7,814 matches
-
nu poate concepe ultima-i sinteză, istoriologia, decât ca pe o construcâie dinamică, menită a prezenta în definitiv "tragedia acestui neam omenesc"3. Sunt reflecții care ne pot reține astăzi interesul. Cronica, II, 10-11 (16 martie 1990), p. 1, 3 RIGOAREA SPIRITULUI "Înapoi la Maiorescu" e un îndemn cu motivare ciclică, de nu permanentă, în spațiul culturii noastre. Cum trebuie înțeles acest lucru? S-au propus deja diverse explicații, s-au formulat ipoteze cu privire la raportul dintre personalitatea criticului și epocă. Nota
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spațiul ideilor cu o pedagogie civică mereu valabilă. Dacă spiritul nu e altceva decât "puterea de a împrumuta unei circumstanțe actuale resursele trecutului și energiile devenirii" (P. Valéry), spiritul maiorescian se definește ca o propensiune constructivă, susținută și disciplinată prin rigorile filosofiei. Un asemenea spirit nu-și pierde nicicând actualitatea. E spiritul unui gospodar ce asumă rosturile unei culturi și mai mult decât atât. "Ai un singur bloc de marmură: dacă îl întrebuințezi pentru o figură caricată, de unde să mai poți
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
e valabilă nu doar în câmpul artei, nici chiar extinsă aceasta la sfera întreagă a cunoașterii. Căci "adevărul de realizat (în practică) nu admite tranzacțiuni". O continuă pledoarie pentru adevăr e toată opera lui Maiorescu și ea se resimte de rigoarea benefică a unui spirit vast și disciplinat. Cronica, II, 9 (2 martie 1990), p. 6 NU NUMAI RAȚIUNE O întindere de nisip vălurită de vânturile pustiei, păstrând încă urme ale unei treceri de caravană, urme ce vor fi șterse îndată
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
verifică la o jumătate de secol după după 1789, în plină agitație revoluționară; la un secol întreg, pe vremea când Engels vedea în Rusia o "Franță a noului secol" ca disponibilitate revoluționară; la un secol și jumătate, în timp ce Rusia suporta rigorile unei dictaturi comuniste, iar umanitatea se afla în pragul unei tragice conflagrații; la două secole, în fine, moment pentru fixarea căruia autorul nu face decât să repete impresia lui Karamzin că revoluția nu era încheiată, că "lucruri de mirare" aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ianuarie, azi 3 "În tablele de bronz ale istoriei" 3 Mesajul unirii 3 Dincolo de tăcere 3 Ordinea istorică, ordinea medicală 3 Din nou bolnavii istoriei 3 Istoria la sfârșit de secol 3 O strategie culturală 3 În căutarea sintezei 3 Rigoarea spiritului 3 Nu numai rațiune 3 Paradigma latină 3 Nostalgia siguranței 3 De n-ar fi istoria... 3 Istoria ca terapeutică a spiritului 3 Carpatolatinii 3 Revoluția în studiu: variațiuni pe aceeași temă 3 Arc peste timp 3 "aprinde-se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
unui fenomem în globalitatea sa, în contextul multiplelor sale relații cu alte fenomene din realitate. Este larg aplicabilă în fazele de inițiere cognitivă într-un anumit domeniu sau în învățământul elementar, dar pentru nivelele specializării este insuficientă, conducând la sacrificarea rigorii și profunzimii. De fapt,nivelul integrării pluridisciplinar este echivalent cu cel al multidisciplinarității. Singura distincție care se poate face între cele două concepte este legată de tipul de discipline care intră în procesul de integrare la acest nivel: pluridisciplinaritatea se
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
ci ca furnizoare de situații și de experiențe de învățare/formare” ( C. Cucoș ,2005, p. 120). Transdisciplinaritatea fundamentează învățarea pe realitate, favorizează viziunea globală, transferul cunoștințelor în contexte diverse, dar, introdusă excesiv, prezintă pericolul acumulării de lacune, al lipsei de rigoare și de profunzime în cunoaștere. Abordarea transdisciplinară plasează procesele individuale de învățare ele elevilor, nevoile, interesele și caracteristicile acestora în centrul experiențelor de învățare. Se produce o responsabilizare a elevilor în raport cu propria învățare, prin participare directă la toate problemele sau
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
sfert dintre ele fiind tipărite, restul păstrându-se, dactilografiate, în bibliotecile unor teatre. Fără a impune prin calități deosebite ale tehnicii construcției sau prin excelența mesajului, piesele atrag și rețin atenția în mod diferit de la o lucrare la alta, prin rigoarea uneori excesivă a demonstrației, prin vigoarea limbajului dramatic, prin controlul permanent exercitat asupra componentei lirice și prin robustețea caracterelor care se implică în întâmplările narate. Nu poate trece însă neobservat un anume schematism păgubitor pentru flexibilitatea destinelor omenești investigate, după cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
mistică. Explicabilă omenește, această stare limită ar fi putut genera o demonstrație dramatică densă. Cazul în sine este abandonat în favoarea teoretizării dogmatice, care diminuează fiorul poetic al piesei. Lucrările dedicate istoriei românești comunică un sentiment statornic de patriotism, construcția vădește rigoare, personajele participă motivat la evenimentele prezentate. Nici piesele din această categorie nu sunt absolvite de tributul plătit preconcepției, unei scheme căreia narațiunea i se subordonează. Rachierița, dramă a dedublării, este considerată o reușită a teatrului istoric scris de L. Întâmplările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
Ca romancier, M. este prezent încă din 1971 prin Ringul, revenind în 1984 cu Blazonul și în 1995 cu încă un titlu, Caii de la bicicletă. Dacă primele două puteau să pară doar capriciile unui poet ce se supune de bunăvoie rigorilor autoimpuse ale obiectivării, dorind să dovedească și alte predispoziții decât cele lirice, ultimul roman convinge că autorul este, cu adevărat, un remarcabil prozator. Conceput ca o lungă spovedanie a personajului narator Josua Denimic - un deținut de drept comun -, romanul reface
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
și Chinezi (1500 de ani î.Hr.), timpul fiind delimitat de raportul aparițiilor dintre Soare și Lună. Se stabileau previziuni meteorologice, și se considerau ca semne bune apariția nebuloaselor, a noilor stele sau ale planetelor. Practica astronomică făcea obiectul unei reale rigori științifice, astronomii fiind nu numai magi dar și oamenii de știință care erau consultați periodic în ceea ce privește creșterea apelor fluviilor sau a perioadelor de secetă sau foamete. Fenomenele de lună plină sau a eclipselor permiteau savanților acelor epoci de a prezice
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
fie) văzut ca o biată rubedenie a metodelor din științele sociale. Cercetătorii care folosesc studiile de caz se consideră că și-au Înjosit disciplinele academice. Au fost denigrate și pentru că nu dau dovadă de suficientă precizie (i.e. cuantificare), obiectivitate și rigoare. Acest șablon, apărut În secolul XX, persistă și În secolul nostru, În special prin comparație cu progresele făcute de științele sociale cantitative prin asistarea de calculator, progrese marcate de apariția tehnicilor de intervievare prin telefon cu ajutorul calculatorului (Computer-Assisted Telephone Interview
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Cu alte cuvinte, În ceea ce privește activitatea de cercetare, studiul de caz este văzut ca o formă de investigație mai puțin dezirabilă decât experimentele sau sondajele. De ce se Întâmplă acest lucru? Cele mai mari Îndoieli au fost cele privitoare la lipsa de rigoare. De multe ori, cercetătorii au fost neglijenți sau au permis dovezilor echivoce ori biasului de perspectivă să influențeze direcția descoperirilor și concluziilor. Lipsa de rigurozitate este mai puțin probabilă În cazul altor strategii, poate și datorită existenței numeroaselor lucrări de
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Eventualele modificări trebuie totuși operate cu mare atenție. Este imperativ să Înțelegeți exact natura schimbării respective: selectați pur și simplu cazuri diferite, sau schimbați cu totul preocupările și obiectivele teoretice inițiale? Concluzia este că flexibilitatea necesară nu trebuie să micșoreze rigoarea desfășurării procedurilor În studiul de caz. Exercițiitc "Exerciții" 1. Definirea granițelor unui studiu de caz. Alegeți o temă pentru un studiu de caz pe care doriți să-l realizați. Identificați câteva Întrebări de bază ce trebuie să primească răspuns În urma
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
stăpânirea metodologiei și a problemelor teoretice, precum și indicații ale atenției cu care s-au făcut cercetările. În cele din urmă, pentru cei care finanțează cercetări, importanța descoperirilor, prezentate În termeni academici sau practici, prezintă probabil la fel de mult interes ca și rigoarea cu care s-a făcut cercetarea. Comunicarea eficientă cu mai multe audiențe poate presupune nevoia mai multor versiuni ale unui raport. Cercetătorii ar trebui să ia foarte serios În considerare satisfacerea acestei nevoi (vezi caseta 33). CASETA 32 Retipărirea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
ale unor experimente anterioare când citiți despre o serie nouă de experimente. În al doilea rând, Întregul caz poate fi revăzut mult mai ușor, notele de subsol și citatele pot fi verificate dacă este necesar, putându-se face criticile de rigoare pe marginea cazului publicat. Există totuși situații În care păstrarea anonimatului este necesară. Cea mai frecventă justificare este protejarea cazului și a participanților atunci când tema studiului este una controversată. Un alt motiv ar fi faptul că publicarea raportului final ar
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
conducerea Episcopiei B. care consideră că îl va putea folosi în viitor în ierarhia bisericească. Conștient de capacitatea sa, ambițios și dornic să promoveze, a preferat să fie hirotonit preot celib., dedicându-se monahismului, fără a exagera însă să respecte rigorile vieții monahale. Este un interlocutor agreabil, creând o bună impresie prin ușurința cu care se antrenează în discuții, prestanța, tactul și franchețea ce le manifestă în relațiile cu cei din jur. În cadrul întâlnirilor organizate, a manifestat seriozitate și interes față de
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
3). În loc să privească definirea lucrurilor ca pe o problemă de rezolvat, sociologia se angajează într-o muncă de descriere analitică a definiției înseși, în măsura în care ea mobilizează colective, trimite la cunoștințe, se referă la valori și pune în scenă corpuri. La rigoare, ea ar putea chiar să se limiteze, după expresia lui Everett Hughes, la "ochiul sociologic" (1996). Oricum, intenția de a fonda sociologia culturii pe bunuri este, fără îndoială, inițiativa care ne-a dus cel mai departe. Lucrarea începe cu ele
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
unor anchete punctuale, ar putea fi urmăriți în eventuale anchete ulterioare (cf. cazul Gallup). Este totuși posibil să distingem cercetarea sub contract de cercetarea autonomă, nu ca două realități distincte, ci ca două logici ideal-tipice. Această polaritate poate chiar, la rigoare, să servească la distingerea disciplinelor între ele: nu toate sunt utilizabile în aceeași măsură de către actorii economici și politici. Astfel, cercetările istoricilor sunt prea puțin "utile", în timp ce anumite cercetări sociologice sunt mai susceptibile să răspundă unei cereri (private sau publice
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ajungând chiar să alunece uneori într-un legitimism flagrant și să facă (fără voia lui) jocul dominanților. Cultura este, fără îndoială, supraevaluată în ceea ce privește forma ei școlară și influența ei reformatoare (atât pentru societate, cât și pentru individ). Sociologul poate, la rigoare, să joace un rol de "stricător de petrecere", profitând de poziția privilegiată a celui care vede și știe și denunțând inegalitățile în distribuția bunurilor culturale și accesul la ele; teoria lumilor nu răspunde, în schimb, nici unei cereri: nici nu colaborează
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de salut "Nu există salvare în afara textului", cf. A.J. Greimas), semiotica s-a născut în anii '60 din nevoia practicienilor (antropologi, etnologi, lexicologi) de a explica procedurile de analiză și a-și interdefini conceptele. Generată de o "tradiție de rigoare" (structuralismul lingvistic al lui Saussure, antropologia structurală a lui Claude Lévi-Strauss în Franța, logica peirciană și behaviorismul morrissian în America), semiotica oferă un teritoriu de coerență, consistență, științificitate, compatibilizînd științele umane cu științele naturii și cele logico- matematice. "Bazîndu-ne pe
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Jean-Pierre Richard, Charles Mauron la poetica reprezentată de Claude Bremond, Gérard Genette, Tzvetan Todorov și textualism grupul Tel Quel cu Julia Kristeva, Philippe Sollers în primul rînd). La întrebarea "Ce este structuralismul?", Roland Barthes, promotor entuziast și proteic, pendulînd între rigoarea științei limbajului și plăcerea (erotică) a textului (Le plaisir du texte, 1973) răspunde evaziv: "Nu este o școală, nici măcar o mișcare (sau nu încă), fiindcă majoritatea autorilor atașați acestui cuvînt nu par legați între ei printr-o solidaritate de doctrină
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Sincronia este solidă, sigură; de aici vocația pentru gîndirea sălbatică (La pensée sauvage), pandant în antropologie al geologiei, aptă să ofere un sistem în care istoria apare într-un fel îmblînzită. Dacă dimensiunea acronică i-a fost sugerată de geologie, rigoarea modelelor în științele umane este efectul lecției marxiste. Evidențiind rolul novator al fonologiei pentru ansamblul științelor omului (rol comparabil cu cel al fizicii nucleare pentru științele exacte), Claude Lévi-Strauss reia tezele fundamentale ale lui Saussure și anume: refuzul de a
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
opoziția și simetria sînt niște date fundamentale ale realității sociale" (C. Lévi-Strauss, 1949: 175). 2.5. Structuralism și psihanaliză Singurul psihanalist care a reluat în ansamblu opera lui Sigmund Freud și care l-a omagiat pentru coerența direcțiilor propuse și rigoarea travaliului de observație este Jacques Lacan (1901-1981). Dacă Freud a inventat psihologia, Lacan a redescoperit-o, extrăgînd-o dintr-o închidere medicală și restituindu-i dimensiunea unei gîndiri. "Gongora al psihanalizei pour vous servir" cum se autodefinea ironic acest uimitor maestru
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o teorie a sensului aplicabilă tuturor fenomenelor sociale și umane, dar rezervată anumitor discipline" (P. Attalah, 1991: 263). Dincolo de aporia ultimei fraze (neglijență de redactare?) nu putem decît subscrie la identificarea semioticii cu o depășire (interpretativă) a structuralismului, menținînd însă rigoarea și coerența unui punct de vedere (acel punct de vedere despre care Saussure spunea că creează obiectul cunoașterii); în ma-joritatea cazurilor este vorba de structura opozitivă binară (yin/vs/yang, terestru/vs/celest, natură/vs/cultură etc.). Fără să nege
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]