7,931 matches
-
în suspiciuni sau să ai diplomă în bănuieli ca să percepi ceva deosebit în ultimele două fraze, cea a dimineții care părea să fie intenționată și, în special, a doua, că într-o zi trebuia să se întâmple, ambiguități întâmplător involuntare, întâmplător inconștiente, dar, tocmai de aceea, potențial mai periculoase, căci era bine să contrasteze cu analiza minuțioasă a tonului cu care amintitele cuvinte fuseseră proferate și, mai ales cu gama de rezonanțe generate de ele, ne referim la subtonuri, fără de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la sursă și să se asigure sau suferă de sindromul intelectului leneș și se opresc aici, nu merg mai departe, spre marea descoperire. Nu se știe cine o fi fost cercetătorul curios din oraș sau cel care l-a găsit întâmplător, sigur este că vorba s-a răspândit rapid și imediat cu sensul peiorativ pe care pare să-l provoace doar simpla sa lectură. Deși noi nu ne-am referit anterior la acest fapt, deplorabil sub toate aspectele, înseși mijloacele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
hotărâtă înainte de întâmplarea cu votul în alb, dar că s-a întârziat din cauza unor probleme birocratice și abia acum fusese posibil s-o începem, atunci ea a spus că despre cauzele incendiului nu știa nimic, trebuie să fi fost ceva întâmplător care se putea produce chiar și înainte, atunci am întrebat cum reușise să se salveze și aici începe să-mi vorbească despre soția medicului, lăudând-o în fel și chip, o persoană extraordinară, cum niciodată nu mai cunoscuse alta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de la parter și apărând capul împodobit cu bigudiuri al unei femei în vârstă, îmbrăcată cu un capot de casă, Pe cine căutați, întrebă ea, O caut pe doamna care locuiește la primul etaj pe dreapta, răspunse comisarul, Nu-i acasă, întâmplător chiar am văzut-o plecând, Știți când se întoarce, N-am idee, dacă vreți să-i lăsați vreun mesaj, spuneți-mi, se oferi femeia, Mulțumesc, n-are rost, mă întorc altă dată. Nu-i trecea prin minte comisarului că femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și era În stare să zboare până la Londra special ca să se aprovizioneze cu ceea ce avea mai bun de oferit Dover Street Market 1. Totuși, să se gătească de zile mari era adevărata obsesie a lui Lauren. Dacă treceai pe la ea Întâmplător În mijlocul după-amiezii, era la fel de probabil să fie Îmbrăcată Într-o ținută de cocktail din organdi de culoarea cireșelor, creată de Christian Lacroix ori În costumul mulat, dintr-o singură piesă, În care Își făcea exercițiile Pilates (un vestigiu de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
citeam micuțul card șic de la Lauren, mi-a venit să-i spun lui Lauren că aveam deja planuri. Între timp, am despachetat țâfnoasă pachețelul. Înăuntru era o sticlă grea de parfum din esență de gardenie de la Bond nr. 9- numit, Întâmplător, „New York Fling 1“. Mai era și un atomizor de modă veche, foarte șic, care era Îmbrăcat În piele de vițel portocalie și avea un pulverizator de un verde strălucitor. Am pus parfumul În atomizor și mi-am dat puțin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Emană fericire și mulțumire atunci când, fiind cocoțate pe pantofi Roger Vivier cu tocuri de 15 cm, Împing un cărucior Bugaboo Frog3. Pot spune cu mâna pe inimă că nimic nu demoralizează mai mult o proaspăt căsătorită decât să se Întâlnească Întâmplător cu una dintre aceste creaturi extraordinare la ora șapte Într-o seară friguroasă, atunci când merge spre casă de la serviciu. Chiar doare, zău așa. La câteva zile după ce Hunter se Întorsese, m-am hotărât să pregătesc cina acasă. Eram amândoi extenuați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai grea lovitură primită vreodată și nici propriul cancer și moartea văzută cu ochii câțiva ani mai târziu nu au reușit să îl apropie măcar de suferința trăită atunci. După înmormântare am pierdut legătura cu familia și, până să dau întâmplător peste el în anticariatul lui Harry Brightman, pe 23 mai 2000, nu-l mai văzusem pe Tom de aproape șapte ani. Fusese întotdeauna preferatul meu și, de când era doar o gâgâlice, îmi lăsase impresia unei ființe neobișnuite, a unei persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îl impresionez pe Tom sau poate pur și simplu pentru că eram într-o stare de foarte bună dispoziție. Nici nu-mi dădusem seama cât de mult îmi lipsise doctorul Thumb, iar acum se dovedea că eram vecini și locuiam, absolut întâmplător, la două cvartale unul de altul în străvechiul regat al Brooklynului, din New York. Lucra la Brightman’s Attic de cinci luni, mi-a spus, dar motivul pentru care nu dădusem mai devreme peste el era că stătuse în tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
eram sigur, dar bănuiam că e ceva legat de timp, de numărul de zile rămase până să-și îngăduie să vorbească din nou. Îi mai rămăsese o zi când se trezise în dimineața aceea, dar acum, că vorbele îi scăpaseră întâmplător, trebuia să se pedepsească adăugându-și încă o zi la perioada de tăcere. Astfel, dintr-una se făcuseră două. — Asta e? am întrebat-o. Vrei să spui că o să reîncepi să vorbești peste două zile? Nu mi-a răspuns. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
uimitor faptul că bietul Kafka s-a înhămat să scrie prima scrisoare, dar acum se angajează într-un proiect care presupune câte o epistolă în fiecare zi - din nici un alt motiv decât acela de a o consola pe fetiță, care, întâmplător, îi e complet străină, un copil peste care a dat într-o după-amiază în parc. Ce fel de om face așa ceva? A ținut-o așa timp de trei săptămâni, Nathan. Trei săptămâni! Unul dintre cei mai străluciți scriitori care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să devii o ființă socială și sociabilă ? Spune-mi din ce dormitor vii și îți spun cine ești ? Da, se poate spune și asta. De fapt, se pot spune lucruri similare despre mai toate obiectele familiare care ne înconjoară. Nu întîmplător Dibie își începe excursul despre dormitor cu această afirmație a maestrului său Haudricourt : „Orice obiect, dacă îl studiezi cum trebuie, va aduce după sine întreaga societate”. Povestea narghilelei — Mersi și buon jurne ! Muzicantul, de prin părțile noastre, își ia rămas-bun
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o societate de parveniți ! oftează bătrîna doamnă. — Îîntr-un fel, toate țările post-socialiste sînt societăți de parveniți..., îi replică prudent tînăra franțuzoaică, încercînd să n-o jignească. Mă obsedează de cîteva zile această frîntură de dialog pe care am surprins-o, întîmplător, pe stradă. Ce-o fi vrut să spună franțuzoaica ? Și dacă are dreptate ? Dar în ce sens ? Sigur nu în sensul restrîns, extrem de peiorativ și eminamente moral cu care a intrat acest franțuzism în uzajul limbii noastre. Mult mai vechiul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ce legătură au cu societatea noastră ? Carmen Mușat își încheie un editorial de săptă mîna trecută din Observatorul Cultural astfel : „Se spune că tonul face muzica. În politica autohtonă, tonul îl dau manelele”. Simplă retorică ? Poate, dar nimic nu e întîmplător în ițele socialului. Iată însă că cineva, comentînd articolul pe site-ul ziarului, face un pas mai departe : „Actualii politicieni reprezintă un fel de concretizare a «visului românesc» - de a avea bani repede. Oamenii de rînd se uită de multe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sînt chiar de mirare dacă ne amin tim că România s-a construit ca națiune mai degrabă pe ideea de independență a poporului decît pe aceea de libertate a individului, devenind astfel ceea ce se cheamă, generic, o națiune etnică. Nu întîmplător, în zorii acestei construcții naționale, Nicolae Bălcescu așeza explicit naționa litatea deasupra libertății, spunînd că atîta vreme cît un popor nu există ca națiune, acesta nu are ce face cu libertatea. De asemenea, cam toți marii gînditori sociali ai nației
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pînă duminică. Dar pe lîngă cît consumă cînd vin, mai iau și-ntr-o geantă brînză, carne, ouă, mălai, făină, aproape tot. Cenușa dacă s-ar lua, ar lua-o și p-aia !”, izbucnește cu năduf alt sătean. Am găsit, întîmplător, aceste relatări din primii ani de postcomunism, reprezentative pentru ceea ce numeam la vremea aceea „gospodăria difuză” : o unitate domestică funcțională, rezultată din dispersarea membrilor gospodăriilor rurale, dar păstrînd anumite forme de schimburi materiale și relații emoționale gravitînd în jurul unui nucleu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
decît să înalț și eu o rugă pioasă către cer, poate or auzi și edilii noștri de pe pămînt : apără-mă, Doamne, de prietenii tradițiilor, că de dușmanii lor m-oi apăra și singur ! O recitire : rusticul ca discurs Am recitit întîmplător textele dedicate „rusticului” chiar de mine în chiar această revistă : se pare că nu am înțeles ce era esențial, așa că mai încerc o dată... Constatam că expresia care revine cel mai frecvent în descrierea amenajărilor recente ale gospodăriei sătești este „ceva
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și făcînd parte din istoria procedurilor parlamentare, aceste rules of order nu rămîn însă închise între pereții acestei instituții, ci vizează tot mai mult orice fel de adunare deliberativă, orice dezbatere mai mult sau mai puțin publică. Nu este astfel întîmplător faptul că faimoasele Robert’s Rules of Order care au devenit referința de bază în Statele Unite - și apoi, în bună parte, referința lumii „civilizate” - își au originea în 1863, cînd generalul Henry Martyn Robert a fost ales să prezideze o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
făcute de „beizadele”, progeniturile impunitive ale primarilor, senatorilor, oamenilor de afaceri bine conectați și altor „baștani” ai rețelelor de corupție organizată. Adică de generația de mîine a mai-marilor țării, care va pune mîna pe conducere în cîțiva ani. 5. Cînd, întîmplător, „se sparge buba”, cade, populist, capul vreunui Moțoc și statul închide dosarul. Iar cînd „Moțoc” este țigan, organele statului dau liber la linșaj. După acest circ fără pîine, dosarul se închide, în așteptarea următorului „eveniment”. în concluzie : problema nu este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în revista oficială a Oficiului Național de Turism. Și completate, cîteva pagini mai departe, de către Al. Bădăuță, care vorbește despre „România care se ascunde”, adică toate acele „frumuseți rare” neatinse de drumurile descrise mai sus. Mi-a căzut în mînă, întîmplător, acest număr din 1938 al oficiosului Romania, pe care l-am răsfoit deja din scoarță în scoarță. Urmărind „cele mai frumoase drumuri din țară”, așa cum erau ele ierarhizate de către Bucuța în anii ’30, mă întreb, în plină perioadă de vacanțe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o astfel de strategie națională. Privind în jur, pe drumurile, plajele și potecile țării, s-ar zice că nu mai avem așa ceva. Și nici nu ne punem problema... Onoare și transparență Zapînd ca tot omul muncii înainte de culcare, am dat întîmplător peste „ultimul duel”, un documentar istoric foarte british despre un ultim duel care a avut loc pe la începutul secolului al XIX-lea undeva în Scoția. Interesant era că protagoniștii nu mai erau aristocrați, ci „capitaliști” pursînge, am putea spune, adică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
toate aceste texte și proceduri era ideea însăși de onoare - pentru simplul și bunul motiv, probabil, că aceasta era la fel de evidentă și asumată ca și existența lui Dumnezeu și, ca atare, nu mai avea rost să fie invocată. Apoi, la fel de întîmplător, mi-au căzut ochii peste articolul lui Robert Skidelsky din Dilema Veche, care invocă ceea ce este, probabil, ultima suflare a codului onoarei : începînd din acest an, cu prilejul jurămîntului depus în fața reginei, toți membrii Camerei Lorzilor vor trebui să semneze
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ne-au prevenit ieri că pornesc dis-de dimineață la țară, la unchii noștri de la Giurgiu și vin abia luni după-masă. Totdeauna aduc de-acolo bunătăți de Crăciun, de câțiva ani noi nu mai creștem porc. Asta pentru că Jacques a văzut întâmplător cum e luat un purceluș abia născut de lângă scroafă, ca să fie dus la tăiere. Rândașul i-a explicat limpede: „Numără țâțele și numără purceii. Unu-i condamnat!“ Durerea lui Jacques pentru puiul condamnat la moarte nevinovat a fost atât de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cum credeam eu. Că papa e Leon, adică leu, că Jacques e botezat după nașul nostru Iacob, și-atât, e un nume biblic, că pe mine mă cheamă Iulia fiindcă sunt născută pe 12 sau, după noul calendar, 25 iulie, întâmplător exact ca mama mamei, bunica Trandafira. S-a mirat că nu știam că agathos înseamnă bun și îmi venea să-i spun că știu, în schimb, că andros înseamnă bărbat, fiindcă eu rețin numai ce are legătură cu sufletul. Eternul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la cuvânt mai multe personaje ce privesc aceleași fapte din perspective diferite, cum se-ntâmplă de pildă în Cinci purceluși de Agatha Christie, lucru care nu duce neapărat la elucidarea faptelor. Numele faimoasei autoare de romane polițiste nu a venit întâmplător în discuție. Lucrul cel mai evident în legătură cu romanul Ioanei Pârvulescu e că este construit pe o structură de crime novel. Din primele lui pagini se conturează un dublu mister, ce va duce ulterior la două planuri diferite, dar mereu întrepătrunse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]