7,762 matches
-
Inculți peste măsură, se feresc de trădare, cu care, de altfel, sunt de acord "dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi". Ei trimit la "centru" o depeșă prin care semnalează faptul că "Prefectul și oamenii lui trădează partidul", fiind încântați că nu li se "cunoaște slova" la telegraf și o semnează cu mult curaj: "mai mulți membri ai partidului". Farfuridi are automatisme ce creionează "întruparea prostiei solemne."(Ștefan Cazimir), prin formule aberante, care-i relevează incultura: "eu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
gerunzii, așezate în rimă, sentimentele puternice ale acestei mame îndurerate, dîrză, energică si hotărâtă ea îșicaută cu disperare copilul, "din ochi lăcrimând./ Pe câmpi alergând,/ Preoți întrebând/ Și la toți zicând [...]". Durerea cumplită, grija nemărginită și dragostea maternă profundă sunt trădate de ochii ei "lăcrimând", de agitația și căutările ei disperate ("alergând", "între-bând", "zicând"). Mama ciobanului este surprinsă în plină mișcare, ceea ce sugerează caracterul activ al iubirii materne. Deși neliniștită, îndurerată și disperată, ea este totuși perseverentă, tenace și nedescurajată în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
dacă ajungi la-nchisoare, ești la fel ca și celelalte, deci și tu ai luptat contra comunismului, și tu ești dușmanul comunismului și faci parte din cei nenorociți. Nu-mi puteam Închipui dintre ei să fie cineva care te poată trăda. Pentru mine era ceva nemaipomenit, ce nu puteam concepe. Că un comunist o să te denunțe, Înțeleg, dar cel care suferă cu tine, cum să te denunțe? Asta n-o puteam pricepe, vă spun sincer, până am ajuns la Închisoare. Pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
deși sistematic bila era întotdeauna la un elev care pleca acasă sâmbătă seara. Și astfel toată lumea vorbea acum românește fără nici o sfială. Cu toate acestea însă, între elevi era mare solidaritate și multă bună-cre dință. Niciodată complotul n-a fost trădat și niciodată un elev, surprins că vorbește românește, nu a contestat faptul și nu a refuzat să primească bila. Totuși spiritul de abnegație și de cavalerism nu prea era răspândit. De la vârsta aceasta tânără spiritul de conservare și un fel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
politice și financiare. Francezul de la legațiunea noastră d-aci, nu numai că nu face nimic decât, din când în când, câte un slab articolaș în Mémorial Diplomatique (care nu are nici o valoare), dar ne este ostil și lucrează contra noastră trădând ce știe și ca lomniind. Toate ziarele financiare răspândesc cele mai infame neadevăruri care ne fac mare rău. Foarte multe ziare publică articole contra guvernului actual, anul 1876 311 Titu Maiorescu au refuzat să se prezinte în fața comisiei fără „mandat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
suspendarea din funcție a agentului diplomatic al României la Constantinopol, nota ministrului de Externe turc Savfet-pașa către reprezentanții puterilor garante, din 20 aprilie/2 mai 1877, în care se preciza că guvernul român „a contractat cu străinul aranjamente de neadmis“, „trădând interesele țării“ - re lațiile dintre cele două state fiind astfel, în mod practic, rupte (Nicolae Corivan, Relațiile diplomatice ale României de la 1859 la 1877, p. 334). Români, strămoșii noștri și-au vărsat sângele pentru libertatea voastră 37, mă socot în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
alți militari inferiori; pe Xenia se afla și maiorul Murgescu din marina română. Șalupele se apropiară în tăcere, dar sentinela de pe unul din monitoare, simțind apropierea, întrebă: „Cine e acolo?“ Dubasof, care cunoștea limba turcă, răspunse: „Prieteni!“ Dar accentul îl trădă, iar sentinela dete alarma. În acel moment Dubasof slobozi torpila care merse să se izbească de vapor. Explozia se produce și monitorul se scufundă. Imediat apoi Seștacof slobozi și el torpila în contra altui monitor. Efectul fu fulgerător. Monitorul, lovit sub
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
îmi dau seama, ne-au fost prezentate adesea cam edulcorat. Referitor la tema enunțată în titlu, el vorbește de necesitatea unei „universități viagere” (sinonimul „educației permanente”), de generalizarea „anului sabatic” (formă de reciclare necunoscută la noi), critică „învățămîntul științei (care) trădează învățămintele științei” și „dialectica guralivă” folosită în locul adevăratei îndrumări a studenților. *Într-o stare de spirit crepusculară, am stat lipit în fotoliu să văd Emigranții (regia Jan Troell), cu Liv Ullman în rolul Kristinei. Deși actor foarte bun, nu știu cine e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
arătător, C., profesoară ridicată dintr-o familie de țărani, mi-a vorbit despre faptul că s-a înscris pentru o călătorie în Franța. La un moment dat, referindu-se la cei ce-i vor fi tovarăși de drum, și-a trădat „țîfna”, spunînd cu sarcasm, „zdrobitor”: „Nu mai încapi de «clasa muncitoare»”. Ce-o rodea la rînză? Pe lista de 40 de persoane era înscris și un muncitor, - unul cu înaltă calificare! Deși un moment am avut impulsul să-i demonstrez
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de el, impresionează! *Din nou impresii contradictorii despre Eugen Barbu, pe care l-am văzut la televizor în această după-amiază (9 aprilie ’83). Puterea sa e construită pe un aplomb neobișnuit. „Somat” să fie spontan de aparatul de filmat, își trădează slăbiciunile: teoriile sale sînt inconsistente, iar argumentele nu-i vin cu promptitudine. Aerul de om cu multă cultură, care i-a recitit de cîteva ori pe clasici, se împrăștie imediat ce întrebuințează un cuvînt greșit. Și i s-a întîmplat de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Pindar. E bine să amintim acest adevăr într-o vreme în care vocațiile literare sînt considerate de prisos și în care toată lumea se crede, la nevoie, chemată pentru această meserie”. În poezie, continua el, cei care o învață tîrziu se trădează mai ușor, fiind „asemenea corbilor care cîntă de-a surda”. În schimb, în critică, „niște papagali bine dresați sfîrșesc prin a repeta lucruri destul de bune. Trebuie multă pricepere și atenție pentru a discerne originalul”. Observația e întru totul valabilă și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de expresii întoarse pe dos. Pe de altă parte, moralizările lui din Satiră duhurilor mele, volumul din care citește în ultima vreme la șezători, sînt, ca să folosesc o vorbă de-a lui Baudelaire, „o scrimă vid”, iar pluralul din titlu trădează o maladie proprie inșilor cu sciziuni sufletești, oscilanți, de o conduită fluctuantă. * Tipograful mi-a scris sîc în loc de sic. A schimbat Roma cu Stambulul. Ceea ce lui i se pare diferență de o căciulă e o diferență între două culturi. *Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi autoevidențiat. N-am intrat în asemenea discuții, ba am tăcut și cînd a zis că „în «Ateneul cultural», Bacovia și-a publicat primele poezii”. La ședință participa „tovarășa Natalia Jipa”, o blondă coafată, fardată și rimelată, al cărei chip trăda multiple nedumeriri. *Încă una de-a lui G.: „Problema trebuie s-o punem într-o ecuație realistă cu realitățile complexe ale județului” (problema reflectării în ziar a situației economice). Vai ce-i plac asemenea vorbe! Teatrul e - zice adesea - o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
instituțiile de cultură din Iași: trecerea lui M.R.I. la „Convorbiri”, a lui Ion Țăranu la Teatrul Național, a lui Paul Balahur la „Cronica”) și a Vioricăi Matei („excelent editor”, a precizat G., căruia ea i-a pieptănat textele). *Doamna B. trădează aspirații de „regina balului”. La „masa festivă” de după prima zi a sesiunii științifice de la Institut, a dansat „populare” și „aerobice” cu o frenezie nu prea potrivită pentru vîrsta ei. Faptul că era invitată la dans mereu (singura din cercul de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
strigat: „Rezistă, Bunică, rezistă!...” și pentru ca lucrurile să pară normale, la București a mers cu ea Ani, conform celor stabilite anterior. Nimeni nu se îndoiește că însăși „Bunica” și-ar fi dat acordul pentru așa ceva. Numai de nu s-ar trăda atunci cînd trenul va trece prin dreptul cantonului, de unde se vede strada „Bunicilor”!... *Aștept intens ca Nicu, pe care l-am rugat să urmărească afișarea rezultatelor, să-mi spună doar atît: „Veste bună, împărate!” „împăratul” de la 21 mai... *Degeaba zelul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Desigur, e comod și „dă bine” să semneze, de pildă, Eugen Simion, dar nu la asta se reduce scopul „Ateneului”! Ulterior, incapabil să se țină de propria regulă, G. a făcut loc, nu o dată, recurgînd la justificări puerile, care-i trădau interesele, unor simpli veleitari. Afectați mai puțin de atari „manevre”, Sp. și A. s-au prefăcut mereu că nu le văd. Acum, călcat dureros pe coadă, ultimul înțelege, în sfîrșit, că trebuie să protesteze: „Uite, bătrîne - îmi zice - «numele importante
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu masa sîngelui, să vedem ce cîini nevăzuți pot fi pe acolo!” M-am crispat, n-am avut puterea să-l felicit pentru metaforă. I am spus doar: „Bine-ar fi să nu fie nici unul!” *Disprețul față de unul care a trădat, dar și sentimentul imensei superiorități personale i-a inspirat lui Robert de Montesquiou (personaj, altminteri, dubios, un fel de Bogdan-Pitești) această vorbă devenită celebră: „Quand la croix passe, on la salue, mais la croix ne répond pas”. Odinioară, cînd intransigența
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
său despre Baudelaire, pentru unul din subiectele mele. *Recita cu totul nepotrivit, clămpănind pe scena largă: „Muzicaaa sonoriza orice attomm”; lăbărța sunetele. Primele cuvinte ale fiecărui vers pocneau ca dintr-un pistol pneumatic, iar ultimele scrîșneau. Marcată de smucituri, „interpretarea” trăda urzeala proastă a sufletului său de cabotin. *Locvacitatea e - se pare - una din caracteristicile criticilor de artă. Aproape toți cei pe care i-am ascultat (Ion Frunzetti, Dan Hăulică, Tudor Octavian, Adrian Silvan Ionescu, Valentin Ciucă) au fost niște „vorbă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e faptul că le aud mai des din gura ipocriților decît din a oamenilor reputați ca sinceri. *Trecută din registrul sentimental în cel politic, mi se pare mereu actuală următoarea „poruncă verlainiana”, tradusă astfel de Macedonski: „Cine gîndul nu-și trădează / Nu oftează!”(Opere, II. Poezii, EPL, 1966, p. 51). O notez „pro memoria”, deși mă îndoiesc că mă voi putea ține de ea. Ciudată mai e uneori dramaturgia visului. Noaptea trecută, de pildă, interlocutorii mei aveau replici lungi, pregnante ca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dintre localnici: - Nu sînteți rus? - Nu. - N-am văzut niciodată un rus. Cum arată un rus? - Așa ca mine”. *La obișnuita întrebare „Ce mai faceți?”, un fost lector al școlii de Partid, Chiriloae, pensionat recent, mi-a răspuns (vorbe care trădează o „concepție”) astfel: „Trăiesc ca în comunism. Liber, mă scol cînd vreau, mă culc cînd vreau. Altădată, cînd veneam de pe teren, acasă, seara, plin de noroi, mă feream de unul sau de altul, ca nu cumva să observe că am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care să elimine toxinele. După lectura fabulei „Un sadic și șapte masochiști”, între Costin, autorul ei, și Genoiu („sadicul”) a apărut un conflict deschis. Supărat, acesta din urmă l-a declarat pe Cs. „diversionist” și a subliniat că asemenea texte trădează ceva din caracterul lui. „Diversionistul” și-a negat „opera”. Curat masochism! Conflictul lor a durat numai două zile. Azi, în perspectiva unui chef, părțile (era să scriu „caracterele”) s-au împăcat. O pildă care ar trebui cunoscută de toți cei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la cules de afine, împreună cu fratele său Fedia, de 8 ani, care are aceeași soartă. Ucigașii sînt descoperiți, judecați și împușcați. Problema pe care și-au pus-o de curînd mai mulți jurnaliști e dacă-i adevărat că Pavlik a trădat. Răspunsul (dedus din scrisorile învățătoarei lui, care trăiește, și din cercetarea dosarului privitor la asasinarea fraților Morozov) e că nu. Traficul de certificate pe care îl făcea taică-su a fost descoperit fără ajutorul lui, însă atunci cînd Trofim Morozov
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ascultă emisiunile dvs. și le înțelege fiecare cum dorește. Vă mulțumim încă o dată în numele tuturor, considerând că suntem cu siguranță în asentimentul lor. Dorim să știe președintele nostru că poporul cunoaște că cei mai apropiați dintre colaboratorii săi l-au trădat. Cazurile generalului Pacepa, al generalului Precup și al altora sunt bine cunoscute. Motivul principal e alegerea căii libertății. Libertatea e cel mai de preț atribut al ființei umane și nu poate avea decât un singur sens. O disciplină, așa cum o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ar fi trebuit făcut ceva, dar când este vorba de a se trece la acțiune, nimeni nu mai suflă un cuvânt. Le este frică. Această frică, dacă nu ar exista, în special neîncrederea că cel cu care vorbești nu te trădează, s-ar ajunge la un rezultat. Ne lipsește un conducător cu inițiativă și răspundere. Suntem numai muncitori cu greutăți familiale, și desigur că fiecare se gândește că, dacă l-ar lua Securitatea, ce va deveni familia sa? Nu avem niciun
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
după ani și ani de zile de la plecarea rudelor lor. Să fie aceasta o măsură de strângere a familiei? De unde? Nu este altceva decât tot o intimidare. Dar și o dovadă a lipsei de încredere în oameni, pe care o trădează concedierea în masă a unor angajați ai televiziunii. Poate exista o dovadă mai convingătoare a lipsei de sinceritate a regimului din țară decât aceasta? O ignorare mai limpede a drepturilor omului? Eu cred că nu. Mai mult decât atât: Alexandru
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]