7,108 matches
-
ținută. Cine credeți că era? Că am întrebat și eu pe acolo, "cine este din Iași?", dar încet ca să nu audă gardienii, că la ușă erau caraliii. M-am dus lângă dânsul, lângă bărbatul acela, și l-am întrebat în șoaptă: "Dumneavoastră sunteți din Iași?" "Da!" "Ce sunteți?" Dar mi-a făcut semn să tac. C. I.: Bănuiesc că era și suspiciune. I. N.: Păi, erau informatorii de la drept comun băgați între noi și nu știai cine este și cine vorbește
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
plâng și va plânge șiruri întregi de români; acolo își vor vărsa tainic și dorul sufletului lor de români cei copleșiți de trudnicul zilei; acolo vor îngenunchea mai marii oștilor și ai cetăților; acolo în taina mormântului se vor auzi șoapte de mângâiere, șoapte de înviorare a neamului, acolo cântăreții neamului vor veni să se inspire în accentele lor patriotice, cerându-le să se scoale din mormânt să lase arhimandritului toată grija schitului și suflând din corn o dată, de două ori
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
plânge șiruri întregi de români; acolo își vor vărsa tainic și dorul sufletului lor de români cei copleșiți de trudnicul zilei; acolo vor îngenunchea mai marii oștilor și ai cetăților; acolo în taina mormântului se vor auzi șoapte de mângâiere, șoapte de înviorare a neamului, acolo cântăreții neamului vor veni să se inspire în accentele lor patriotice, cerându-le să se scoale din mormânt să lase arhimandritului toată grija schitului și suflând din corn o dată, de două ori, a treia oară
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe acest Prut, rău blestemat, care a fost sortit să ne rupă neamul în două! De pe podul ce trece Prutul în valea Cernăuțului, stând, gândul îți fuge departe la vale și în tot drumul lui adânc îți vin în urechi șoapte, plânsete și cântece de dor și jăle, e neamul Moldovei care își plânge soarta că e slut la Prut, și slutul începe de la Cernăuți și ține până la Reni. Dacă cei vechi au făurit fluviul Stix, peste care trecând te duci
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
sunt adăpostite două corpuri, servește de revelator, ca și culoarul unei case în corpurile ajung să se atingă. Oaspetele va pătrunde într-o familiaritate așteptată pe care calitatea lui de străin o face ambiguă. Și mișcările involuntare provoacă subtile rezonanțe, șoaptele unor mărturisiri venind de departe. Altă surpriză la Denon, întâlnirea față în față a trioului, tânărul,soția și soțul: "Vă închipuiți conversația între trei ființe atât de mirate să fie împreună!" Apoi, cum soțul cedează locul, iată-i pe povestitor
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fundamentale" (dar vă întreb: "unde sunt ele, glorioasele caravane ale verii, anunțate de gorniștii călări?) s-a îmbarcat generația mea, lălăind ca recruții. toți am văzut, dar nimeni n-a protestat sau hulit. (singura noastră sfințenie: amintirea clopotului vestind în șoaptă aruncarea în râu a unor noi victime calde). nimeni nu și-a dat foc, să lumineze cotloanele, să împrumute măreție plecării. nimeni n-a vrut să pună capăt glumei monstruoase și absurde: Don Quijote în gara de est, cerșind și ciupind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
bunica. M-a târât de mână până la biserică, m-a arătat pe la tot felul de babe care m-au pupat zgomotos pe obraz. Am intrat. Bunica mi-a spus cam cum stă treaba pe-acolo, că trebuie să vorbesc în șoaptă. Apoi mi-a făcut prezentările: care sunt cei mai importanți sfinți, care-i Maica Domnului și toate celelalte. M-a pus să-mi fac cruce și apoi să pup icoane. M-am apropiat de una și atunci am observat că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
schimb de idei. Potrivit spuselor ei, Iliescu era îngrozit de ceea ce văzuse în calitate de ministru și căuta căi de ieșire din situația nefericită, fără să fie însă indicat drept cel care a stârnit întreaga poveste. Toate acestea au fost discutate în șoaptă în bucătăria Marianei. Apoi, mi-a scris pe o bucățică de hârtie că se vorbea despre Iliescu ca posibil succesor al lui Ceaușescu.... Familia Marianei avea unele legături cu Iliescu (fratele ei, de pildă, a devenit ambasador în Marea Britanie), dar
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
că eroii noștri nu îngrașă glia, ci s-au mutat din câmpul de luptă pe gazonul stadioanelor, să tragă o iarbă...) Armata, pentru voi, parcă e un fel de boală rușinoasă ce trebuie ținută ascunsă. Ehei!... (Și Mama spuse în șoaptă, cu o teamă din vechiul regim, patru cuvinte, rar auzite, pe care greu le reproduc, știind că veți pufni în râs.) PATRIOTISM, ONOARE, JERTFĂ, DATORIE... Apoi, zâmbind cu subînțeles, adăugă: Ce veți face voi când vor veni teroriștii? Articol din
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
numai că această egalitate a sfârșit într-o sărăcie profundă, în care se suferea literalmente de foame. Foamea a fost destinul colectiv al românilor ca și al altor state în care domina socialismul. Se vorbea 253, cel mai adesea în șoaptă, că lumea asta a lor, socialismul, ar fi fost adusă în România din afară și că ar fi fost impusă cu forța și cu prețul unui număr foarte mare de victime omenești. Se vorbea despre pușcării în care s-a
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ei își iubesc profesorii, dar n-ar repeta pentru nimic în lume felul lor de a face teatru, ei vor să se racordeze la spiritul vremii, care e cel al globalizării, al informaticii, un teatru al strigătului și nu al șoaptei, un teatru în care "oamenii din subterană" să ajungă în avanscenă. Tinerii din ziua de azi sunt nevrozați, drogați, incestuoși, cu un IQ redus, așa spune dramaturgia de import, mimată expresiv de cea autohtonă. Așa reiese din programul pentru tineri
O furtună pe o scenă mică by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12521_a_13846]
-
cum mă descurc cu trei copii, cum e cu cozile la carne, la celelatle, pentru că el chiar și atunci când stătea în București de treburile casnice se ocupa coana Domnica. Avea telefoanele ascultate și de obicei la el se vorbea în șoaptă. La telefon vorbea cu prietenii lui oarecum cifrat. Gabi își aduce aminte de vizita făcută Părintelui Steinhardt, însă nu-și poate aduce aminte de felul cum era îmbrăcat. Nu era îmbrăcat în haine mănăstirești, avea pe cap doar fes, toca
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
prin pereți și prin podea și prin plafon, absolut orice pas și orice vorbă a vecinilor. Izolația fonică e inexistentă. Pentru a preîntîmpina situațiile neplăcute, singura soluție ar fi ca, la cazare, fiecare invitat să fie instruit să vorbească în șoaptă și să umble în vîrful picioarelor - ceea ce ar putea fi și o bună terapie pentru o lume prin definiție destul de zgomotoasă, cum e lumea filmului. Vineri Două filme dimineața, două după-masa. Noaptea, în afară de concurs, "Coffee and cigarettes", de Jim Jarmusch
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
prin irealitatea lor violentă ce divulgă o decompensare interioară. Conectată la solitudinea cosmică a fenomenelor, solitudinea morală a poetului vibrează precum o strună muzicală: "Alergînd printre sunete,/ printre ecouri,/ fiind, acolo,/ o altă singurătate.// Ca de un stîlp/ se leagă șoaptele stăzilor,/ zvîrcolirea orașului/ și tunetul ploilor.// Vremea, pe sfîrșite,/ ridicolă/ își ronțăie începutul" ( Fiind și tu). Sau următorul optimism înlăcrimat, de-o geologică resignare: "Sîngele meu naște lacrima/ și trupul îl învăluie/ cu dragoste și disperare;/ De văzduh se lipește
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
fenomenal al lumii. în unele secvențe poetul își recomandă conștiința ca atare, tragică în unicitatea sa, care se învăluie într-o grea solitudine. O unicitate ce-l fixează despărțindu-l de univers, îl cufundă într-o incurabilă simțire autumnală, în șoaptele, în scrumul, în negurile destrămării ce se petrece cu voluptuoasă lentoare, unicitate culpabilă căreia îi e sortită deplîngerea Paradisului pierdut: ,Pe sub frunzele tăcerii/ ca un cerb ecoul se ascunde./ O, cum te pierde cîntecul/ așteptării mele de toamnă!/ Prin dolii
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
Paradisului pierdut: ,Pe sub frunzele tăcerii/ ca un cerb ecoul se ascunde./ O, cum te pierde cîntecul/ așteptării mele de toamnă!/ Prin dolii de demult, rătăcesc fără drum./ Pretutindeni aripa răscrucilor/ rupe negurile, sperie stolurile/ nicăieri foc. Nimeni în noaptea./ Cerne șoapte și scrum/ paradisul pierdut./ N-am știut, n-am știut/ să-mi alung gîndul, / soarta să-mi ascult. Albelor mîini/ să-mi fi dăruit tîmplele/ albelor mîini./ Lîngă trofeele veștede/ ale singurătății/ sînt azi biruitorul întunecat,/ întunecat" (Victorie). Dezvoltînd figurația
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
că nu e greșit să spunem) cu viața gestul său, să fie acuzat de neo-, criptocomunism de unii care în ultimii ani ai regimului Ceaușescu s-au distins, eventual, prin curajul de a asculta la radio și a comenta în șoaptă ultimele luări de poziție ale lui... Mihai Botez. Mihai Botez este un erou al rezistenței anticomuniste care merită întregul și, vai, atît de vinovatul nostru respect. Mihai Botez, Scrisori către Vlad Georgescu, Cuvînt înainte de Nicolae Manolescu, "Gînduri despre fratele meu
Singurătatea disidentului de cursă lungă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13656_a_14981]
-
celălalt, dintr-un borcan de iaurt de pe vremuri, cu gura largă. Și nu vărsa deloc pe el. Eu nu mai sfîrșeam cu laudele pentru locul unde trăiesc, în ritmul adevărat lăsat de Dumnezeu, ei beau liniștiți, fără să scoată o șoaptă. Cînd au priceput că nu mă grăbesc, și-au dezlegat limbile. "Domnișoară, dragă în mine creștea pipota de așa un compliment ce spuneți este o aiureală", a început prețios și sigur pe el cel slăbănog, cu bască, cu o haină
La căsuța unde doarme o pisică by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13665_a_14990]
-
Noi credem în izbîndă./ Chiar dacă nu/ există Dumnezeu, cum spuneți,/ nimeni/ nu-i poate ocupa locul" ( Zăpăcirea lacrimii). Țara e o măsură cristică, prin urmare absolută, așa cum rezultă din următoarea închinare adresată lui Gheorghe Zamfir: Se aude/ În tot Universul/ Șoapta naiului tău./ E ca și cum Hristos/ ar sufla dimineața/ În foc./ Cîtă Țară e-n cîntecul tău,/ Atît vom trăi" ( Focul). Acest lirism colectiv, precipitat de o situație geopolitică, poate fi urmărit în meandrele sale imprevizibile, în strategiile prin care se
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
de ea De Quincey?... De coridorul circular din partea superioară a impunătorului lăcaș, unde orice turist poate să se convingă de fenomenul acustic potrivit căruia înalții prelați ai epocilor, plimbându-se pe galeria recreativă, se spionau unii pe alții ascultându-și șoaptele amplificate printr-un joc al construcției. Să nu fi auzit de această invenție, De Quincey? Sau zelul anglican, inamicul Romei catolice, i-ar fi interzis orice referință, ilustră de altfel? Oricum, în josul paginii, autorul explică: "Pentru cei care nu au
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
joc al construcției. Să nu fi auzit de această invenție, De Quincey? Sau zelul anglican, inamicul Romei catolice, i-ar fi interzis orice referință, ilustră de altfel? Oricum, în josul paginii, autorul explică: "Pentru cei care nu au vizitat niciodată Galeria șoaptelor să precizez ( ...) că o vorbă sau o întrebare, rostită la un capăt al galeriei în cea mai înceată șoaptă, e transmisă la celălalt ca o bubuitură de tunet." Autorul descrie locul unde "se puteau vedea fluturând emfatic... numeroase drapele capturate
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
ar fi interzis orice referință, ilustră de altfel? Oricum, în josul paginii, autorul explică: "Pentru cei care nu au vizitat niciodată Galeria șoaptelor să precizez ( ...) că o vorbă sau o întrebare, rostită la un capăt al galeriei în cea mai înceată șoaptă, e transmisă la celălalt ca o bubuitură de tunet." Autorul descrie locul unde "se puteau vedea fluturând emfatic... numeroase drapele capturate în Franța, Spania și Olanda, simboluri ale destinului schimbător" tot atât de schimbător ca al gândurilor omenești ceea ce îl face să
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
oprit să mă las tentat de speranțe prea optimiste ( ...) Sentimentul acesta de reținere în fața unui cuvânt sau gest asupra căruia nu se mai putea reveni, mi-a fost brusc trezit... de senzația impresionantă pe care am trăit-o în Galeria șoaptelor. La un capăt al galeriei, prietenul meu a șoptit foarte încet o maximă solemnă. Reflectată de-a lungul pereților, maxima solemnă a ajuns până la mine, aflat la celălalt capăt, ca o amenințare asurzitoare rostită cu urlete de vijelie. Iar acum
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
nu erau tocmai favorabile contemplației. Adesea, în aceste stihuri tîrzii, "ajung ecouri ale acelor împrejurări, comentate cu o abia ascunsă ironie, însă de la o înălțime astrală, de unde urechea noastră nu mai percepe decît frînturi discontinue, cuvinte aproape în libertate, o șoaptă întretăiată (Perpetuum mobile)". Așteptarea prelungită peste marginile firești, care ajunge a deforma viața creatorului, se cumpănește cu paleativul duratei conștientizate - revers al visului neîmplinit: "Antrenare (...) poate fi și o excelentă comedie a așteptării prea mult prelungite, atît de mult încît
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
carte. Toți se Închinau solemn. Numai eu Încercam să-mi ascund cu mânuțele goliciunea. Puțin mai târziu, mi-au turnat apă pe cap. Am tresărit! Voiam să le spun că mă spălase tanti Maria, Însă preotul a Întrebat ceva În șoaptă. Am tăcut. „Se botează, În numele Domnului, Alexandra...“ - a repetat el de trei ori acele cuvinte venite, parcă, dintr-o altă lume! - Alexandra! De astăzi, Alexandra! Ai și tu un nume! - mi-a zis Iva, În timp ce m-a scos din lighean
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]