7,890 matches
-
a.c. Am rugat să mi se îngăduie a merge la Craiova, să-mi iau rămas-bun de la familie și, în special, de la mama mea, care este reținută la pat din cauza bolii, dar nici acest elementar drept umanitar nu mi s-a îngăduit, iar când am spus respectivului consilier că eu sunt convins că acest execrabil abuz de putere vine tot din partea dnei Lina Ciobanu, care profită inuman de prietenia cu domnia voastră, compromițând regimul, acesta a lăsat rușinat ochii în jos, neîndrăznind să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Este trimis să facă altceva (dacă nu cumva a fost expediat din București, cum se zvonește). Este o manevră de intimidare: cine va face ca el, ca el o s-o pățească. Nu există nimeni în această țară care să-și îngăduie opinii personale. Ci numai... oficiale. Cazul Țopescu nu a rămas izolat. Recent, tot la televiziune, s-au operat numeroase concedieri de personal. Câteva zeci de lucrători ai acestei nefericite instituții au fost concediați. Și nu dintre cei mai neînsemnați ori
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
eșarfa. Va găsi poate un prilej s-o capete. Vă scriu aceste rânduri nu dintr-un sentiment josnic, ci din revoltă. Revolta că, în timp ce unuia ca Păunescu i se permite orice, unora ca Țopescu, Stark, Bacalu etc. nu li se îngăduie nici exercitarea profesiunii lor. Că în timp ce unul se îndoapă din tot ceea ce poate însemna glorie și avantaje de tot felul, alții sunt aruncați în stradă. Dacă așa ceva se poate chema libertate și egalitate, atunci eu accept că sunt lipsit de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
burgheziei, de Paști și de Crăciun), s-au spulberat. Românul a tăcut și a înghițit. O culme a ridicolului s-a înregistrat și la Constanța, unde la o întâmplare a Cenaclului lui Păunescu, un spectator, zice-se, turc, și-a îngăduit o glumă cam sinistră, dându-și în loc de nume o expresie trivială și traducând, cu o altă pornografie, cuvântul cenaclu în limba turcă. Dinamicul poet a exultat de fericire, a cântat și a repetat aceste cuvinte, făcându-le apoi să apară
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
avea vreo legătură cu acțiunile riscante ale domnului Eugen Barbu când lucrurile așa ar lăsa să se înțeleagă că ar fi. Și-apoi, indiferent cum ar sta lucrurile, cui în afară de Eugen Barbu îi pot aduce servicii minciunile ce i se îngăduie ilustrului plagiator să le vehiculeze nu doar pe seama unuia ori altuia din cei ce-l incomodează în țară, ci și pe seama unor organisme străine ori internaționale bine cunoscute cu care, vezi Doamne, plagiatorul nostru ar polemiza? întreb asta fiindcă, evident
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
un membru corespondent al Academiei, un laureat al Premiului Herder nu se dă în lături de la furt (de la plagiat, adică), de la minciuni și amenințare, de la calomnie și denunț. Altfel spus, după opinia mea, a-i da mandat ori a-i îngădui tocmai lui Eugen Barbu să se arate, vezi Doamne, atât de revoltat de posibila lezare a intereselor noastre generale e ca și cum ai pune lupul cioban la stână în final, mărturisesc a considera imposibil un dialog cu Eugen Barbu. Unde minciuna
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
am început întotdeauna prin a-l compătimi, am sfârșit prin a-l disprețui. E și asta încă o deosebire între cum tratăm un om și o pasăre închipuitul mare polemist Eugen Barbu n-a dus, de fapt, nicio polemică autentică. îngăduindu-i-se folosirea injuriei, a limbajului gros, de mahala, a denunțului, amenințării, calomniei în locul argumentelor, Eugen Barbu a fost împins spre jalnicul monolog din care, pare-se, nu mai poate ieși. Felul domniei sale de-a concepe polemica amintește foarte bine
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
1984, difuzată la 16 octombrie 1984 Stimate domnule Munteanu, în speranța că vă va ajunge și scrisoarea mea, trimisă cu multă trudă, aș dori să-i acordați un loc în programul Actualitatea românească, pe care-l apreciez în mod deosebit, îngăduindu mi să adaug și alte amănunte față de cele spuse de dumneavoastră și de alții. Acestea privesc nenorocirile care s-au abătut asupra noastră, a tuturor românilor, odată cu punerea în practică a nebunescului proiect de construire a așa zisului centru politico-administrativ
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
adesea fără rezultat și că situația în orașele de provincie este incomparabil mai rea. Nu era de ajuns că autoritățile locale, care cunosc situația, probabil nu o raportează mai sus. Toți caută să-și apere scaunul și poziția care le îngăduie să trăiască mai bine și să se aprovizioneze cu de toate la magazinele speciale ale Comitetului Central, numai lor accesibile. Genialul conducător-cârmaci, cum îi zice poetul Păunescu, este sigur, sau fals sigur, că totul merge bine și ne anunță obsedant
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
masă, luând un aspect mult mai individual. Care este dar diferența dintre plutonierul Petre de la Jilava și unul din agenții Securității însărcinat cu urmărirea și terorizarea mea, care a afirmat în zilele Crăciunului din 1984 că, dacă i s-ar îngădui, nu dacă i s-ar ordona, mi-ar trage 50 de gloanțe în cap, sau alți doi agenți de Securitate care ne-au brutalizat pe mine și pe soția mea în primele zile ale anului 1985 în fața a numeroși cetățeni
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
face și că s-ar pune capăt unui scandal care îndurerează sufletele multor oameni din lume și chiar relațiile de stat? De ce nu se judecă normal lucrurile? Dacă viețuirea noastră în această țară este o imposibiltate, de ce nu ni se îngăduie plecarea? Dacă plecarea noastră din țară este o imposibilitate, de ce nu suntem lăsați în pace să trăim în lipsurile în care ne zbatem, dar eliberați de teroarea Securității? Dacă nici să plecăm nu suntem lăsați, nici să trăim nu suntem
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fost redată parohiei și patrimoniului național. Cazul acesta rămâne însă singular. Un ciudat acces de generozitate al partidului. El nu se va mai repeta, împotriva zvonurilor diversioniste lansate în privința bisericii Mihai Vodă. În anul 1984, regimul comunist nu va mai îngădui nicio translatare, niciun compromis, tratând fără milă și aplicând același regim tuturor așezămintelor religioase aflate în calea sa. Astfel, cu atât mai mici și nejustificate sunt speranțele de supraviețuire ale bisericilor rămase încă în picioare în zona fierbinte a demolării
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Titlul și textul erau, firește, provocatoare pentru canonul momentului, cum erau toate versurile și prozele țâșnind lunar din cele patru pagini mici, cu litere minuscule, de trotil, În acel supliment al revistei Ramuri, din Craiova. În cele doar șase numere Îngăduite de cenzorii temporar derutați ai sistemului au răsărit de nicăieri nume total necunoscute, care aveau să devină, ulterior, valori rezistente ale literaturii române contemporane. Atacurile din presă contra „inovatorilor” străini de literatura socialistă nu au Întârziat, bineînțeles. Îmi amintesc un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe cei care se vroiau neutri și neangajați. Pavăza minimă, dar deloc neglijabilă, o folosea curajos contra rutinei și birocrațiilor care o slujeau. Am coborât Într-un subsol, unde se aflau factorii poștali Întorși din cursă. Persoanele particulare nu erau Îngăduite... un ins Îl și apucase de guler, gata să măture sala cu micuțul și firavul nepoftit. Poetul nu părea afectat de incident, deși Încercasem să intervin, să calmez situația. Apăruse, Între timp, mult așteptatul poștaș. Poetul l-a admonestat pentru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
puțin exotice ale lumii. O reunire prin literă și prin spirit a celor care poartă cu ei, oriunde le-ar fi domiciliul, patria domiciliului esențial: limba maternă. Primul laureat al acestui premiu, Lucian Raicu (Bernard Leibovici) - despre care mi-am Îngăduit câteva prea sumare considerații -, este un strălucit scriitor contemporan de limbă română care locuiește de mai bine de un deceniu la Paris. Un deceniu deloc mai puțin obsedant, pentru noi toți, decât deceniile de exil intern pe meleagurile natale. Nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scriu măcar un volum, cum aș fi vrut și ar fi meritat. Unii dintre ei s-au răzbunat fantomatic În Întoarcerea huliganului, Înviind spontan incandescente clipe ale trecutului. Alții o vor face, poate, cu alt prilej, dacă timpul ne mai Îngăduie. Lui Mugur nu-i pot șopti acum decât că mă pregătesc să traduc, Împreună cu un important poet american prieten (care Îi și seamănă!), poeziile sale dedicate amicului nostru comun Bruno Schulz. Florin Mugur către Norman Manea ș1ț (1988) Mă gândesc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cea necesară literaturii. Educarea restrictivă a sensibilității, metabolismul deformat de solitudine, orgoliul devoțiunii creatoare, cinismul spiritului critic, excesul auster sau, dimpotrivă, senzorial, tensiunea somației artistice?... Trăirea În obsesie, precum scrutarea insistentă a invizibilului În transparențele vasului de Bacara, nu mai Îngăduie, apoi, reacomodarea instantanee cu realitatea. Timpuria conviețuire cu arta (și cu artificialitatea, de altfel) modifică, treptat, se pare, Însăși „gena” bestiei creatoare. Este magia și mizeria artistului, miracolul, mistificarea, morbidul, măreția și monstruozitatea sa. Politețea poate deveni un ecran care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care abia Îl cunoscusem. I-am urmărit, câteva lungi clipe, silueta Înfrigurată sub umbra Înaltă a pomilor bulevardului care ducea spre centrul orașului. Era Înfășurat Într-un trenci prea lung și Într-o solitudine care, departe de ochiul public, Își Îngăduia fragilitatea. Un tânăr frumos și singur, strâns În el Însuși, de data asta, și restrâns de Îngândurări nocturne. Politicoasa sociabilitate, fermitatea distanțării de intrușii agasanți, așa cum le contemplasem la primele Întâlniri, dobândeau acum o imagine Întregitoare. Controlul lucid al disponibilităților
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
premiul acordat astăzi poetului israelian de limbă română Eran Sela. Să-l omagiem pe sărbătorit cu gratitudinea datorată admirației și afecțiunii pe care ni le-a inspirat. Ca un deja bătrân „jurat” al unei prietenii care refuză să Îmbătrânească, Îmi Îngădui să fiu părtaș la bucuria sa și la bucuria dumneavoastră. La bucuria noastră, a tuturor. New York, 6 iulie 2001 (Textul a fost citit, În numele autorului, la festivitatea decernării Premiului Fundoianu, În 2001, la Tel Aviv, și a apărut În revista
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Adevărul este, ca Însuși Dumnezeu, „personal”. Sacrul și profanul sunt „privatizate” prin poezie, separându-se drastic de clișeele colectiviste, deci și de rutina facilităților retorice. Proprietăți private, intime, În care solitudinea dialoghează cu sine, devenind poezie. Universul terifiant al adevărului Îngăduie totuși buna ardere pe rugul rece al iubirii. Iubirea intonează monologuri suav stranii, senzual-spiritualizate. O revanșă singularizată asupra vidului, În care așteptările se văd decapitate, una câte una. Lamentoul gingășiei ultragiate Își află cadența urgentă și, deopotrivă, melodioasă, „iluminarea”, de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mă aștepți”. Versul repetă, oracular, incertitudinea, Înainte de a se limpezi tragic: „Nici măcar nu mai știu dacă tu mai exiști”. Intensitatea trăirii traduce o secretă jubilare, răscumpărare Îndelung așteptată, pe care nici Îndoiala sau tristețea nu o pot submina. Poeta ne Îngăduie să fim martorii exaltării sacrificiale, trăire pătimașă a tensiunii „vizionare”, cum spunea Kafka, „dintre om și destin”. Încheierea poemului („Și poate n-o să ajung/ Sau poate/ dacă-o să ajung voi ajunge târziu”) stă la răspântia unde adevărul Înscrie, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
admiratoare de astăzi este, cu siguranță, una dintre cele mai expresive personalități literare ale României actuale... * Un extraordinar fragment memorialistic despre tatăl ei, publicat În Apostrof, anunță, s-ar zice, viitoare surprize deloc surprinzătoare În scrisul poetei. Dacă timpul mai Îngăduie vârstele noastre viitoare, mi-aș Îngădui speranța să aflu, cândva, de la Marta, Într-o amiază Însorită, „amiaza tinerelor doamne”, În Central Park din New York, mai mult despre o astfel de autoscopie. New York, februarie 2004 (Familia, nr. 3/2004) Citatetc "Citate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
una dintre cele mai expresive personalități literare ale României actuale... * Un extraordinar fragment memorialistic despre tatăl ei, publicat În Apostrof, anunță, s-ar zice, viitoare surprize deloc surprinzătoare În scrisul poetei. Dacă timpul mai Îngăduie vârstele noastre viitoare, mi-aș Îngădui speranța să aflu, cândva, de la Marta, Într-o amiază Însorită, „amiaza tinerelor doamne”, În Central Park din New York, mai mult despre o astfel de autoscopie. New York, februarie 2004 (Familia, nr. 3/2004) Citatetc "Citate" Plecarea din România a dus, firește
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la sensul de „treaz” al cuvântului), cum cred admiratorii și, Îndeosebi, adversarii lor. Inutil să vă spun câte amintiri a trezit lectura textului Dvs. Nu a fost dificil să-mi reamintesc că prima analiză serioasă (și elogioasă, dacă mi-e Îngăduit să spun) a prozei mele purta, la finele eseului din 1970 despre Captivi (În Familia, firește), semnătura Dvs. Episodul faimosului interviu din 1981, pe care Îl evocați În recentul articol, a fost emblematic, aș zice, pentru biografia „socialistă” a amândurora
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
voi; mă iau totuși după un calcul cât mai generos, menindu-i epistolei de față să nu Întârzie mai mult de trei săptămâni. Ea vă va sosi când Nicki se va afla În pragul aniversării zilei de naștere. De aceea, Îngăduie-mi, te rog, Nicki, să te Îmbrățișez de pe acum, să-ți urez o aniversare fericită, sănătate și, În continuare, mari și răsunătoare succese! La mulți ani! Vă Îmbrățișez, pe amândoi, cu multă dragoste, L. Petrescu * ș7ț Cluj, 8 noiembrie 1995
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]