7,838 matches
-
indescifrabile. Obiectele fuseseră întotdeauna dușmanii săi, le detesta, și viața lui de nomad se reducea la maximum două duzini din cele mai indispensabile, dar chiar și așa le respingea în mod instinctiv și lui, ca om liber ce era și vânător singuratic, îi ajungeau armele sale, gerba cu apă și harnașamentul cămilei. Zilele petrecute în El-Akab, așteptând momentul potrivit ca să pună mâna pe guvernatorul Ben-Koufra, îl puseseră dintr-o dată în fața unui univers deconcertant, unde tuaregi autentici, la fel de austeri ca el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
invizibil. Un cadavru ciopârțit zbură la peste patruzeci de metri, altul se dezintegră ca și cum n-ar fi existat niciodată și, în câteva secunde, din jeep nu rămase decât o grămadă de fiare fumegânde. Gacel Sayah, inmouchar din neamul Kel-Talgimus, supranumit Vânătorul, rămase împietrit, uluit, incapabil, poate pentru singura dată în viața lui, să înțeleagă ce se întâmpla în fața ochilor săi. în cele din urmă, se întoarse încet spre cel de-al doilea vehicul, tancheta pe șenile, ce-și continua drumul imperturbabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pătrunsese în inimă, îi privi chipul ca să se asigure, după expresie, că îl omorâse, și atunci, ca trăsnit de un fulger divin, rămase paralizat de uimire. Răsună o rafală de pistol-mitralieră, și Gacel Sayah, inmouchar mai cunoscut cu porecla de Vânătorul, căzu pe spate, mort, cu corpul ciuruit și nedumerirea zugrăvită pe chip. Mașina acceleră brusc și sirenele se porniră să urle, deschizându-și drum în căutarea unui spital, într-o zadarnică încercare de a salva viața președintelui Abdul-el-Kebir în glorioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
inspecție,...> l-a găsit <în halat, cu o pușcă în mână, trăgând în ciorile de pe crucea bisericii. Protopopul, uimit de această nelegiuire,... întreabă: Da’ bine, diacone, unde s-o mai văzut față bisericească umblând cu pușca?>” “ Moș Creangă nu era vânător înrăit, ca Sadoveanu sau Topârceanu. El a vrut doar să sperie ciorile, fiindcă îi murdăreau turla bisericii” - a precizat gândul de veghe. Cu această întâmplare în minte, am vrut să-mi deretic locul, pentru a mă așeza la treabă. O
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
tenacelui nostru confrate literar, eternul și fascinantul Constantin Slavic. și de această dată autorul ne desfată cu proze scurte - în care s-a specializat incontestabil, grație unei vaste experiențe de viață a octogenarului de acum, gazetar de când se știe, mare vânător și pescar, un infatigabil călător, ce s-a deplasat în spațiu și timp cu toate mijloacele de locomoție posibile. Pentru a risipi orice ambiguitate cu privire la sensul exact al prozelor sale, autorul își ia necesare măsuri de precauție, recurgând la o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
holbați. Copiii o strângeau de picioare. și izbucniră, cu toții, într-un plâns comun, și zgomotos, care-l acoperea pe cel al revărsării de apă. Dracii Asupra haiducitului nu cred că e necesar să mă opresc. Faptul este arhicunoscut. Însă, asupra vânătorului și a braconajului, da. Trebuie. Străbunii bătrânului Tucă Ulucă îl practicau întrun fel aparte. Căutau, prin codru, un copac bine dezvoltat, sănătos, înalt, drept, cu vârful semeț. Urcau în el, ajutorându-se de copacii de pe alături. Îi legau zdravăn, vârful
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
venea în control, găsea prada, sus, către vârful copacului, de unde nu mai avea scăpare. Deci, acum, ce tot făcea, bătrânul Pucă Ulucă, de câteva luni? Păi, să vă povestesc. Bătrânul Ulucă se trăgea din haiduci. Din haiduci și din vestiți vânători braconieri , prin codrii milenari ai acestei țări. Cine nu știa de haiducii și de vânătorii de animale mari, de legendarii Pucă? O, cine?! Bătrânul Ulucă este unul dintre cei mai de către noi urmași, ai acelora. și, are, practici care i
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acum, ce tot făcea, bătrânul Pucă Ulucă, de câteva luni? Păi, să vă povestesc. Bătrânul Ulucă se trăgea din haiduci. Din haiduci și din vestiți vânători braconieri , prin codrii milenari ai acestei țări. Cine nu știa de haiducii și de vânătorii de animale mari, de legendarii Pucă? O, cine?! Bătrânul Ulucă este unul dintre cei mai de către noi urmași, ai acelora. și, are, practici care i atestă descendența. Descendența pe care șio onorează cu cinste și aplomb.O să vedeți, ceva mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
începea în același ansamblu de frumuseți, și de valori, ca și cea de ieri. Mai încărcată, însă, cu una: a omeniei. Dormitorul de pe treptele primăriei Grupa la care mă voi referi în rândurile de mai jos era compusă din optsprezece vânători. Pentru ziua respectivă era programată o partidă de vânătoare de iepuri, vulpi și fazani, pe terenurile din preajma Comunei Solești. Pe atunci, numărul mașinilor era extrem de scăzut. Mai cu seamă dintre cele mai încăpătoare. Deci, am plecat cu un autocamion de la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Solești. Pe atunci, numărul mașinilor era extrem de scăzut. Mai cu seamă dintre cele mai încăpătoare. Deci, am plecat cu un autocamion de la unitatea militară. În primul rând, pentru că, șoferul și comandantul erau din tagmă. Înainte de plecareo surpriză. La urcare, fiecare vânător a fost sfătuit să și scrie numele, prenumele și adresa, pe foița de hârtie, pe care o primea de la șofer, și îndemnat să o pună într-un loc sigur, ca să poată fi ușor de găsit. De ce ,asta, măi fârtați? Lasă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
putu. Piuitul continua să-i bată în auz și-n suflet ca un ciocan imens. Din ziua ce urmă, păți la fel. Unde se ducea, încotro se îndrepta, indiferent pentru ce, strigătul păsării, după iubita sa pereche, ucisă mișelește, de către vânător, îl urmărea cu obstinație. Trecură ani, trecură decenii; și înnebunitorul piuit nu-l slăbi din urmărit. Îi mânca zilele, clipă de clipă, ca ceva de care nu-l ducea capul cum să scape. În câteva rânduri se gândi să renunțe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
te aleg, și pentru că ești tânăr și frumos, dar, și pentru că îmi vine să te sorb din ochi. Pentru care motiv? Pentru unul singur. Că m-am îndrăgostit de tine, de la prima vedere. Ei, cum așa, o bucătăreasă, de un vânător? Da, pentru că eu te știu. și tu ești bucătar de profesie. De unde știi? Cântecul, dansul s-au întrerupt. Despărțindu-se cu greu de dansator, dansatoarea, a rostit, gâfâind: lasă explicațiile pe altă dată. Bine. Pe altă dată. și perioada aceea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Nici o urmă de picior, nici o crenguța franța, nici un rahat în desiș. Nimic! Viața noastră depinde de astă. Îi privi cu atenție. Gândiți-vă bine dacă n-ați lăsat ceva care ne poate da de gol, fiindcă sălbaticii ăștia sunt niște vânători înnăscuți, obișnuiți să ia urma prăzii. În noaptea aceea, nimeni nu dormi în insulița, în parte datorită tensiunii la gândul că dușmanul se apropie, dar și pentru că încercau să-și amintească ce făcuseră în timpul de când sosiseră acolo. Din fericire, polinezienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pătrat de teren, locul exact în care se așezase unul dintre ei. Și, deodată, ceea ce părea a fi o bucată de lemn putred sau o frunză uscată se ridica în zbor și se pierdea departe, în zare, lăsându-l pe vânător cu o expresie năucită și cu plasa în aer. Privirile lui rătăciră în sus, rămânând subjugate de o orhidee născută în echilibru deasupra abisului, exact în unghiul de unire a unei crengi cu trunchiul. De culoare liliachie cu alb, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu îndrăznea să se pună cu cea mai îmbietoare îmbucătură a selvei, până și jaguarul și omul - cele mai de temut animale de pradă - stăteau mult pe gânduri până să pornească lupta. Pe malurile râului Pastaza se istorisea povestea unui vânător care a atacat o turmă de huanganas și și-a căutat apoi adăpost în coroana unui copac, așteptând răbdător ca ei să plece. Animalele au împresurat copacul, au stat la pândă și au rămas acolo, ore în șir, zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cutezat să-l deranjeze pe unul dintre membrii ei. Nu, nu era ușor să vânezi un huangana. Nici măcar nu era de-ajuns să-l ucizi și să fugi. Treabă zadarnică, pentru că frații din rasa lui îl devorau de îndată, iar vânătorul, la întoarcere, nu mai găsea decât o baltă de sânge și niște rămășițe. Trebuia să-l ucizi și să-l iei cu tine, dar asta - o știa - nu era un lucru simplu. Cugetă îndelung. Apoi coborî din copac și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
chip de benă, cu o capacitate de șase persoane, făcea legătura dintre Santa Marta și „Vizavi“, o mână de cocioabe de pe malul drept, locuite de preferință de indieni huanga, de garimpeiros, care nu recunoșteau legea din Santa Marta, și de vânători. Santa Marta și Vizavi trăiau două vieți potrivnice, la vedere una față de cealaltă, despărțite de nu mai mult de trei sute de metri de râu, și unite prin acea tristă imitație de funicular care se prăbușea, din când în când, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
al misionarului. Când se aflară mai aproape, îl recunoscu pe cârmaci: Inti Ávila. Oricât se strădui, nu și-l putu aminti pe cel care venea cu ei; un bărbat tânăr cu piele foarte albă, care purta o enormă pălărie de vânător african. Inti opri motorul la zece metri de mal și se lăsă cu îndemânare să alunece spre debarcader. — Bună ziua...! salutară ei. Suntem bine veniți? — Bineînțeles, părinte... Bineînțeles... Îi ajută să sară pe pământ. Preotul fu primul și se întoarse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
parantintí“, „xavante“, „aguaruna“, „huanga“, „yuma“ și „murata“, într-o cutreierare care îi purtase în cele patru puncte cardinale ale imensei Amazonii, aliați uneori cu „auca“, alteori cu „fâșiile-lungi“ și rămași, de cele mai multe ori, singuri. Se luptaseră și cu albii, cu vânătorii de sclavi de pe plantațiile de arbori de cauciuc de la sfârșitul secolului, o rasă de aventurieri fără scrupule care au nimicit duzini de alte triburi, dar s-au izbit de vitejia yubani-lor. Și acum, când aproape că nu mai rămăseseră huanga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
el. Să mergem pe unde merg toți, să vrem ca singurul țel să fie „superdezvoltarea“ și industrializarea dusă până la ultimele consecințe. E clar deja că aceste valori merg direct către eșec. Timp de un milion de ani, omul a fost vânător sau agricultor și a învățat să conviețuiască cu Natura, cu Dumnezeu și, deseori, cu celelalte ființe omenești. Doar în ultimii o sută cincizeci de ani, omul a devenit industriaș și în această perioadă de 0,015% din istoria sa, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Dacă nu semeni nici cu unii, nici cu alții ai Încurcat-o. Ia gîndește-te ce să facă un biet lup? Fără pedigri n-are ce căuta În elita canină, cît despre casta ciobăneștilor, ce să mai vorbim, mai tolerant e vînătorul!“ Dar i-am uitat pe ăștia mici, care au sărit bine de treizeci și continuă să fie marea promisiune, miracolul anilor 80. Te simți măgulit să-i primești În casă, ești uimit și complexat ascultîndu-i, lecturile lor ca și hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
perioade pentru albi, perioade pentru negri, pentru Înalți, pentru scunzi, moartea parcă și-ar alege victimele pe căprarii. Planificarea, spune Nino, fiecare specie cu exterminatorul ei: morcovul cu iepurele, iepurele cu vulpea, vulpea cu lupul, lupul cu ursul, ursul cu vînătorul, sau mai exact, necalificatul cu calificatul, calificatul cu șeful, șeful cu directorul, directorul cu ministrul, ministrul cu președintele și președintele cu bunul dumnezeu - de aici Înainte totul e În funcție de dispoziție. Azi ne dăm jos barba mîine ne-o punem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mici, lovind marginile placate și mucegăite ale băii. — Ești pregătit? Acum e-acum. Clio mă ținu de brațe și-mi oferi un zâmbet care se voia puternic și aproape că era. — Ce? Clee, ce se întâmplă? Bum. 6 Timpul și vânătorul Bum. M-am trezit brusc, clipind în lumina electrică. Nu știam dacă zgomotul făcea parte din visul pe care-l aveam sau dacă era un lucru real, exterior. Motanul stătea în picioare la capătul patului, alarmat, uitându-se cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca unul dintre ei să se fi ridicat deasupra rudelor lui unicelulare, așa cum am făcut noi. Mema Egoismului? Ludovicianul e un prădător, un rechin. Se hrănește cu amintirile oamenilor și sentimentul intrinsec de sine. Ludovicienii sunt solitari, teritoriali feroce și vânători metodici. Un ludovician își poate alege o ființă umană drept pradă și poate s-o urmărească și să se hrănească din ea de-a lungul anilor, până când memoria și identitatea victimei sunt consumate în întregime. Uneori, corpul țintei supraviețuiește acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pornografice franțuzești din secolul al XVIII-lea, cu mici și Încîntătoare stampe Înfățișînd niște persoane elegante care, fără să se dezbrace, făceau amor pe divane În stil Pompadour - se Învecinau aici cu romane din epoca victoriană, cu memoriile unor obscuri vînători de porci mistreți sau cu tratatele unor filozofi și teologi excentrici din secolul al XVII-lea, - bunăoară Newton, despre poziția geografică a iadului sau Calea spre perfecțiune a lui Jeremiah Whiteley. Încăperea mirosea a vechi, a paie de ambalaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]