8,288 matches
-
la control o dată pe săptămână, pentru că exista pericolul unei recidive. Doctorul îmi arăta același pumn decis și îmi urla în urechi exact același cuvinte, luptăm nu ne lăsăm! Cuvinte din care nu înțelegeam mare lucru, habar n-aveam dacă mă vindecasem, dacă boala putea să revină. Pur și simplu, astea nu erau gânduri care să mă preocupe. Boala era ceva exterior. De care mi se rupea. Chiar dacă devenisem ceva mai ipohondru. Mă feream de curent, de umezeală. De fapt, toate astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
grădiniță cu petunii aș face aici. Să facă tărăboi cât vor. Așadar, în jur de patru, când am ajuns io, ei munceau. Sau doar el. Rodica tocmai fusese brusc atinsă de un virus bizar. O durere de cap care se vindeca doar dacă privea telenovelele. Nea Titi, mai puțin descurcăreț, mai buimac, mi-a comunicat că tocmai sunaseră de la Miorița că trebuie să trec pe acolo să duc niște cărți. Colaborasem, v-am spus, cu mai multe luni în urmă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aceștia toți, Eugen Porn, asistentul profesorului Motru, bâlbâit, fârnâit și astmatic, mare consumator la cafeneaua literară Kübler, dar nu de șvarțuri, cât de palme pentru cro nicele lui impertinente și prost scrise, cu care debuta și de care s-a vindecat brusc, luând calea pribegiei În Italia, unde obținuse doctoratul filozofic făcându-și, cum Îmi spunea, semnele conven ționale de recunoaștere Între franc masoni cu profesorii exami natori de pe catedră. Cam aceasta era configurația grupului inițial de colaboratori pe care se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
le ridică imaginația inspirată și neghioabă a unora dintre noi, acceptând această neașteptată și nemeritată promovare a lor cu Îndoieli și cu neîncrederi, „cântându-vă În strună, fiindcă vedem că vă face vouă plăcere“, cum Îmi spunea una ca să mă vindece de orice iluzii și pe toată viața, dar fără succes. și tot ele, dră guțele, se dezmeticesc cele dintâi din transele volup tă ților noastre comune, ca să ne ceară plictisite, enmerdate, o țigară și un chibrit. M-am supus uneori
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
DE VECI CINE S-O ATINGE DE EL DE A-L STRICA A-L DEMONTA DUPĂ CUM EL ESTE AZI FĂCUT SEL ARZI CU FOC DIN CER SE ARUNCI PE EL TOATE BOALELE DUPE PĂMÂNT ASUPRA LOR SE NU SE MAI VINDECE NICI O DATĂ AMIN 1932 N-AM CUNOSCUT FEMEILE DIN „șANTAN“, DUPĂ CARE SE dădeau În vânt tinerii mei colegi provinciali, depravați Încă din leagăn de aceste păsări călătoare din oraș În oraș, dintro țară În alta. Costică Dissescu, cinicul epicurian
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În numele unei mo rale de care se abuzează atâta și care și-a pierdut de mult orice autoritate și eficacitate. Nici morala, dar nici rațiunea, cu tumbele și tocmelile ei, n-au ce căuta aci, fiindcă nu dezleagă și nu vindecă nimic - ci mai degrabă miracolul Învățăturii creștine, al bunătății, al milei și al iertării creștine, va fi În stare, prin intervenția sa unică și salvatoare, să ne facă sensibilă, mai apropiată de noi, această imensă și obscură dramă a femeilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar de Aur, Spade și Diamante. În 1942, în Rusia, bolnav de hepatită, fuge din spitalul unde era internat, în Rostov pe Don, și continuă să zboare în misiuni de luptă, icterul vindecându-i-se de la sine în câteva săptămâni. Doi ani mai târziu, în iunie 1944, rănit la picior, este internat într-un spital în Ungaria. Medicul curant îi spune că, în condiții normale, în șase săptămâni va putea fi din nou
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
urmând ca din 2013 să notez doar trăirile mai importante, impresiile de lectură și eventualele notații pe marginea unor lucruri sau Întâmplări. Îmi pun chiar problema dacă mai are sens un asemenea demers, deși, cum nota cândva Ana Blandiana, Scrisul vindecă traume, pentru că oamenii au nevoie să spună prin ce trec. Omul e o ființă povesti toare, iar scrisul este o bucurie. Numai că el Îți cere să Îi dedici timp, Își are exigențele lui (așa cum și profesia și familia au
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
fiindcă nu izbutea să înțeleagă ce face el în aceste peripluri, la ce se gândește, se întreba dacă se gândește de fapt la ceva și dacă locul ei în inima lui este cumva amenințat să se năruie. Doctorița, obișnuită să vindece oameni, căuta disperată un tratament pentru tata, căuta să-l smulgă din tristețea lui tăcută și să-l întoarcă la ea, întremat, gata s-o iubească amețitor, ca la început. Irina n-a găsit panaceul visat. În schimb, însănătoșirea tatei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în timp ce pacienții liberali din primul spital mor pe capete. În oraș, nimeni nu știe ce politică se face acolo, Sus. Putem spune că oamenii nu dau ortul popii din punct de vedere politic, ci după cum vrea Dumnezeu. Iar dacă se vindecă, e tot din voia Lui. Ministrul liberal însă nu vede lucrurile astfel și suplimentează fondurile tot la spitalul directorului liberal. Fiind mai mulți bani, e normal ca posturile să fie ocupate, în cea mai mare parte, corect, prin concurs, numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
numai buchetele de flori costau cât o croazieră în jurul lumii, omul era, de fapt, un zgârcit incurabil. Ca toți miliardarii, am putea spune, care au făcut primul milion de dolari vânzându-și televizorul. Dar dacă după primul milion cei mai mulți se vindecă, în bună parte, de zgârcenie și devin atât de generoși, încât le-ar da câte un dolar tuturor săracilor întâlniți în cale, dacă, bineînțeles, n-ar avea la ei numai carduri, miliardele eroului din film ascundeau un secret sinistru. Chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
milă. Nu știu ce-i traiul bun, domnule Mariean. A fost o săptămână foarte religioasă. Ei se închinau când vedeau cum miros asfaltul, eu mă închinam când îi vedeam lungiți la umbra brazilor. Acum să-mi spui dumneata, că te pricepi să vindeci oameni ca mine, să tratezi de creier copiii de asfalt: oare mi s-a părut că și vacile se închinau sau era de la arșița din curtea bisericii?“. Funduri profund promoționale Am primit un mesaj telefonic ce m-a pus imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și valoarea?!! Cui îi pasă că pe el l-au părăsit brusc și soția, și cumnatele, când poate să găsească oricând un bărbat ca să-i fie soție și alți zece cărora să le fie amant? Și de unde atâta magneziu, ca să vindeci harababura de la genele secolului XX? „Bietul Florinel - și-a mai zis sculptorul, și s-a dus să se culce -, nici nu știe ce-l așteaptă. Și măcar dacă ar fi crescut cu mamă, dar uite că o să crească numai cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în preajmă, să stea mai departe. Celui care, odată ajuns la putere, se poartă de parcă ar fi însăși veșnicia, îi uiți neroziile, nu însă și trufia. Boală grea e aroganța vedetei politice. E una dintre bolile înlăuntrului care nu se vindecă. Remisia poate să semene a vindecare, dar e de-ajuns să apară ocazia că infatuarea e și mai mare, dublată de dorința de răzbunare. Semnul de întrebare De la un fost coleg de serviciu, pe care nu-l mai văzusem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și - zdrang!: cea mai urîtă căzătură din toată călătoria. Alberto a scăpat nevătămat, dar piciorul meu a fost prins sub cilindru și ars, lăsîndu-mi un semn de bună purtare dezagreabil, care a durat destulă vreme, fiindcă rana nu se mai vindeca. O ploaie torențială ne-a obligat să ne căutăm adăpost la o fermă, dar pînă să ajungem acolo a trebuit să urcăm cam 300 de metri pe o cărare Înnămolită, așa că ne-am mai trezit de Încă două ori zburînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Încetez cu inventatul de lucruri de-astea mă Închid, imaginați-vă! Nu, ălora nu le-aș mai spune pentru nimic În lume! Conversația a alunecat Înspre „mesagerul lui Dumnezeu“, un om din oraș care folosea puterile date de Domnul ca să vindece muțenia, surzenia, paralizia etc., trecînd apoi pe la toți cu cutia milei. Pare o afacere la fel de bună ca oricare alta și, cu toate că se face de rîsul curcilor, credulitatea oamenilor e mare. Dar așa stau lucrurile, iar adunarea continua să rîdă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ca și cînd ar fi În iad. Biata fată, originară din regiunea Amazonului, se dusese la Cuzco, unde a aflat veștile proaste și unde i s-a spus că va fi trimisă Într-un loc mai bun, unde se va vindeca. Spitalul din Cuzco nu era În nici un caz perfect, Însă avea un anumit nivel de confort. Cred că expresia ei, cuvîntul „calvar“, era singura În măsură să exprime situația fetei. Unicul lucru acceptabil din acest spital era tratamentul medicamentos, restul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fost - Într-un fel sau altul - prin toate celelalte țări din America Latină. Călătorind așa cum am călătorit, Întîi ca student la medicină, iar apoi ca medic, am Început să intru În contact direct cu sărăcia, foametea, boala, cu neputința de a vindeca un copil din cauza lipsei de resurse, cu apatia cauzată de foame și de persecuția continuă care a dus pînă la punctul În care cînd un părinte Își pierde un copil devine un incident lipsit de importanță, cum se Întîmplă adesea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Bacoțiu, Fanea și pe Pr. Ambruș, maghiar, toți trei murind în iarna aceea în lagărul de la Grind. La 1 mai 1960 am fost internat la infirmeria lagărului cu o febră mărită. Făcusem o pleurezie de care în curând m-am vindecat, dar febra persista mai departe, însoțită de dureri puternice pe coloana vertebrală și în abdomen. Medicii deținuți neavând nici un fel de aparatură medicală nu puteau stabili diagnosticul bolii mele. Unii spuneau că era vorba de un reumatism, alții de un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ateu care dorea să devină creștin și care la scurt timp a și murit împăcat cu Dumnezeu. Tot el mai povestea cum a fost bătut cu bice până la sânge și i-a trebuit o lună de zile până s-a vindecat. Altădată a fost pedepsit să stea o oră întreagă pe vârful picioarelor, iar când a terminat această pedeapsă a strigat cât a putut: „Trăiască Biserica lui Cristos!” Odată, povestea Pr. Mihai că avea o mare durere de măsele și plimbându
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
apropiat iarăși de pat, când Pr. Mihai i-a explicat cine era acel vizitator nepoftit, fratele a sărit în sus zicând: „De ce nu mi-ai spus?” dar Pr. Mihai a spus zâmbind: „L-am iertat!” În dorința de a se vindeca, pentru a fi de folos sufletelor, Pr. Mihai a făcut o ultimă încercare, făcând un pelerinaj la Lourdes, unde însă, Maica Domnului i-a dat de înțeles că îl așteaptă la ea. Reîntors în țară el a sărutat pământul zicând
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
venit în Moldova și a desfășurat apostolat rodnic în parohiile Mărgineni și Rădăuți. Prin 1975, fiind vicar la Rădăuți, s-a îmbolnăvit și a rămas paralizat până în 1992, când a murit, toate tratamentele medicale neputându-l ajuta să se mai vindece. Se ruga cu multă credință, suporta suferințele cu răbdare și avea toată nădejdea la Dumnezeu. A fost îngrijit bine, fie în trup, fie în suflet, la Rădăuți și la Institutul Teologic Romano-catolic din Iași. (Zile de încercare și de har
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
remedii oculte eram ferm con vins, și asta datorită experienței lui Papa, care, în tinerețe, la Constanti nopol, îmbonăvindu-se crunt de gălbinare într-o si tuație de maximă mizerie și de totală imposibilitate de a fi tratat medical, a fost vindecat în două zile de un simplu bărbier turc, care l-a crestat ușor sub limbă. și nu mai spun că de atunci tata n-a mai avut niciodată vreo complicație la ficat și aproape că și uitase de ceea ce i
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cele 4-5 paturi din plăci de fier. Printre tovarășii de celulă se aflau însă de data aceasta și doi „spanioli“: Petrică R. și Nicu E., pe care îi știam din vedere. Bineînțeles că toți trei eram incognito. Acum, că eram „vindecat“, ședințele de anchetă se întețiră. În chip logic, am continuat să folosesc principiul il faut toujours nier... În afară de „omul meu“, cel care mă denunțase, era necesară măcar încă o declarație care să mă implice. Mi s-au prezentat într-adevăr
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în care trebuie să-ți fie teamă de tine însuți și de cei deopotrivă cu tine. și să dorești calvarul singurătății... și pentru a-l apăra, acest calvar, să minți, să minți, să minți! Doamne, dă-mi putința să mă vindec de scârbă, sau ia-mi viața, căci una cu cealaltă nu se împacă! și această grandilocvență care este o minciună... și lipsa acestei grandilocvențe, care ar fi o minciună... Nici un colțișor cât de mic pe care să te poți rezema
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]