696,576 matches
-
acces liber și sigur la mare”. Pe 3 octombrie, noul cancelar german, prințul Max de Baden, a anunțat acceptarea de către Germania a planului lui Wilson și desființarea imediată a administrației militare în țările ocupate de Germania. Trei zile mai târziu, Consiliul de Regență de la Varșovia a adoptat și el propunerile lui Wilson ca bază pentru crearea unui stat polonez. La 1 octombrie, generalul von Beseler a discutat cu Hindenburg la Berlin și, informat fiind de situația militară sumbră, s-au întors
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
de situația militară sumbră, s-au întors la Varșovia bolnav și descurajat. La 6 octombrie, el a predat administrația funcționarilor polonezi și, pe 23 octombrie, a transferat comanda asupra forțelor poloneze (care atunci cuprindeau și regimentele poloneze din Armata Austro-Ungară) Consiliului de Regență. Cu toate acestea, un alt guvern polonez cu sediul la Lublin s-a ridicat să conteste autoritatea Regenței: la 6 noiembrie, a proclamat „Republica Populară Polonă” ("Tymczasowy Rząd Ludowy Republiki Polskiej" - traducere literală: „Sfatul Popular Provizoriu al Republicii
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Edward Rydz-Śmigły drept comandant militar. Moderații din Varșovia, care acum sperau la revenirea de generalului Piłsudski, care era încă arestat la Magdeburg, a repudiat declarația de la Lublin privind desființarea Regenței și planurile acesteia de reforme sociale radicale. Deja în octombrie Consiliul de Regență solicitase eliberarea lui Piłsudski și, după negocieri ținute prin intermediul lui , generalului i s-a permis să se întoarcă la Varșovia, unde a sosit pe 10 noiembrie. În ziua următoare, Germania a semnat armistițiul și trupele germane din Varșovia
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
prin intermediul lui , generalului i s-a permis să se întoarcă la Varșovia, unde a sosit pe 10 noiembrie. În ziua următoare, Germania a semnat armistițiul și trupele germane din Varșovia au fost dezarmate, refuzând să tragă asupra insurgenților polonezi. Atât Consiliul de Regență cât și guvernul lui Daszyński au transferat toată autoritatea lui Piłsudski. Regența s-a autodizolvat trei zile mai târziu. Guvernatorul general german de la Varșovia, comandantul-șef al Polska Siła Zbrojna — (1 august 1915 - 11 noiembrie 1918) Guvernatori generali
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
amenințării bolșevice, dar politica Germaniei de a înființa mai multe state clientelare mici la est de Polonia, susținută mai ales de comandamentul suprem condus de Ludendorff a stârnit rezistență crescută față de prezența germană în teritoriile poloneze. Cu sprijinul militar german, Consiliul Lituaniei a proclamat independența statului lituanian la 11 decembrie. Sentimentul polonez a reacționat puternic, deoarece considera că Polonia și Lituania sunt o uniune istorică și mai ales deoarece considerau orașul Wilna (Vilnius), propus drept noua capitală a Lituaniei, drept oraș
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
a proclamat independența statului lituanian la 11 decembrie. Sentimentul polonez a reacționat puternic, deoarece considera că Polonia și Lituania sunt o uniune istorică și mai ales deoarece considerau orașul Wilna (Vilnius), propus drept noua capitală a Lituaniei, drept oraș polonez. Consiliul de Regență a solicitat admiterea la negocierile cu guvernul bolșevic în timpul călătoriilor la Berlin și Viena de la începutul lui 1918, dar a câștigat doar promisiunea cancelarului german de a recunoaște guvernul polonez cu rol consultativ. Reprezentanții bolșevicilor au refuzat și
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Biblioteca municipală din Berlin (în ) a fost înființată pe 6 iunie 1901, prin decizia Consiliului local al orașului Berlin. Ea face parte, începând cu 1 aprilie 1996, din Biblioteca Centrală și Regională Berlin. Este situată pe Breiten Straße nr. 30-36 în districtul Berlin-Centru. Biblioteca orașului Berlin a fost deschisă la 15 octombrie 1907 pe Zimmerstraße
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
Marelui Berlin din 1920. Biblioteca orașului oferea o serie de servicii la nivel central pentru aceste biblioteci publice (achiziționare de cărți și alte materiale, întreținere a stocului, legătorie, formarea personalului și a funcționarilor superiori, catalogare etc.). Pe 7 septembrie 1926 Consiliul local a decis să transfere responsabilitatea pentru bibliotecile din zona orașului vechi de la biblioteca orașului către birourile districtuale ale celor șase districte (I. Centru, II Tiergarten, III. Wedding, IV. Prenzlauer Berg, V. Friedrichshain și VI. Kreuzberg). Începând din 9 noiembrie
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
primește repartiție după absolvire, așa că se angajează ca tenor într-o o formație corală sindicală, unde ajunge până în faza finală pe țară. Lucrează la Oficiul de Stat pentru Invenții și Inovații în perioada dintre anii 1959 și 1965. Angajat la Consiliul Național al Cercetării Știintifice (1969-1973), perioadă în care își pregătește și susține în anul 1969 doctoratul cu profesorul Alexandru Spătaru, autor al unor importante volume de teoria informației. În 1972 face o specializare în Anglia la Atlas Computer Laboratory. După
Constantin Virgil Negoiță () [Corola-website/Science/337163_a_338492]
-
retragerea forțele române de sprijin care ar fi urmat să contribuie la preluarea Chișinăului, trimise din Regat de către Marele Cartier General. Contextul politic și strategic al acțiunii a fost reprezentat de două elemente pricipale. Primul a fost asociat cu incapacitatea Consiliului Directorilor Generali ai Basarabiei de a controla situația amenințată de presiunile forțelor bolșevice aflate în curs de organizare pe teritoriul guberniei, neputință care a fost un motiv pentru a solicita ajutor, inclusiv din partea Guvernului României. Al doilea element a fost
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
față anarhiei instalate cu puținele sale unități militare (numite cohorte) - și ele contaminate parțial de bolșevism. Ca atare, într-o primă încercare datată 8 decembrie 1918, a solicitat - fără succes, trupelor aliate ajutor. Cererilor repetat având același subiect, adresate de Consiliul Directorilor atât generalului Dmitri Șcerbaciov cât și generalului Henri Mathias Berthelot de a trimite în Basarabia „trupe disciplinate și sigure” nu li s-a putut răspunde pozitiv, după cum nici demersurile făcute pe lângă guvernul Ucrainei nu au avut succes. Cererile similare
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
zile, astfel: Este de menționat că până la urmă acesta (Pântea), a fost el însuși arestat de către „Front-Otdel“, fiind eliberat odată cu soldații ardeleni pe 9 ianuarie de către propriile sale trupe moldovenești. Pe 6 ianuarie președintele Sfatului Țării Ion Inculeț și președintele Consiliului de Directori Pantelimon Erhan au încercat să trimită Cartierului General Rus de la Iași, reprezentanților Guvernelor aliate precum și Guvernului Român telegrame de protest contra intrării Armatei Române în Basarabia. Aceștia au solicitat numai trimiterea de trupe ruse. La nivelul Telegrafului Poștal
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
PSOE, de a include un adjunct al UGT, Manuel de la Rocha, a încheiat discuția. Partidul Poplar (PP) a fost condus de Mariano Rajoy, fostul viceprim-ministru și succesor al fostului prim-ministru Jose Maria Aznar. El a fost numit candidat de către Consiliul Național de Administrație al partidului pe 10 septembrie 2007. PP a condus în toate circumscripțiile împreună cu partidul său înrudit, Uniunea Populară Navarrese (UPN), în calitate de membru al listei candidaților PP din Navarra. Rajoy l-a ales pe Manuel Pizzaro că și
Alegeri legislative în Spania, 2008 () [Corola-website/Science/337162_a_338491]
-
retragerea acelei coloane. Ulterior a luat parte la construirea drumului cunoscut că „Drumul Burma” către Ierusalimul împresurat, precum și la alte operații militare. În anii 1954-1956 Rotenberg a studiat asistență socială la Universitatea Ebraică, apoi a lucrat ca asistent social în Consiliul regional Azata și ca ofițer de probație la Ierusalim. În paralel el a invatat sociologia și pedagogia În 1960 el a absolvit Universitatea Ebraica. În 1962 a terminat titlul de master în asistență socială și criminologie la Universitatea New York, iar
Mordechai Rotenberg () [Corola-website/Science/337180_a_338509]
-
în Spania. Spre deosebire de omologii lor occidentali, palatele în țara Islamului sunt mici entități dispersate, de multe ori în grădini care structurează spațiul. Mai multe elemente sunt aproape întotdeauna în palatele islamice: sala de audiențe (Diwan, care este, de asemenea, numele consiliului de miniștri), haremul, care nu este un loc rezervat pentru femei, ci pur și simplu apartamentele private ale locuitorilor, și în cele din urmă de pavilioane de recreere. Zidurile Alhambrei, în Granada, cuprinde mai multe palate. În mod similar, găsim
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
statul-cetate sau statul-oraș. Polisul era o instituție care a permis și promovat discuțiile critice și existența unor funcții și posturi civice, care au constituit obiective ale luptei pentru putere între clanurile aristocrate. Mai mult, cetățenii puteau participa (direct sau prin consilii) la guvernarea polisului, deci la controlul afacerilor publice, ceea ce a condus ulterior la apariția conceptului de democrație. Sofiștii au pus omul în centrul preocupărilor și au accentuat relativitatea cunoașterii, fiind primii care au dezbătut problemele spiritului uman, spre deosebire de predecesori care
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Colegiul Districtual (în ) (numit, până în 2007, birou districtual) este organul de conducere al unui consiliu districtual, organism reprezentativ al cetățenilor unui district din Belgia. Colegiul Districtual este ales de către plenul consiliului districtual dintre membrii săi, iar consiliul, la rândul său, este ales direct de către cetățeni. Colegiul districtual este alcătuit din președintele și asesorii districtului, cunoscuți
Colegiu Districtual (Belgia) () [Corola-website/Science/337200_a_338529]
-
Colegiul Districtual (în ) (numit, până în 2007, birou districtual) este organul de conducere al unui consiliu districtual, organism reprezentativ al cetățenilor unui district din Belgia. Colegiul Districtual este ales de către plenul consiliului districtual dintre membrii săi, iar consiliul, la rândul său, este ales direct de către cetățeni. Colegiul districtual este alcătuit din președintele și asesorii districtului, cunoscuți anterior sub numele de membri ai biroului sau vicepreședinți. Antwerpen este singura municipalitate belgiană care a
Colegiu Districtual (Belgia) () [Corola-website/Science/337200_a_338529]
-
Colegiul Districtual (în ) (numit, până în 2007, birou districtual) este organul de conducere al unui consiliu districtual, organism reprezentativ al cetățenilor unui district din Belgia. Colegiul Districtual este ales de către plenul consiliului districtual dintre membrii săi, iar consiliul, la rândul său, este ales direct de către cetățeni. Colegiul districtual este alcătuit din președintele și asesorii districtului, cunoscuți anterior sub numele de membri ai biroului sau vicepreședinți. Antwerpen este singura municipalitate belgiană care a implementat ca formă de subdiviziune administrativă
Colegiu Districtual (Belgia) () [Corola-website/Science/337200_a_338529]
-
belgiană care a implementat ca formă de subdiviziune administrativă districtele. Acestea au fost înființate pe 1 ianuarie 1983, după fuziunea orașului cu șapte localități vecine. În Antwerpen, colegiul este alcătuit în general dintr-un președinte și patru asesori (în ), însă consiliile districtelor mai mici, precum Berendrecht-Zandvliet-Lillo, sunt compuse dintr-un președinte și trei asesori. Între 2001 și 2006, conform legii "Nieuwe Gemeentewet", denumirile oficiale pentru președinte și completul colegiului au fost „Președintele Consiliului Districtual” (în ), respectiv „Biroul Consiliului Districtual” ("Bureau van
Colegiu Districtual (Belgia) () [Corola-website/Science/337200_a_338529]
-
dintr-un președinte și patru asesori (în ), însă consiliile districtelor mai mici, precum Berendrecht-Zandvliet-Lillo, sunt compuse dintr-un președinte și trei asesori. Între 2001 și 2006, conform legii "Nieuwe Gemeentewet", denumirile oficiale pentru președinte și completul colegiului au fost „Președintele Consiliului Districtual” (în ), respectiv „Biroul Consiliului Districtual” ("Bureau van de districtsraad"). Biroul era alcătuit din președinte și vicepreședinți. Prin decretul "Gemeentedecreet" din 2 iunie 2006 s-a stabilit că, începând de la 1 ianuarie 2007, denumirile oficiale ale celor două funcții vor
Colegiu Districtual (Belgia) () [Corola-website/Science/337200_a_338529]
-
asesori (în ), însă consiliile districtelor mai mici, precum Berendrecht-Zandvliet-Lillo, sunt compuse dintr-un președinte și trei asesori. Între 2001 și 2006, conform legii "Nieuwe Gemeentewet", denumirile oficiale pentru președinte și completul colegiului au fost „Președintele Consiliului Districtual” (în ), respectiv „Biroul Consiliului Districtual” ("Bureau van de districtsraad"). Biroul era alcătuit din președinte și vicepreședinți. Prin decretul "Gemeentedecreet" din 2 iunie 2006 s-a stabilit că, începând de la 1 ianuarie 2007, denumirile oficiale ale celor două funcții vor fi de „Președintele Districtului” ("Districtsvoorzitter
Colegiu Districtual (Belgia) () [Corola-website/Science/337200_a_338529]
-
sunt exploatate de societatea de transport flamandă De Lijn, prin sucursala sa din provincia Antwerpen. Predecesoarele actualelor tramvaie propulsate electric au fost tramvaiele trase de cai. Prima solicitare pentru înființarea unor astfel de tramvaie, intitulate "Tramway Américain", a fost adresată consiliului orașului, condus la acea vreme de Ed. Paujaurd’hui și A. Edvard, încă de pe 27 iunie 1865. Această solicitare a fost respinsă și abia șase ani mai târziu, pe 14 martie 1871, consiliul orășenesc a permis construcția unor astfel de
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
tramvaie, intitulate "Tramway Américain", a fost adresată consiliului orașului, condus la acea vreme de Ed. Paujaurd’hui și A. Edvard, încă de pe 27 iunie 1865. Această solicitare a fost respinsă și abia șase ani mai târziu, pe 14 martie 1871, consiliul orășenesc a permis construcția unor astfel de linii de tramvai. Prima linie de tramvaie cu cai a fost inaugurată pe 25 mai 1873 între Meir și biserica din Berchem, pe actualul traseu al liniei . Până la sfârșitul secolului funcționau deja nouă
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
de tramvaie în Deurne, au fost stipulate în proiectul de parteneriat public-privat Brabo I. La sfârșitul lui 2009 au început lucrările la o nouă linie de tramvai spre Wijnegem, dar în mai 2011 au fost suspendate printr-o decizie a Consiliului de Stat, ca urmare a unei plângeri a locuitorilor din zonă care reclamau faptul că perturbarea traficului local din cauza schimbării geometriei tramei stradale fusese insuficient studiată. La începutul lui iunie 2011 totuși, lucrările au fost parțial reluate după ce organismul BAM
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]