Și rămâi prozonierul coșmarului. Te-ai gândit vreodată cum ar fi să trăiești trecând în fiecare zi dintr-un coșmar în altul? Cam cât crezi că ai rezista? - M-am plictisit să te înjur. Și nu ai cum să mă oprești. - Nici nu vreau. Ai grijă să ieși prin spate, totuși, sunt sigur că Detectivul acela trage încă cu ochiul. Mirarea sa va fi destul de mare atunci când va
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
conștiente. În acest sens, o privire retrospectivă asupra persoanei este necesară pentru a identifica aspectele care intră în joc în definirea ei, ținând cont și de apanajul creștinismului. Înainte de toate, în limbajul curent se constată că: „termenul persoană supraviețuiește și rezistă la uzura la care evenimentul cultural recent a supus ceilalți termeni echivalenți, ca subiect, conștiință, eu. Spre deosebire de acestea, el semnalează imediat ireductibilitatea subiectului uman la modelele disponibile pentru a-l înțelege. Acest lucru explică de ce se afirmă în momentele de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
culturală, ca cifră a unei instanțe care se impune cu atât mai mare urgență, cu cât mai mult se constată insuficiența instrumentelor pentru a-l elabora.” Este important să precizăm, totuși, că în pofida faptului că termenul de persoană supraviețuiește și rezistă în timp, este marcat de ambiguitate în orice aspect ar fi considerat. După concepția unora, acest lucru este evident încă de la rădăcina sa lingvistică, din limba greacă πρόσωπον cu semnificația de „ceea ce apare înaintea ochilor, deci partea anterioară a lucrurilor
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]