8,238 matches
-
Din adâncuri strig către Tine Doamne: Doamne, auzi glasul meu! Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele.De-ai ținea seamă de păcate, Doamne Doamne, cine ar mai rămânea? Dar la Tine este iertarea, toți să se închine înaintea Ta! La Domnul mi-i nădejdea, și-n El nădăjduiește sufletul meu. Sufletul meu așteaptă pe Domnul, mai mult decât străjerii zorile Să nădăjduiască Istrael în Domnul, că la Domnul este îndurarea. Milostivire multă e la El și El
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
-mă, Stăpâne și Făcătorul meu, pe mine, leneșul și nevrednicul robul Tău, și mă iartă, ca un bun și de oameni iubitor. Ca în pace să mă culc și să dorm eu păcătosul și necuratul și ticălosul și să mă închin și să cânt și să preaslăvesc prea cinstitul numele Tău, împreună cu al Tatălui și al UnuiaNăscut Fiul Lui, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Doamne, miluiește pe cei ce mă urăsc, se ceartă cu mine și mă ocărăsc
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
autopersiflează Kazantzakis încheie aventura trecerii sale de la o idee la alta prin idolatrizarea lui Zorba, a omului instinctual, prin gesturile căruia irumpe clocotul vieții. El, care a luptat atât de intens cu instinctele, sfârșește în final prin a li se închina. De altfel, dualitatea firii sale, îl aruncă la extreme. Ce alegem, pare a urla Kazantzakis din scrierile sale, flacăra pasiunii sau clocotul instinctelor? Din nou, o împăcare a lor nu-i trece prin cap deși asta ar însemna raționalitate - Raționalitate
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
vrajă deși se vrea rațională. Efortul multor gânditori tocmai spre dezvrăjirea lumii converge deși tot intelectualilor li se reproșează, firește de alți intelectuali, tendința de a construi mituri ideologizante care duc omenirea în prăpastie. Alt zeu căruia modernul i se închină cu râvnă este încrederea în sine, în puterile proprii, în forța interioară care să spargă ecranul interiorității. Omul vrea să irumpă spre celălalt făcându-l praf cu voința lui de putere. Nu se interesează de izvorul forței interioare și nici
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de cap, preocuparea lor fiind prelungirea cât mai mult cu putință a vieții... Desfrâul ca formă de eliberare de teroarea trecerii timpului însoțit de tehnici recuperatorii medicale, sunt două dimensiuni ale abundenței care devine un mic zeu la care se închină bogații care au făcut legea pentru ei. - Lumea lui Nietzsche în romanul lui Baștovoi: stăpâni și sclavi. Stăpânul, cel cu voință de putere, dispune de viața sclavului, considerat explicit un dobitoc. Stăpânul duce o viață după principii hedoniste. Plăcerea este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lui Marcel Olinescu) care fură copilele oamenilor de rând și le ține în poala sa. Fiecare personaj aduce cu sine o mitologie; de Oana se leagă mitologia uriașilor (implicit a comorilor neprețuite din mormintele acestora, comori inaccesibile omului pentru că sunt închinate diavolului), precum și cea a mătrăgunei, explicată, în studiile eliadești, prin protoistoria geto-dacilor432. Variante ale descântecului de măritiș al Oanei găsim în De la Zalmoxis la Genghis-han433. Eliade remarca legătura dintre calitățile atribuite de către popor mătrăgunei și "ierbii fiarelor" (în unele zone
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
-ți faci sfânta cruce și altceva să nu vorbești decât tot de Dumnezeu"495. (În nuvelă, popa face rugăciuni pentru găsirea comorii, dascălul își exprimă credința că nu e comoară fermecată, căci "n-are flacăre albastră"496, iar ceilalți se închină într-un acord deplin). Semnele în funcție de care se recunoaște locul unde este îngropată comoara sunt "pământul zguros", de culoare "cenușie-deschisă" (fiind ars de flacăra comorii; para arde și verdeața), "pietre ruginii"497. Cei care sapă comoara trebuie să fie în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unul din numele lui Dionysos derivând din bassára (vulpe), teonim al cărui sens este "înveșmântat într-o lungă blană de vulpe"559. În drama pierdută a lui Eschil, Bassarizii, Orfeu urca în fiecare dimineață pe muntele Pangaios, pentru a se închina soarelui/ Apollon. Astfel provoacă mânia lui Dionysos care trimite menadele să-l sfâșie. Elemente ca supranumele - doctorul (care indică virtuțile taumaturgice ale lui Orfeu), pierderea iubitei și inițierea în lumea de dincolo 560, îl indică dublu al lui Adrian. El
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
inaparentului să semnifice. Ajuns în acest punct de maximă transparență, poemul nu mai poate fi vedere a lucrurilor în vizibilitatea realului mundan, rostitul care le spune și le descrie în peisajul lumii prezente; e nevoie de "alt cântec mai vrednic, închinat lucrurilor care nu se zăresc, nici nălucesc: lucrurile care se văd"9. Prin urmare, nu imaginea placată pe realitatea dispărândă a lumii, perspectiva orizontală a privirii spectaculare sau a celei pitorești și nici privirea visătoare a imaginării, toate tributare reprezentării
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în trecere, poemul Horeb lăuntric din volumul Destin (1933), în care problematica dezbătută de noi este prefigurată prin conotațiile unui pelerinaj al smereniei, căci cel care urcă "muntele de gând" al propriului Horeb pleacă în sine, se apleacă și se închină în căutarea revelării înaltului ce transpare prin "frunzarul rugului aprins". 23 Vis (1943), vol. Veghe, în op. cit., p. 152. 24 Marea biruință, vol. Întrezăriri; Comoara (1942), vol. Veghe, în op. cit., pp. 88, 126-127. 25 Te înalț, vol. Întrezăriri, în op. cit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sprâncenați, copleșiți de greutatea coroanelor prețios pietruite ale domniei, ce le aminteau dureros de dragostea pământului pentru ei. Îl priveau secetos din tencuiala veche, înconjurați de familii, ținând în palme câte un giuvaer de biserică înălțată din ordinul lor și închinându-l lui Dumnezeu, după ce-i trecuse cu bine dincolo de un val de urgie. Imparțialitatea lui de privitor era serios amenințată de frumusețea poruncitoare a zugrăvelii, sub care privirea i se umezea inexplicabil. Ex voto: după dorința celui ce oferă, ca
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
intonau „Când Iliescu apare, soarele răsare!”. Puțini erau aceia care vedeau atunci o manipulare, era doar dorința maselor. Dar unii sunt iritați astăzi de faptul că zeci de mii de oameni, sute de mii vin la Iași pentru a se Închina moaștelor Sfintei Parascheva. Stau la cozi, În ploaie și frig, rabdă, unii se Îmbolnăvesc. Un fenomen de masă fără nici o utilitate practică. Desigur, dacă uităm o componentă a acestui pelerinaj al mulțimii - credința. Studierea credinței, fenomen de masă și individual
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Întări sentimentul de apartenență. Reflecțiile de mai sus mi-au fost trezite de fenomenul care s-a petrecut la Iași, cu câteva zile În urmă. timp de o săptămână, pelerini din toată țara, sute de mii, au venit să se Închine Împreună la Iași, să caute Îndrumare și Întărire, să comunice nevoile și speranțele lor. Am ascultat opiniile unor participanți, Într-o anchetă Întreprinsă de un reporter de la Radio Iași. Pelerinii invocau nevoia lor de sprijin și credință că prin rugăciune
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de organizarea, În același timp, a „Sărbătorilor Iașului”, petrecere lumească, cu potop de lume care nu are nimic a face cu ideea de pelerinaj. Citesc În numărul de sâmbătă al Ziarului de Iași, numai 176.000 de oameni s-au Închinat, restul de până la 500.000 au venit cu alte scopuri. Sărbătoarea spirituală a fost deturnată, s-a transformat Într-o distracție păgână. În locul reculegerii și decenței, am avut parte de altceva. „Ofertele” au exaltat mulțimea, au stârnit patimi și comportamente
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
des chiar decât preotul? - Da, am văzut și ne pare bine că e cu noi, creștinii. - Dar ați văzut, numai cu cinci zile după, cum stătea la Lenin și-l slăvea? - Și asta am văzut, spun ei. - Deci Voronin se Închină și lui Christ și lui Antichrist, cine este el atunci?», urmează un discurs aiuritor, că așa a fost timpul când trebuia și Lenin iubit, că nu a fost el, Lenin, chiar așa rău... Delir! Explicația mea: de vreo 50 și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
În oraș: 123 de cratere, izolate sau grupate sistemic. Nu gropițe tolerabile, ci adâncituri imense, capabile să distrugă telescoape sau arcuri dacă nu circuli atent. Îl invit pe domnul Costică Simirad, Încă mai cred În bunele sale intenții, să se Închine o dată la Bârnova, așezământ vechi, ca să guste plăcerile unui voiaj de Împăcare cu sine. De la plăcuța de intrare În Iași până la trei Sarmale, câteva sute de metri, alte 57 de gropi majore. Pe un drum orășenesc, „reparat” de două ori
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de documentele interne și externe emise de cancelariile Țărilor Românești sau din tratatele închinate ori corespondența purtată de regii vecini. Foarte multe informații din acestea au fost culese de istoricii străini și români și prelucrate într-o serie de monografii închinate voievozilor sau rezumate în mari opere de sinteză. Dat fiind numărul mare al colecțiilor de documente străine și românești, nu le vom mai enumera și pe acestea. În schimb, socotim necesar să trecem în revistă lucrările mai importante, în care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
acestei țări își părăsește patria și se așează, cam pe la anii 888, în regiunea dintre Nipru și râul Bug, cunoscută în istorie sub denumirea de Atelkuz. „Ei sunt păgâni - îi descrie Ricardus -, neavând nici o cunoștință de Dumnezeu. Dar nu se închină nici la idoli, ci trăiesc ca dobitoacele. Nu cultivă pământul, mănâncă carne de cal, de lup și de altele de acest fel. Beau lapte și sânge de cal. Au o mare bogăție de cai și de arme și în războaie
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
au impus în locul lui Gylas pe Zultan. Nu mult după aceste evenimente, izbucnind certuri între triburile pecenege de pe stânga Dunării, în anul 1021, șaizeci de familii ale unor șefi pecenegi din Țara Românească au trecut munții și i s-au închinat „cu toate averile lor, stabilindu-se în Panonia”. Neînțelegerile au continuat și au culminat în răscoala lui Kegenes, așezat cu două triburi în regiunea gurilor Dunării, în contra marelui han Tyrah din stepa Mării Negre, în anul 1047. Bătut în apropiere de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Cumania Neagră dintre Carpați și Nipru, veni la Milcov. Aici, după ce se boteză cu 2.000 de nobili și 15.000 de oameni, naș fiind Bela al IV-lea, depuse jurământul de vasal la sfârșitul verii anului 1227 și se închină Coroanei ungare, împreună cu fiul său Burch, botezat încă din iulie același an, în Transilvania. În această calitate de vasal îl vedem în anul 1229, pe Bortz-Membrock dând ajutor armat ungurilor în contra Haliciului. De la numele lui Bortz-Membrock, mort în curând, probabil
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cai. Căsătorindu-se cu tânăra Borte, fiica unui șef de clan Dai-Secen, care avea ca zestre doar o haină de blană din piei de zibelină neagră, el coborî în valea Kerulen, de unde merse apoi cu blănuri de zibelină și se închină vasal lui Togril, puternicul rege al keraiților. De aici pornește ascensiunea sa politică. În 1203, el ajunge șef al keraiților și, susținut de „aristocrația stepelor”, după un an, în 1204, supune tribul naimanilor, ca în Adunarea generală a triburilor (Curiltai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și, răsturnându-l pe fratele mai mare, a ocupat scaunul Valahiei Minore. Ștefan, temându-se să nu i se întâmple ceva și mai rău, a fugit, cu parte din boieri și vistieria domnească, la Cracovia, în Polonia. Acolo, s-a închinat lui Cazimir ca vasal, făgăduindu-i că atât el, cât și toți domnii, urmașii lui, din Moldova, vor rămâne sub ascultarea regilor Poloniei. Oastea polonă trimisă de Cazimir, în ziua de 29 iunie 1359, pentru a-l repune în scaun
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nu se uitau „strălucitele merite” obținute în numeroasele treburi ale regelui sau regatului, când s-au străduit fiecare după puterea lui spre a fi pe placul majestății sale. Dar, Petru, la spatele căruia stătea Bogdan, nici nu se gândi să închine țara Coroanei ungare și să presteze jurământul de supunere lui Ludovic. Victoriile sale din vara anului 1359, obținute pe calea armelor, îi consolidaseră tronul, îi măriseră autoritatea în interior și prestigiul în afară și făcuseră din Moldova reunită cu Valahia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
grup de vânătoare care își serbează a 88-a victorie aeriană. Sosim pe înserat. Câmpul e pavoazat, defilare apoi masă camaraderească la cantonament, prezidată de doi generali. Pe pieptul zburătorilor străluceau noile decorații conferite. Am cântat cântece patriotice și am închinat câte o cupă de șampanie pentru victorie, vărsând o picătură pentru cei căzuți. 9 Oct. <1941> Acum trebuie să fim tari. Zilele acestea se dezlănțuie un mare atac asupra Odessei. Vom primi multe lovituri. Noi pe cei loviți de moarte
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
amintește îndeosebi de aversiunea pe care o avea celebra parașutistă față de sovietici, și de profunda ei religiozitate. De fiecare dată când se urca în avion, înainte de a porni, scotea o iconiță cu Maica Domnului, o așeza în față și se închina, spunând o rugăciune. Un alt personaj, în legătură cu care amintirile Stelei Huțan-Palade le completează fericit pe cele ale Marianei Drăgescu, este ofițerul de cavalerie Ioan Tobă, poreclit "Hatmanul", un personaj cu totul special. "Pe Ioan Tobă Hatmanul, care comanda în Crimeea
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]