7,211 matches
-
Din interior ieșea un militar - după câte se vedea - gradat. L-am lăsat să facă câțiva pași, pentru a ne convinge că este singur... Nu avea Însoțitori. Un salt de pisică al lui Undiță l-a dus În spatele „celovecului”. La șoapta În rusește: „Nici o mișcare și nici o vorbă!”, Însoțită de țeava automatului Înfiptă Între coaste, rusul a ridicat mâinile. „Mai este cineva Înăuntru?” - a Întrebat Undiță. „Nu” - a răspuns gradatul rus. „Dacă ai mințit, nu-ți mai vezi copiii! Să intrăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
automatul, dar o mână ca un clește m-a oprit... „Fii calm, frate! Te-au lovit? Unde? Te poți mișca vreun pic?... ― Cine era? - a Întrebat Despina șoptit. ― Pe om Îl ai În fața ta, Despi - a răspuns Petrică, tot În șoaptă... Toți și-au Îndreptat privirea spre tata Toader. ― De ce nu ai trimis pe cineva dintre cei de sub comanda ta? - a Întrebat Nicu. ― Apoi acolo nu era vreme de pierdut. Și În cine să ai nădejde mai mare decât În tine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fie și o coloană de tancuri. Altfel nu se explică această Îngrămădire de zgomot de motoare” - a presupus Păpădie. „Atunci, să ne grăbim, că altfel rămânem fără caimac, băiete” - l-am Îndemnat eu. ― Mare coraj! - a vorbit, mai mult În șoaptă, mama Maranda. ― Noi, Însă, am lungit pasul cu grijă, să nu facem zgomot... La o vreme, ni s-a părut că locul devine mai luminos... Scăpasem de malurile Înalte. Din nou, Păpădie ridică mâna. Semn de atenție! „Ce mai este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nici nu mi-am dat seama când Păpădie i-a pus pumnalul la beregată și automatul În coaste. „Vaniaaa...” a mai reușit să rostească rusul, ca și cum ar fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură și mâinile legate cu sfori... I-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că o birjă se afla În preajmă. Nenea Mitru a intrat cu privirea ațintită către Nicu. ― Mulțumesc, nene Mitrule - a fost răspunsul acestuia... ― Tati, cum se face de nenea Mitru e atât e prezent În toate? - a Întrebat Despina În șoaptă. ― Întrebarea ta e firească, Despi - a răspuns cu același ton Nicu. Trebuie să știi Însă că În lumea asta există oameni ale căror suflete sunt pe aceeași lungime de undă... Când am ajuns asistent al dragului profesor Zenit, l-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trudit, saracu’. O muncit atâta! Trebui’ să să hodineascî - și-a spus părerea mama Maranda... ― Așa-i, fata moșului. Îi pisti măsurî di vlăguit - a Încuviințat tata Toader... Vasile Ilucă 15 nov. 2011 ― 6 aug. 2012 De același autor 1Iași... șoapta din ziduri, album ghid, Ed. Eurocart, Iași 1998; 2Iași... istorie și spirit, album ghid, Ed. Helios, Iași 2000; 3Hoinar În jurul Iașului, album ghid, Ed. Trinitas, Iași 2001; 4Iași... drumeț În jurul cetății, album ghid, Ed. Helios, Iași 2002; 5Tristeți Învinse, proză
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sunt sigur. Și îi spun să-mi aducă un puzzle de format cuvinte românesti - în mod normal, n-ar trebui sa fie fabricat în China, dar nu se știe niciodată... Mă uit cu atenție (în timpul acesta, Dragoș se roagă în șoaptă ca să nu fie fabricat în China, măcar lucrul ăsta...) și descopăr că e asamblat de ungurii din România, într-o localitate din Covasna... Atunci, Dragoș îmi spune: Tati, tu lucrezi la Radio și ar trebui să le spui oamenilor să
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
mie îmi place de Mihaela-Cosânzeana!...] Faza asta (1) am pierdut-o, nu sunt sigur de ea, și atunci îl rog pe Dragoș și pe mami să rememorăm ce am spus fiecare (2): (2) - Unde să mergem acum? întreabă Dragoș, în șoaptă. Mergeți toți 4 pe o insulă, ca prieteni într-o tabără. Nu e o idee bună? - Bine, hai să mergem! (Ia Păpușica, Broasca, Crabul și îi duce pe patul din camera cealaltă. A uitat să-i mulțumească Ariciului pentru mediere
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
să dea culoare și viață chipurilor și evenimentelor surprinse, fixând în pagini de proză, bine articulate, lumea văzută prin ochii unei adolescente de talent. În ceea ce ne privește, îi urăm succes pe drumul artei literare, așteptând de la Svetlana ca, după „Șoapte”, să auzim și o voce puternică și fermă a rostirii artistice. Roman,15 decembrie 2014 Să redevenim copii Am ajuns și eu să-mi doresc să fiu din nou copil, căci am nevoie să simt momentele pline de căldură, pe
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
al tatei și de data aceasta, chiar s-a ținut de cuvânt și și-a supravegheat cu atenție vita, nemaisupărându l pe tata ca până atunci. Domnul Gritas avea și alt urât nărav, de care lumea din jur vorbea în șoaptă și cu prudență că, ajutat de cei doi fii vrednici, făcea vizite după miezul unor nopți extrem de întunecoase unor gospodari și se alegea cu ce găsea. Cercetările se mușamalizau, vizitele nocturne continuau din timp în timp, până când li s-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un restaurant... Intrară în cel mai luxos și mai scump restaurant din oraș. Ambianța o copleși pe Olga de la primii pași făcuți pe covorul gros de pluș, de culoarea vișinei putrede. Luminile discrete, lumea bună de la mese, care vorbea în șoaptă de parcă toți aveau a-și mărturisi numai taine, muzica ce abia se auzea, filtrată printr-o cortină fonică voită, totul simula o atmosferă paradisiacă. Soții luară loc la o masă într-un separeu. Imediat, șeful de sală, însoțit de doi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Toată lumea Îl știe! Doar că, ăăă, exact acum nu pot să mi-l amintesc. M-a fixat o clipă la mine cu ochii ei mari, căprui, pironiți pe fața mea de-acum transpirată. — Miranda Priestly, a rostit ea aproape În șoaptă, cu un amestec de respect și teamă pe chip. Numele ei este Miranda Priestly. A urmat o lungă tăcere. O bucată de vreme, care mi s-a părut lungă cât un minut Întreg, nici una din noi nu a scos o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu vin și l-a ciocnit cu al lui. Nu, nu glumesc. Doar nu-ți Închipui că nu voiam să aflu cum a decurs prima săptămână din restul vieții tale? În cinstea iubitei uluitoare. — Mulțumesc, am spus eu aproape În șoaptă și am sorbit din pahar. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc. 6 — Măiculiță, doamne, veni coana redactoreasă de modă În persoană?! a țipat Jill cu prefăcută afectare când a deschis ușa. Hai Încoa’ și dă-i voie sor’tii mai mari să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am trimis Întrebarea asta lui Emily Într-un scurt e-mail, pe care am văzut cum Îl primește și Îl citește. Răspunsul ei a venit prompt: „Exact, a scris ea. Dacă noi două trebuie să ne spunem ceva, o facem În șoaptă. Altminteri, nici pâs. Și nu vorbești NICIODATĂ cu ea decât dacă ea ți se adresează. Și să nu-i mai spui NICIODATĂ doamnă Priestly - Îi zici Miranda. Înțeles?“ M-am simțit din nou pălmuită, dar am ridicat privirea spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dregându-și vocea, am ridicat privirea și l-am văzut pe micul și tristul liftier, care se uita la mine și mă aștepta răbdător. — Scuză-mă, am murmurat În timp ce mă urcam În lift. Nici o problemă, a răspuns el aproape În șoaptă, analizând atent podeaua de lemn. Cu timpul o să fie mai ușor. — Poftim? Îmi pare rău, dar n-am auzit ce ai... — Nimic, nimic. Iată, am ajuns, domnișoară. O seară plăcută. Ușa s-a deschis și am ieșit În holul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ațintiți drastic asupra a ceea ce trebuie să fi fost fața mea extrem de șocată. Nu aveam absolut nici o alternativă, trebuia să urc În lift Împreună cu ea. — Ăă, bună dimineața, Miranda, am zis eu, dar vocea mea a fost un soi de șoaptă. Ușile s‑au Închis În urma noastră: aveam să fim singurele persoane din lift pe durata Întregii călătorii de șaptesprezece etaje. Nu mi‑a spus nimic, dar și‑a scos micul carnețel cu coperți de piele și a Început să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu blush lichid sau cremă, niște gene foarte sexy, cu mult dermatograf și fard de pleoape, adumbrite de genele date cu rimel negru ca smoala și ceva care părea a fi o idee de lip‑glass. Când Îi mărturisisem În șoaptă lui Allison că toate astea or să fie absolut imposibil de ținut minte, a părut exasperată. — Păi, să sperăm că n‑o să fie nevoie de ele, a zis ea cu o voce care părea atât de stresată, Încât am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de copleșitoare, de atotcuprinzătoare, Încât m‑am Întrebat dacă nu cumva murisem deja. Nimeni nu a rostit un cuvânt. Nici o furculiță nu s‑a lovit de vreo farfurie, nici un pahar nu a clinchetit, nimeni nici măcar nu și‑a Întrebat În șoaptă vecinul cine era persoana care Îi luase locul Mirandei Priestly. M‑au privit doar cu toții, clipă după clipă și nu mi‑a rămas altceva de făcut decât să vorbesc. Nu mi‑am adus aminte un singur cuvânt din discursul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În acel moment mi‑am dat seama că și mama plângea, dar Încetișor. — Andy, ți‑l dau pe tata. El a vorbit cu doctorii În ultima vreme. Te iubesc, scumpo. Ultimele cuvinte abia s‑au auzit, erau mai mult o șoaptă. — Bună, scumpo. Ce mai faci? Îmi pare rău că te sunăm cu asemenea vești. Vocea lui era adâncă și liniștitoare și am avut impresia trecătoare că totul o să fie bine. El urma să‑mi spună că ea și‑a fracturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a Înhățat de braț cu o mână ca o gheară de vultur, dar eu mi l‑am smuls din strânsoare și i‑am adresat un zâmbet larg. Și m‑am gândit și că era momentul să nu mai vorbesc În șoaptă, să spun tuturor micul nostru secret. — Îmi pare foarte rău, Miranda, am anunțat‑o eu cu o voce normală care, pentru prima dată de când aterizasem la Paris, nu tremura incontrolabil, dar nu cred că voi putea să fiu prezentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să mă Întâlnească atrasă de dorința mea. (septembrie) Câteodată, uimit, simt cum respiră frenetic viața În lucruri; de exemplu, mi se Întâmplă să stau singur În amurg, atunci când lumina crepusculară se umflă de energii ciudate, ce fac să se audă șoaptele inaudibile ale obiectelor: este ca o dilatare de forme, de sunete, de culori și de gânduri ce se amestecă toate Într-un vârtej. În acea clipă, se petrece depășirea stării de materie, ce se surpă cu dulce lentoare În altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lui Mantegna. Mașinile Îl ocoleau ca pe o piatră, treceau chiar foarte aproape, la o palmă de corpul lui, și nimeni nu protesta, nu era nici un om al ordinii publice de față. „L-a lovit un autobuz“, se discuta În șoaptă; această șoaptă avea o funcție magică, un fel de exortație prin care se spera o resuscitare. De fapt, lumea aștepta o surpriză, ceva În genul „n-a murit“ sau „mai respiră!“, ca să aibă apoi ce povesti acasă, să poată broda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mașinile Îl ocoleau ca pe o piatră, treceau chiar foarte aproape, la o palmă de corpul lui, și nimeni nu protesta, nu era nici un om al ordinii publice de față. „L-a lovit un autobuz“, se discuta În șoaptă; această șoaptă avea o funcție magică, un fel de exortație prin care se spera o resuscitare. De fapt, lumea aștepta o surpriză, ceva În genul „n-a murit“ sau „mai respiră!“, ca să aibă apoi ce povesti acasă, să poată broda o Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cunoștea de la Dinamo. I-am chemat pe amândoi la masa noastră. Mi se păruse mai drăguț de departe, celălalt la fel. Ne-au propus să mergem noi două și cu ei la bar. Nu știu de ce, am refuzat, tot În șoaptă. Câteva vorbe de duh, câteva pahare În plus, și atmosfera s-a Înfierbântat din nou. Simțeam o mână cum Îmi umblă pe picior. Nu-mi plăcea, dar nici nu mă ofensa. Tare urâți erau băieții ăștia... I-am dat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru el toate bucuriile, numai pentru el toate deliciile; dragostea mea sub picioarele lui; numai pentru el această femeie Întreagă, capul ei, gâtul ei, sânii ei, corpul ei, sufletul ei, surâsul ei, cele două brațe ale ei care-l Înconjoară, șoaptele ei de dragoste; pentru el tot, pentru mine nimic. Aceste frisoane de suferință, aceste vaiete de bucurie și durere, declanșate violent În sufletul adolescentului la revelația corpului amoros, fac din Mémoires d’un fou un text de o autenticitate extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]