9,583 matches
-
o mai putu deschide. După mai multe încercări zadarnice, el începu să privească împrejuru-i și văzu în fund pe o scară, încolăcită asemenea coajei unui culbeci, {EminescuOpVII 243} o pară palid - albăstrie, ca o lumină de candelă, a cărei zare tremura pe murii negri de piatră... era cât un sâmbure de mac. El se-ntremă înc-o dată, merse pe pipăite spre pară, dar ea fugea dinainte-i. El veni pân jos la scară și dup-o clipă de răzgândire începu s-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ființe ca o scară... Jos, minerale în care plantele își duceau rădăcinile... animalele își duceau rădăcinile în plante, omul în animale; minerale în om, plante în minerale, {EminescuOpVII 248} animale în plante, omul în animale, și pin toate aceste forme tremura cercul roșu și făcea să joace formele negre pe firul ei roșu... - Am înțeles... Oglinda se auri... și cerul se adânci în infinitul ei... Regele se văzu iar... o clipă suspendată... - O, Rodope! Rodope, murmură el trist. Ce am numit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vi-i rușine să chinuiți un biet idiot... un cerșitor... nu vedeți cum plânge, nu vedeți cum își ridică mînele uscat [e] de bătrânețe... o! blestemul lui D-zeu are să cadă pe voi!.... {EminescuOpVII 250} - Cucurigu! strigă bătrânul răgușit și tremurând de spaimă. Copiii speriați holbară ochii lor cuminți la franciscanul palid și se risipiră ca un stol de vrăbii... Franciscanul ridică pe bătrân de la pământ și-l duse spre tinda unei zidiri mari, îl culcă binișor, puindu-i drept căpătâi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
izvorul bogăției tale viitoare... Pură ca un angel, bogată, vei putea să alegi ce vrei... - O, zise ea plângând, nu s-aseamănă nimic cu această răceală și cruzime de inimă... El ieși... Ea rămase-n fața portofoliului deschis... Mînele ei tremurau, ochii îi străluceau c-o lumină avară... Ea băgă portofoliul în sân... Ieși... Marchizul reintră în odaie... - S-a dus, zise el încet... O, aur... totuși nu poți orice. Părerea amorului doar... Amorul nu!... Să vedem amiciția... Mâne orașul va
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ta mamă... că-mi împărtășești gândirile, că îmi cauzezi momente de o dulce spaimă, că ești un diavol și că te iubesc! Sunt poetă în apropiere... Pleacă-ți capul după perdea... să te sărut, dar să nu vadă nimenea... Perdeaua tremură ascunzând acest mister... {EminescuOpVII 261} - Un lucru mă miră, zise ea purpurie ca o roză, de unde - am luat acest rol de mentor pe lângă tine?... Afară de aceea, mă mir de amorul ce-l am pentru tine. Este o simțire ciudată... Parec-aș
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
răsturnă într-un jilț, îi încleștă grumazul și-ncepu să-i netezească părul, își puse gura deschisă pe ochii lui, parec-ar fi voit să-i soarbă, îi netezi fruntea, îl sărută... O voluptate nespusă îi cuprinse tot corpul... inima lui tremura... era slab, ar fi voit să moară în acel moment... - Ai milă de mine, rugă el cu glasul muiat, ai milă de mine... Ea se-mbrăcă iute în hainele cu cari fusese îmbrăcat el pe scenă... Ce frumoasă era astfel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
momentul acesta vom purta toată lumea în inimi... îl vom purta, nu-i așa?... tu ai milă... tu vei lăsa ca umbra unei zile să se eternizeze prin tine... Murmurezi... o murmur neînțăles, dulce e beția mistică a amorului nostru... aud tremurând la urechea mea glasul celui întîi amor... O, Eva... Eva tu ești, tu-mi dai mărul din pomul cunoștiinței... și nu vorbești, murmurezi... cum de s-a rătăcit * pîn-în * stele flautul zefirului. Ardem, sărmană copilă, ardem cum arde-ncet universu-ntreg
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
depărtare a dumbravelor sale și prin acea întinsoare molatecă și strălucită sub o boltă ce pare menită a fi etern albastră, pare un rai pământesc. Pe valea Siretului, întinsă sub arcurile de safir ale cerului, ale căror fluvii de aer tremurau de căldura soarelui de vară, stau risipite, cu întunecata lor umbră, păduri și dumbrave, dosind pintre ele sate întinse, încungiurate cu șanț, a căror căsuțe mici și acoperite cu paie și stuf dogorit par ca niște stupi scunzi, și din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
odaia lui și *** el se-mbăta de frumusețile ei. A-i cuprinde șalele, a ține mâna la acele rotunzimi perfecte și pline era deja o fericire nemaipomenită, nouă încă, apoi ea mai * era rușinoasă, încît actul amorului o făcea să tremure, să țipe, să leșine, ceea ce-i adăuga și mai mult fericirea *. {EminescuOpVII 327} EXERCIȚII et MOLOZ 2257 Și vântul are fantazie bogată și-nflorită - visurile lui le realizează în aerul albastru și zidește din nisip portice, palate, geamii sure care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
copleșește. Ar fi un început excelent. Stresul este un foarte bun exemplu al felului în care spiritul intervine direct asupra corpului. Atunci când cel dintâi de enervează, se îngrijorează, se neliniștește sau se panichează, corpul îi răspunde în consecință: începe să tremure, are palpitații, transpiră etc. Aceste efecte importante ale stresului acționează și mai în profunzime, lăsând sechele mai puțin vizibile, dar la fel de importante, dacă nu chiar cu mult mai importante. Stresul este recunoscut ca fiind la originea a numeroase boli. Astfel
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
provoace, pe o scară cât mai larg posibilă, o stare de intimidare și de constrângere, de teamă și insecuritate, o psihoză de teroare", termenul teroare semnificând o stare de mare teamă. El derivă din verbul latin terrere care înseamnă a tremura sau a cauza tremuratul, iar verbul deterrere a înspăimânta. Termenii teroare și terorism au apărut în perioada 1793 1798 în contextul Revoluției franceze, în cursul căreia, pentru a se putea impune, conducătorii revoluționari au recurs în mod sistematic la metode
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
piață globală în care se afirmă cu tot mai multă forță economiile emergente; împărțirea sferelor de influență nu mai este deloc clară, producându-se permanent reconfigurări și reorientări; provocările la adresa securității s-au multiplicat și diversificat, așa încât azi nu mai tremurăm doar de frica proliferării nucleare, ci mai mult și mai serios de spaima atacurilor teroriste, de criminalitatea informatică etc. Pe parcursul unei generații, s-au produs schimbări atât de mari în lume, încât instrumentele tradiționale de analiză în domeniul politicii externe
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
slav, risipit de vînt ca o scamă de păpădie, suflet de toamnă și de Învins, incapabil de acțiune și de inițiativă, suflet de Mărculescu și nu de Marcus, rîvnind să devină funcționar român, cu ore de serviciu fixe, comod, ierarhic, tremurînd la deschiderea ușei, și cu aspirația ascunsă de a fi Închis la bătrînețe În cartea de aur a pensionarilor români... Latura paradoxală a acestei psihologii e că prin intervenția rasei, sau prin cine știe ce fatalități ale destinului, acest iepure vrea să
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
CÎnd marea se răscoală, volbură-ntărîtată, CÎnd undele-i muginde se nalță spumegînd, Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată. Pe fieșicare stîncă te vede-amerințînd. Și cînd fumegă munții, vulcanul cînd turbează, CÎnd flăcări rotitoare pînă la ceruri zbor, CÎnd tremură pămîntul, văzduhul schinteiază, Al meu suflet te vede În orice meteor. Pe orice spăimîntează, ș-amerință viața, În orice loc de groază, acolo te zăresc; Ca tunetul ți-e glasul, ca fulgerul ți-e fața! Fulger În mine trece cînd ochii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aluzii din ce În ce mai compromițătoare pînă ce poemul devine un blestem teribil: „Să urli de turbare cînd ți-or cădea blesteme A două inimi calde ce tu le-ai dezunit Și-n viața de acuma, și-n cea de apoi vreme: Să tremuri ca un cîine În rane schilăvit. Ca molipsit de crime veninul s-aibi În tine, Și-n casele ce intri să vezi a curați, Ca urmele de șarpe, și urma după tine, Cu apa cea sfințită În preajmă a stropi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
turmente”. Nouă zile ține căderea și, pentru a da sugestii de vuiet cosmic, Heliade repetă unele sunete: „mai răpezi vîjÎiesc”, „să mai vază”, „ca flacăre În vortici”... , „vîrteje ascuțite”, „și șuieră vîlvoarea”, „deschide volborînd”, din nou „vîrteje de fum”, apoi: „tremură-n turbare”, „bubuiesc”, „lung urlă și răsurlă, vendictă, răzbunare”, „la ceruri greu hulesc” etc. Dinamismul căderii este exprimat mai ales plastic: „universul plesnește”, „abisul se despică”. Tartarul deschizîndu-se, Îngerii rebeli se afundă Într-un ocean de foc, Satan mai Întîi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-i sfîrÎie În apărare. ,Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale; Calul se turbură; zboară, se spumegă, Mușcă-n
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-n ceruri de pe deal, de pe cîmpie, Valuri albe trec În zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frămîntă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergînd, urlînd În urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vîrtej, răpiți de vînt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pămînt. Zberăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimîntate, Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate, Și-n departe se aude un nechez răsunător
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Este imaginea unei naturi lucrate de un „sculptor cu mîna aspră”. Iarna stimulează forțele devoratoare: lupii ies după pradă, corbii zbor vîrtej, viscolul frămîntă lumea etc. O agresiune generală care naște, firesc, o spaimă și o agitație de apocalips: turmele tremură, arborii se Îndoaie, din codri, de pe dealuri, din cîmpii se ridică „zberet, răget, țipăt [... ] mii de glasuri spăimîntate”... Frigul, În manifestarea lui materială, este mai puțin fioros: lungi troiene, zale argintie, țurțuri lucitori, pod de gheață Între maluri, Întinderea pustie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pașii. Dintr-o dată, frunzele uscate s-au dat la o parte și am văzut În fața mea un arici. Am vrut să-l văd de aproape. Pe măsură ce mă apropiam... oare ce s-a Întâmplat? Ariciul s-a strâns, deoarece pământul a tremurat sub pașii mei. El ce-o fi simțit? Credeți că și oamenii se Închid uneori așa... și nimeni nu mai poate ajunge la ei? Oare cum se vede acest lucru la oameni? Ce fac și ce nu fac oamenii atunci
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
cu siguranță, maestrul despre care Luca îi spusese că datorită lui era posibil acest tărg. Despre următoarele două, sau baza triunghiului ,nu își dădea seama care este rolul lor în aceasta întălnire dar putu observa cum silueta neagră din partea stăngă tremura incontrolabil. Ah pare-se că omulețul nostru adormit s-a trezit. Bine team găsit dragul meu! Ștefan, nu? Ștefan încuviință. Nu înțelegea de ce este necesar acest teatru și această purtare princiară din partea maestrului însa nu îl interesă , fiecare cu nebunia
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
veți putea comunica tot timpul și va fi obligat să scrie mărețul tău eseu cănd tu vei dori să scrie chiar dacă nu va vrea. În această privința va acționa ca un robot. Excelent. Acea buză a creaturii din fața lui Ștefan tremură de emoție: lumea avea să fie a lui. Dar ce se va întămpla cu cel care avea să o aibă pe asta?Știe oare căt de tristă este slujba sa?Dintr-un impuls își descleștă limba însă nu suficient de
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
depăși orice măsură, lemnul confesionalului păru să se facă fărâme: Trebuie, trebuie, e o poruncă ce vine de sus. Eu nu accept porunci nedrepte; Dumnezeu e binele, milostenia, adevărul, iar nu minciuna vicleană, înșelătoria, răutatea. Glasul gros al lui Tommaso tremura, de-acum nu mai exista cale de întoarcere și loc de recurs la subterfugii, făcând uz de un ton mai smerit sau invocând neglijența, indiferența sau ipocrizia. Învățase că în astfel de momente e bine să-ți aperi propriile poziții
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mulți nu înțeleg o boabă din ceea ce zici. Au venit și ei aici împinși de necazuri, în speranța că o să capete datorită ție un codru de pâine și un grajd ca să pună capul jos, altceva n-au înțeles nimic și tremură doar la gândul de a se afla față-n față cu gărzile împărătești. Am înțeles. Ascultați: Dumnezeu i-a creat pe oameni egali între ei, n-a creat oameni cu coroană sau oameni în uniformă. A creat oameni și-atât
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
tem că va mai trece mult timp până a fi recunoscut ca gânditor de valoare; se vede că așa e scris în cartea Cerului. Cât de bine se exprima Cardinalul! Și dacă în spatele cuvintelor lui se ascundea vreo ticăloșie? Tommaso tremura numai gândindu-se la cum este legat și târât la Napoli sau la Roma, sau, Doamne ferește, în Spania. Dar orice situație se vădea a fi în favoarea lui, chiar cu o zi înainte Richelieu îi ceruse sfaturi în privința războiului, păreri despre
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]