8,533 matches
-
și cu o mișcare spirituală care predispunea spre lacrimi. După ce m-am sculat, m-a părăsit de două ori senzația deslăbiciune; apoi, când să merg la liturghie, în timpul rugăciunii, evlavie; și când mă pregăteam să mă îmbrac, de asemenea, fiind înclinat să plâng. La liturghie, cu evlavie neîncetată și slăbiciune și cu diferite mișcări spirituale care mă făceau să plâng. Odată terminată liturghia, la fel, și mereu cu voința de a nu avea nimic, rămânând liniștit toată ziua; și acolo unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
înflăcărare, cu priceperi și lacrimi, pentru atâtea binefaceri și pentru atâta limpezime primită încât nu pot fi spuse în cuvinte. După ce m-am ridicat, căldura lăuntrică și evlavia n-au contenit, amintindu-mi de atât de mult bine primit, fiind înclinat din nou spre o crescândă evlavie și lacrimi; la fel, mergând la Don Francisco 2, stând cu el și întorcându-mă fără a pierde căldura și iubirea înflăcărată. (Apoi, învingând un moment dificil sau o ispită care mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
prezintă starea textului Exercițiilor spirituale în 1544. Cel de-al doilea text, numit de editori Versio Prima (P), este o traducere latină care ne-a parvenit sub două forme. Prima, denumită P1, este datată 15411, însă cercetătorul Cándido de Dalmases înclină a o situa în perioada studiilor pariziene, deci undeva între 1528 și 1535. Această traducere latină, probabil făcută de Ignațiu însuși, urmează literă cu literă textul spaniol. Se pare însă că și această traducere s-a dovedit a fi insuficientă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să se împărtășească sufletului evlavios, înflăcărându-l întru iubirea și lauda Sa și predispunându-l pentru calea pe care ar putea să-I slujească mai bine în viitor. Așadar, cel care propune exercițiile să nu se abată, nici să nu încline mai mult într-o parte decât în cealaltă, ci, păstrându-se în cumpănă asemenea acului balanței, să-L lase pe Creator să lucreze nemijlocit cu creatura Sa și pe creatură cu Creatorul și Domnul ei3. 16. A șaisprezecea. Pentru aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să lucreze nemijlocit cu creatura Sa și pe creatură cu Creatorul și Domnul ei3. 16. A șaisprezecea. Pentru aceasta, și anume pentru ca Dumnezeul și Creatorul nostru să lucreze mai sigur în creatura Sa, dacă din întâmplare sufletul este alipit și înclinat spre un lucru în mod neorânduit, este foarte potrivit să se urnească, străduindu-se din toate puterile să ajungă la contrariul lucrului spre care este rău înclinat; de pildă, dacă este înclinat spre căutarea și dobândirea vreunei funcții sau beneficiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lucreze mai sigur în creatura Sa, dacă din întâmplare sufletul este alipit și înclinat spre un lucru în mod neorânduit, este foarte potrivit să se urnească, străduindu-se din toate puterile să ajungă la contrariul lucrului spre care este rău înclinat; de pildă, dacă este înclinat spre căutarea și dobândirea vreunei funcții sau beneficiu, nu pentru cinstea și slava lui Dumnezeu, Domnul nostru, nici pentru binele spiritual al sufletelor, ci pentru propriile sale foloase și interese vremelnice, atunci trebuie să încline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Sa, dacă din întâmplare sufletul este alipit și înclinat spre un lucru în mod neorânduit, este foarte potrivit să se urnească, străduindu-se din toate puterile să ajungă la contrariul lucrului spre care este rău înclinat; de pildă, dacă este înclinat spre căutarea și dobândirea vreunei funcții sau beneficiu, nu pentru cinstea și slava lui Dumnezeu, Domnul nostru, nici pentru binele spiritual al sufletelor, ci pentru propriile sale foloase și interese vremelnice, atunci trebuie să încline spre contrariu, stăruind în rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
înclinat; de pildă, dacă este înclinat spre căutarea și dobândirea vreunei funcții sau beneficiu, nu pentru cinstea și slava lui Dumnezeu, Domnul nostru, nici pentru binele spiritual al sufletelor, ci pentru propriile sale foloase și interese vremelnice, atunci trebuie să încline spre contrariu, stăruind în rugăciuni și alte exerciții spirituale și cerând de la Dumnezeu, Domnul nostru, contrariul, și anume că nu dorește o anumită funcție sau beneficiu, nici orice altceva, dacă Maiestatea Sa dumnezeiască, orânduindu-i dorințele, nu-i va schimba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
omenească, ce m-ar obliga sub păcat de moarte 1. 166. Al doilea fel de umilință. A doua este o umilință mai desăvârșită 2 decât prima, și anume, să ajung până într-acolo încât nici să nu vreau, nici să înclin mai mult să am bogăție decât sărăcie, să iubesc mai mult faima decât ocara, să doresc viața lungă mai mult decât viața scurtă, dacă slujirea lui Dumnezeu, Domnul nostru, și mântuirea sufletului meu ar fi aceleași; și cu aceasta, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
avantajele și foloasele în a nu le avea, și de asemenea, dimpotrivă, dezavantajele și primejdiile în a nu le avea. 182. Al cincilea punct. După ce am cântărit și cercetat pe toate părțile lucrul propus, să privesc spre ce parte se înclină mai mult rațiunea și, astfel, urmând cel mai puternic impuls al rațiunii, și nu vreun impuls al senzualității, voi lua o hotărâre cu privire la lucrul propus. 183. Al șaselea punct. După ce s-a făcut o astfel de alegere și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
apoi, puțin câte puțin, să caute să iasă, trăgând sufletul spre înșelăciunile sale ascunse și planurile sale perfide. 333. A cincea. Trebuie să luăm aminte cu grijă la înlănțuirea gândurilor noastre; și dacă începutul, mijlocul și sfârșitul sunt toate bune, înclinate spre tot binele, atunci avem un semn al îngerului bun; dar dacă în înlănțuirea gândurilor aduse, ceva sfârșește într-un lucru rău sau care distrage, sau mai puțin bun decât acela pe care sufletul și-l propusese să-l facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la vivisecție... poate ni se mai spune un banc... bla-bla-bla, blazare is the name of the game ?), dar adevărul e că o oarece chimie erotică ar fi dat filmului mai mult firesc ; nu știu, poate mă înșel ? Mihai Chirilov : Eu înclin să cred că e, așa cum presupui, o chestie de generație. Poate că filmului îi lipsește o tensiune erotică între personajele jucate de Dragoș Bucur și Ioana Flora, dar ce vrei : asta-i filosofia de cartier (una mai blândă însă, nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
știu deci dacă incursiunea fără anestezie a lui Cristian Mungiu în noaptea epocii de aur a sensibilizat îndeajuns juriul pentru a premia 4, 3, 2... Deși mă feresc să fac predicții (în materie de Cannes mai mult decât de Oscaruri !), înclin să sper că mereu versatilul Stephen Frears, președintele juriului (ale cărui filme de nceput mărturiseau aceeași poftă de a mușca din carnea „feliei de viațăș), precum și cele 4 (patru !) actrițe care fac parte din juriu vor fi găsit că măcar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de ani s-a metamorfozat, iar din „liceu teoretic“ a devenit „colegiu (tot teoretic !) național“ ... Un cîștig pentru elevii de ieri și de astăzi, sau pentru instituția în cauză, ori, mai degrabă, o pierdere de continut și de imagine ? Personal, înclin pentru a doua variantă de răspuns. Această, deoarece: 1. Liceul românesc și liceul european în genere (în fr. lycée, în it. liceo, în pol. liceum, în engl. lycee, respectiv lyceum, în tc. lise, în finl. lukio etc.) perpetuează latinescul lyceum
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
riguros planificată să fi tulburat în adâncul conștiinței sale resorturi intime, nedezlegate nici de specialiști, încât chiar din perioada pariziana să se arate semnele unei boli îndelungi și nevindecabile. În final, balanța acestui echilibru fragil între știință și arta a înclinat talgerul către limbajul liniilor și al culorilor. Capitolul epistolar este de mare interes monografic, desprinzându-se câteva aspecte esențiale despre profilul spiritual al pictorului în tinerețe: atragerea/vocația ineluctabila, aproape devoranta către artă plastică, o emoționantă dragoste filiala, semnele unei
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Barbara. Nu vindeca umilință Sfintei Congregații o declarație care conține un epilog al întregii proceduri în astfel de caz. Acum fiind schimbat guvernul local și actualul Principe Domnitor fiind Alteța Să Serenisima Grigore Alexandru Ghica, mult favorabil misiunii noastre și înclinat să facă bine - cum făcuse în trecut, Vicarul Apostolic roagă umil Sfântă Congregație să se intereseze pentru redeschiderea procesului aducând totul de știre Curții Imperiale dinViena. Posesiunea Barazzi, în districtul Bacău, atribuită Vicarului Apostolic al Moldovei, a fost împărțită în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
știu cine e; adică nu știu, pentru că nu s-a recomandat, nici măcar n-a vorbit. Pur și simplu mă sună, cam la ora asta de fiecare dată, ascultă întrebările mele dar nu vrea să vorbească. Presupunerile sînt multe, eu însă înclin să cred că cineva vrea să se amuze. Da, vă rog! răspund la telefon, gîndindu-mă în ultima clipă că totuși sînt căutat în interes de serviciu. Pentru că mie nu-mi plac indivizii care răspund la telefon de parcă ar mîna o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu așa ceva, se scuză inginera. Vă dau eu, zice Lidia și dispare în camera alăturată, de unde se întoarce cu un balon de sticlă cu trei gîturi, cu hîrtie în el, semn că a fost scos din pachet. Mulțumesc, domnișoară! se înclină Vlad luînd balonul. Peste trei zile vi-l înapoiez. Ne aruncă tuturor o singură privire, înclină puțin capul și spune: Sărut mîinile, bună ziua! Se întoarce, își pune casca pe cap și iese. Nu trebuia să-i dai! sare cu gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se întoarce cu un balon de sticlă cu trei gîturi, cu hîrtie în el, semn că a fost scos din pachet. Mulțumesc, domnișoară! se înclină Vlad luînd balonul. Peste trei zile vi-l înapoiez. Ne aruncă tuturor o singură privire, înclină puțin capul și spune: Sărut mîinile, bună ziua! Se întoarce, își pune casca pe cap și iese. Nu trebuia să-i dai! sare cu gura către Lidia doamna Petrache. Să nu-l mai văd pe aici! Ducă-se naibii de... Ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rămîn treizeci și două, aici trec numărul bonului, aici secția, aici data... Gata, e-n regulă. Închide biblioraftul, îl pune la loc, semnează cu roșu bonul adus de muncitor, pune peste semnătură o parafă, apoi întinde bonul muncitorului care se înclină, mulțumește și iese. Pentru azi, se cheamă că am muncit, zice ca pentru sine inginerul Brăduț. Stăm cu fundul pe scaune și citim lucrările altora, mormăie Graur. În tăcerea așternută, inginerul Luchian, un bărbat la vreo patruzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în piscină... Doamna Teona a încremenit cu zîmbetul pe buze și cu fericirea în ochi. Eu o mai privesc o clipă, asigurînd-o prin expresia mea fermă că e adevărat tot ce a auzit, schimb casca dintr-o mînă în alta, înclin capul domol și zic: La revedere, doamnă. Mă întorc și ies. Am grijă să închid ușa încet, apoi pornesc pe culoar spre scări, cobor treptele repede, fericit, cu sufletul ușor, felicitîndu-mă în gînd că am reușit să fiu rău, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lung, cu cîteva uși în partea stîngă, bat la o ușă pe care scrie "relații cu publicul" și intru. Observ că înăuntru sînt și femei și bărbați. Cuprind dintr-o privire pe cele trei femei și spun "sărut mîinile", apoi înclin capul spre cei doi bărbați, șoptindu-le "bună ziua". La biroul din stînga, după ușă, o doamnă, indiferentă la ce se întîmplă în jur, răsfoiește dosarele unui biblioraft și bifează din cînd în cînd cîte un nume de pe un tabel. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
influență și abuzuri pe linie de serviciu", întîlnindu-mă pe stradă, secretara mă va opri, întrebîndu-mă: De unde ați știut atunci că tovarășul Amariei va fi dat afară? Nu era deloc greu să ne dăm seama de asta, voi surîde eu.) Mă înclin în fața secretarei, îi spun un "sărut mîinile!", apoi ies, copleșit de acea stare sufletească pe care o are omul obosit de lupta cu valurile. "La naiba toată zbaterea mea pentru un lucru așa mărunt: o garsonieră! Avea dreptate inginerul Florea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu, ci pentru că noi doi ne înțelegem fără vorbe multe, și-apoi, m-aș ocupa de un sector pe care îl cunosc. La intrarea în clădirea separatorului, prim-secretarul stă de vorbă cu secretarul Comitetului P.C.R. și cu cîțiva ingineri. Înclin din cap cînd trec pe lîngă ei și intru în încăpere. Cînd mă observă, Vlad coboară în fugă treptele, poticnindu-se la ultimele, prinzîndu-se din zbor de balustradă. 'mnezeii...! ... scrîșnește el, ducîndu-și mîna la pulpa piciorului, unde s-a lovit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apoi strînge mîna lui Vlad și pleacă. Inginerii îl urmează. Brîndușa se uită un timp fix în ochii lui Vlad, parcă îi spune ceva, buzele îi tremură ușor, ochii i se măresc și se închid într-o singură clipă, apoi înclină din cap, se întoarce și iese. Mă uit la Vlad: privește fix în urma Brîndușei, fără nici o expresie; aș putea crede că privește în gol. Îi cădea coada doamnei dac-ar fi zis ceva, surîd eu, să capăt o reacție din partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]