9,918 matches
-
Pentru fiecare jucător în parte se poate realiza, în urma informațiilor culese de la jocuri o matrice (care poate reprezenta modelul jucătorului), în care intră principalele caracteristici individuale (tipul somatic, biologic și psihic) și micromodelul procesului de joc (relațiile tehnico-tactice, spațiale și temporale din jocuri). Pentru definitivarea modelului funcțional al jucătorului respectiv, aceste informații trebuie completate cu date care vor reflectă „experiența de joc”, influențată și de relațiile cu alți jucători. În cazul modelului de joc al echipei, însumarea matricelor individuale în vederea obținerii
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
unul din cei doi poate adopta statutul de doctor, celălalt de pacient etc.). Discursul este asumat de un subiect Discursul nu este discurs decît dacă este raportat la un subiect, un EU care se erijează în sursă de reperaje personale, temporale și spațiale (vezi cap. 9) și indică ce atitudine adoptă față de ceea ce spune și față de co-enunțiator (fenomenul de "modalizare"). El indică în special cine este responsabil de ceea ce se spune: un enunț elementar cum ar fi "Plouă" este afirmat ca
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
referent co-enunțiatorul, cel care citește acest text publicitar, chiar în momentul în care îl citește; în clipa în care un alt cititor îl va citi referentul lui vă se va schimba. Cît despre verbele la prezent, acestea își au referința temporală în chiar momentul enunțării, adică în ziua în care horoscopul este difuzat de către mass-media. Dacă vom citi textul peste șase luni, enunțul nu va mai fi valabil: prezentul se va referi de fapt la un alt moment. Acest fenomen de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
II-a: eu, tu, noi, voi; - determinanții meu/tău, noastră/voastră și formele lor de plural; - pronumele al meu, al tău, al nostru, a voastră și formele lor de feminin și de plural. Există însă un număr mare de deictice temporale și spațiale numite deictice spațiale și deictice temporale: - mărcile prezentului, trecutului și viitorului atașate radicalului verbului sau cuvintele și grupurile de cuvinte cu valoare temporală cum ar fi: ieri, mîine, astăzi, acum două zile, acum un an etc. care au
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și formele lor de feminin și de plural. Există însă un număr mare de deictice temporale și spațiale numite deictice spațiale și deictice temporale: - mărcile prezentului, trecutului și viitorului atașate radicalului verbului sau cuvintele și grupurile de cuvinte cu valoare temporală cum ar fi: ieri, mîine, astăzi, acum două zile, acum un an etc. care au ca reper momentul enunțării lor: peste un an desemnează o durată de un an începînd din momentul în care vorbim, adverbul ieri desemnează ziua anterioară
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
închisoarea de la Fleury-Mérogis. Le Figaro, 2 aprilie 1997 2. Atunci cînd ea moare, pe 26 iulie 1952, generalul Peron îi îmbălsămează corpul. Trei ani mai tîrziu, militarii reușesc un puci și "sustrag" corpul adorării peroniștilor. Ibid. În primul exemplu, reperajul temporal se operează cu ajutorul ambreiorilor ("primăvara trecută", "de vineri"), care iau ca reper ziua de apariție a cotidianului; în al doilea caz, ziaristul recurge fie la reperaje în afara contextului ("pe 26 iulie 1952"), fie la reperajul cu ajutorul cotextului ("trei ani mai
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
băiat mă surprinde. (reper = cotextul) Ai văzut acest băiat? (reper = situația de enunțare). 10 PLAN AMBREIAT ȘI PLAN NON-AMBREIAT În capitolul precedent am plecat de la premisa că toate enunțurile aveau legătură cu situația de enunțare, fie și numai prin mărcile temporale atașate verbelor. De fapt, trebuie să stabilim o distincție fundamentală între două moduri de enunțare, două planuri ale enunțării, unul ambreiat și unul non-ambreiat, în funcție de relația ce se stabilește între enunț și situația de enunțare. 1. Două tipuri de enunțare
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
17 ianuarie 1997 Acest text, în care am scris cu italice elementele care au o marcă deictică, se organizează în jurul situației de enunțare: un "eu" implicit se adresează unui "voi" care este luat drept martor ("veți vedea") mobilizînd diverse deictice temporale (mărcile de timp ale verbelor, "anul trecut", "astăzi"). Enunțurile "ambreiate" constituie imensa majoritate a enunțurilor produse. Ne imaginăm cu dificultate o conversație în care nu ar exista trimiteri la mediul enunțării sau interpelări ale co-enunțiatorului. Enunțurile non-ambreiate Putem, de asemenea
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
mormîntul lor deveni cu timpul înconjurat de o adevărată casă funerară constituită din mai multe săli cu pereții bogat împodobiți. Le Monde, 29 ianuarie 1997 În fragmentul prezentat nu găsim nici un ambreior; asistăm la dispariția cuplul Eu-Tu iar reperajul temporal și spațial se face cu ajutorul unui reper oferit de text ("vechiul Egipt"), care ține de competența enciclopedică (vezi cap. 3). Nu există nici verbe la prezentul deictic care ar putea indica faptul că evenimentul evocat are loc în momentul enunțării
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pe care le prezintă ca trecute, punînd accentul pe ruptura între acest trecut și prezentul enunțării. Putem distinge trei relații posibile între momentul enunțării și momentul indicat de către timpul din enunț: a) coincidența lor, marcată de prezent; b) diferența lor temporală, marcată de trecut sau viitor; c) ruptura lor, ce permite evocarea unui moment pe care enunțiatorul îl prezintă ca lipsit de orice legătură cu situația de enunțare. Diferența între b) și c) este evidentă dacă vom compara următoarele serii de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de trecut sau viitor; c) ruptura lor, ce permite evocarea unui moment pe care enunțiatorul îl prezintă ca lipsit de orice legătură cu situația de enunțare. Diferența între b) și c) este evidentă dacă vom compara următoarele serii de indicatori temporali: ieri, acum zece ani, de trei secole etc., pe de o parte și odinioară, cîndva etc. pe de altă parte. Prima serie situează evenimentele respectînd cronologia, în timp ce a doua se referă la un alt timp, plasat pe un alt plan
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
unui șir de acțiuni care au permis obținerea rezultatului anunțat la începutul articolului; - pasajul non-ambreiat include la rîndul său un pasaj de discurs direct, atribuit lui Santoro, și care aparține planului ambreiat. Găsim aici două elemente care implică o ambreiere temporală: "această săptămînă", "săptămînile care urmează"; - ultima frază a textului, fără verb, conține un deictic temporal ("această săptămînă"); el permite ziaristului să revină la planul deictic. Trecerea de la un plan la altul nu este întîmplătoare. Astfel, în texul analizat, trecerea de la
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
include la rîndul său un pasaj de discurs direct, atribuit lui Santoro, și care aparține planului ambreiat. Găsim aici două elemente care implică o ambreiere temporală: "această săptămînă", "săptămînile care urmează"; - ultima frază a textului, fără verb, conține un deictic temporal ("această săptămînă"); el permite ziaristului să revină la planul deictic. Trecerea de la un plan la altul nu este întîmplătoare. Astfel, în texul analizat, trecerea de la un plan la altul este legată de o diferențiere făcută în organizarea textului. Ziaristul își
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în texul analizat, trecerea de la un plan la altul este legată de o diferențiere făcută în organizarea textului. Ziaristul își asumă evaluarea de la început și de la sfîrșit, pentru ca să dispară cînd este vorba de povestirea meciului. 11 UTILIZAREA PERSOANELOR Valoarea mărcilor temporale ale verbelor depinde, după cum am văzut deja, de utilizarea lor. La fel se întîmplă și în cazul utilizării deicticelor de la persoana I sau a II-a, care nu pot fi interpretate decît ținînd cont de mișcarea enunțiativă a textului în
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
această categorie sunt: opiul și derivații săi (morfina și heroina), medicamente pe bază de opiu sau derivați ai acestuia, morfinice de sinteză, barbiturice, tranchilizante și hipnoticele. Halucinogenele sunt substanțe care perturbă activitatea sistemului nervos central și provoacă alterări ale percepției temporale și spațiale. În fapt, ele "deformează senzațiile și percepțiile celui care le utilizează" (Drăgan J., 2000, p. 118). În această categorie sunt cuprinse canabisul, LSD-ul și mescalina. O altă clasificare a drogurilor este realizată în funcție de originea produsului: * droguri naturale
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
factorul timp generează o scădere naturală a numărului de consumatori și a consumului, asociată cu o creștere a numărului de indivizi din aceeași generație care intră în curentul social al majorității. Acestea indică, după cum susține autorul, o creștere a traiectoriei temporale către o mai mare convenționalitate atât la bărbați cât și la femei. Teoria pseudo-maturității sau a dezvoltării precoce (Newcomb, M.D., 1996, pp. 477-504; Windle, M., Davies, T.P., 1999, pp. 181-193) reunește informațiile disponibile asupra teoriei pseudo-maturități sau a dezvoltării precoce
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
prezintă ultimele rezultate, din cadrul Proiectului Școlilor Europene în materie de alcool și alte droguri, care furnizează o perspectivă asupra tendințelor în timp ale consumului de droguri în rândul elevilor. Interesant este că, așa cum în trecut au putut fi observate tipare temporale diferite în ceea ce privește tendința ascendentă a consumului de canabis, acest tipar pare a se repeta în prezent, însă în sens învers. Regatul Unit, de exemplu, una dintre primele țări care a înregistrat niveluri ridicate ale prevalenței, s-a numărat în același
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
deces în cazul pacienților cu insuficiență cardiacă, devenind astfel un element de prognostic negativ [2-7]. Dar cum anume se implică QRS larg (cu precădere blocul major de ramură stângă) în alterarea prognosticului pacienților cu insuficiență cardiacă congestivă? Pentru cord, corelarea temporală este totul. În inima normală impulsul electric coboară de la nodul sinoatrial către ventriculi prin nodul atrioventricular, după ce a străbătut atriile. După scurta întârziere de la nivelul nodului atrioventricular, impulsul trece prin căile preferențiale de conducere (fasciculul His, ramul drept și ramul
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
învățare, fată de muncă și orientarea profesională, motivele unor atitudini și aspecte ale conduitei morale. - Motivația atitudinii față de învățătură. Cercetările pe plan mondial au stabilit că există trei mari categorii de motivații în rândul tinerilor care învață: motive cu aspect temporal - se referă atât la aspectul actual componentele situației prezente, cât și la cadrul nemijlocit al acțiunii, cuprinzând și întâmplări viitoare; motive cu aspect valoric - cuprind valența motivării (activitate „pentru ceva” sau activitate „în sine”); motivele cu aspect de orientare - permit
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
unei discipline de învățământ (M. Călin, 1996, p. 57). Una din dimensiunile principale și foarte importante ale relației de comunicare este empatia. aceasta reprezintă capacitatea unui individ de a se substitui pe sine în rolul interlocutorului, de a se identifica temporal cu el. Motivele pentru care empatizăm sunt diferite, dar cel mai frecvent scop al empatiei este previziunea comportamentelor celuilalt. anticipându-se comportamentul probabil al partenerului de comunicare se obține fixarea unei strategii personale de comportament față de acesta. În cazul profesorului
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
și centrilor nervoși care intră în joc într-un mod coordonat în momentul actului fonator” (60 a; p.76). Activitatea recurențială ritmică este născută din centrii encefalici fonogeni situați în regiunea perisilviană (circonvoluțiunile frontală și parietală ascendentă, girus supramarginalis, circonvoluțiunile temporale) în ariile 6 Alfa și Beta. Această activitate comandă la fiecare perioadă faza vibratoare de îndepărtare a corzilor vocale prin acțiunea fibrelor transversale ale mușchiului tiro-aritenoidian intern, realizând astfel comanda fără întreruperi a vibrațiilor corzilor vocale (86; p.79). Celulele
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și probabil cooperează cu mușchiul levator și constrictor superior în timpul vorbirii. Oldfield (1941) sugerează că în contracție mușchiul palato-faringian obstruează lateral nasofaringele contribuind la formarea istmului velo-faringian (125; p.197). Mușchiul levator palatin se inserează la baza craniului de pe osul temporal și intră în palatul moale pe suprafața superioară a aponevrozei și fibrele celor doi mușchi se amestecă și se încrucișează pe linia mediană. Punctele de inserție sunt vizibile; când subiectul este pus să spună „a” - apar două gropițe pe suprafața
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
nu atinge particularitățile psihoindividuale ale D.M. În această grupă se încadrează disritmiile psiho-motorii la vârstă mică, continuate prin disritmii ale dezvoltării psiho-intelectuale, cauzate de maladia somatică periferică cu privațiune afectivă, prin hospitalism repetat, traumatisme psiho-afective, privațiune de joc, tulburări sensoriale temporale (hipoacuzie) tulburări fonoarticulatorii în primii ani de viață cu răsunet asupra organizării sistemice a limbajului. Vom ilustra cele afirmate cu descrierea unor cazuri concludente: C. Dorina, în vârstă de 8 ani, cu diagnostic clinic: despicătură labio-maxilo-palatină unilaterală stânga completă, încheie
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
1969, p. 97-107. 161. Roșca, Al. Rolul semnalelor integratoare în memorie și înțelegere, în „Culegere de studii de psihologie”, 3, București, Edit. Academiei, 1955, p. 53-63. 162. Roșca, Al., Chircev, A., Mare, V., Pîrvu, N., Roșca, M. Mecanismul formării legăturilor temporale complexe în însușirea cuvintelor. Studii și cercetări științifice, Cluj, 5, 3-4, p. 477-494. 163. Rosetti, Al. Introducere în Fonetică, ed. III. Edit. Științifică, București, 1963. 164. Rousselot, l’Ablé Précis d'expérimentation phonétique. La physiologie des articulations. Paris, Toulouse, 1925
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
acestora, construindu-se o structură rațională bine închegată, pentru ca în cele din urmă prin interpretarea metaforizarea și reanalizarea respectivelor imagini să se ajungă la o nouă formă de dezvoltare pulsională a imaginarului. Această evoluție descrisă aici nu este una strict temporală, ci de ordin axiologic prin acceptarea și reordonarea valorică a anumitor tipuri de imagine. Exemplificând această tendință de dezvoltare a imaginarului pe perioada apropiată de secolul al XVII-lea putem urmări următoarea evoluție. După ce în Evul Mediu s-a dezvoltat
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]