7,946 matches
-
Bine, știu că vrei o cabină, dar pentru ce? Cum pentru ce? Omule, pentru pipi, sau... Și pipi, fir-ai al dracului, spune în surdină. Atunci te-ai adresat greșit. Dincolo. Omul se tîrăște la celălalt ghișeu. Bate în geam, țipă. Care este problema? Mă scap pe mine, omule! Cu... pipi sau... Și cu una și cu alta. Atunci dincolo. Ghișeul se închide nervos. Eduardo se îndreaptă la celălalt ghișeu. Gemulețul se deschide și reușește să spună: Și cu una și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Între timp, vine poliția. Camionul a oprit în poziția călare pe motoretă. Sînteți asigurat?, întreabă polițistul. Încă nu-i înscrisă, răspunde moale Carlos. Îmi pare rău. Am scăpat rabla... bîiguie camionagiul. Și atunci ai accelerat, ca să te urci pe motoretă, țipă amicul nefericitului. Tovarășe, fără insinuări, spune ferm polițistul. Din acea zi Carlos povestește cui vrea să-l asculte: A făcut-o intenționat, pe Dumnezeul meu. Odată cu motoreta a murit și el, mai mult decît s-ar putea crede. Mangotierul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
deși lumea este plină de femei care oferă cam aceleași servicii. Zenaida este unică pentru că o afirmă chiar ea. Vă rog, întîi vizitați-o pe Ernestina și apoi veniți la mine... Ce ai tu în plus? zîmbea pișicher clientul. Ernestina, țipa Zenaida. Ernestina apărea într-o ținută transparentă, leneșă, căscînd de mama focului. Ce vrei? Vreau să dorm... Domnul vrea să vadă... diferența. Blegul ăsta?! Ce, eu îs capră?! Ptiu, Satană! După remarcile făcute, mai cască o dată și pleacă alene. Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oameni rîd, sînt veseli și au niște priviri... Cel care supraveghează corectitudinea distribuției apei este un "ales" al poporului... spune compañera. Ne întoarcem la aeroport. Nori negri, grei, s-au adunat peste Holguin. Fulgeră și trăsnește. V-am adus ploaia, țipă ambasadorii. O, nu, nu cade nici un strop, așa-i de fiecare dată, spune guvernatorul. Decolăm grăbiți. În urmă lăsăm o lume fascinantă. O lume născută din Spania, Africa și Cuba, pe care noi o înțelegem atît de superficial. Și, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-i fac propunerea. Acceptă, dar alege de pe lista de bucate ce-i mai scump. Tac și-l iscodesc. Ești sărac sau așa și așa? Sînt așa și așa. Dar am fost foarte bogat. Bea romul ca pe apă și eu țip după altul. Înainte de Revoluție, aveai proprietăți, nu? Nici vorbă. Eram sărac lipit pămîntului pe atunci. A, deci ai făcut avere după... Cam da, răspunde enigmatic. Romul vine rapid și omul îl soarbe cu venerație. Eh, cubanez. Mai bun nu face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sus pe pat. Marilu tîrîie ostentativ picioarele, geme ostentativ și oftează din toți rărunchii, tot ostentativ. Se duce mai întîi la baie. Trîntește ușa cu zgomot. Rămîne în baie și nu se aude nici o mișcare. Raul se enervează rău și țipă cît îl ține gura: Ai adormit, hoașco?! Hoașcă ești tu cu mă-ta, țipă răspunsul Marilu. Se așterne tăcerea în apartamentul celor doi. Raul este un pachet de nervi. Ar dori să reia seria acelor bătăi interminabile, care l-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tot ostentativ. Se duce mai întîi la baie. Trîntește ușa cu zgomot. Rămîne în baie și nu se aude nici o mișcare. Raul se enervează rău și țipă cît îl ține gura: Ai adormit, hoașco?! Hoașcă ești tu cu mă-ta, țipă răspunsul Marilu. Se așterne tăcerea în apartamentul celor doi. Raul este un pachet de nervi. Ar dori să reia seria acelor bătăi interminabile, care l-au făcut "stăpîn" în casă. Ușa de la baie se deschide și apoi este închisă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aseară, tontule. Se duce la frigider și din sticlă toarnă în pahar apă. Cu tact, duce paharul la gură și-l bea tot. Apoi cu pașii, tot tîrșîiți, se duce la pat și se culcă la loc. Și apa mea? țipă Raul. Nu mai este, răspunde Marilu cu satisfacție. Raul aproape plînge. Imaginează torturi, sadism, bestialitate, sînge și oase rupte. Adoarme și prin somn oftează, ca un om necăjit ce este. Nganga* pentru finul meu Cînd am citit că finuțul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de vorbă. Omul nu era prea antrenat și, cînd ajunge la înălțime, ezită. Apoi pornește pe bîrnă. Pantofii alunecă pe țeava de metal și după vreo trei metri este panicat. Nu merge, îmi scot pantofii, strigă aproape disperat. Atunci pierzi, țipă golanii rîzînd. Dar Gioni nu mai este preocupat de grupul spectatorilor. Pantofii erau largi și au căzut repede din picioare, dar ciorapii din supraelastic lunecau și mai tare. Disperat, încearcă să scoată ciorapii. Rămîne cu un picior, tremurînd din genunchi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din www.dezavantaje.ro) stătea pe altar. Devenise roșiatică. Deodată, omul din poză este cuprins, parcă, de niște crampe groaznice la stomac. Se zbate, se contorsionează, dar nu poate ieși din spațiul bidimensional. Mi se face milă și încep să țip: Nu, nu. Nu vreau să moară, vreau numai să piardă alegerile... Oamenii însă nu mă aud. După un timp, Liviu se liniștește, îmi face din ochi și rîde. Apoi înțepenește așa, liniștit. Slavă Domnului, zic. N-aș mai fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca să-și salveze familia. Nu prea dispune de multe mijloace. Uneori nu rezistă și se sinucide. Sau și mai rău, nu reușește să moară de tot și rămîne infirmă, mutilată îngrozitor. Alteori însă, devine înfricoșătoare pentru soț. Te doy candela, țipă Aurora, eroina acestei povestiri. Aquiles, soțul Aurorei, chiar era un om cuminte, la locul lui. Dar Aurora era cuprinsă de o gelozie bolnăvicioasă și nu era chip să te înțelegi cu ea. Aveau doi copii, un băiat și o fată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vecinul avea o nevastă mai tînără și mai amabilă decît toate nevestele la un loc. Aurora punea placa și amenința că-i dă foc soțului destrăbălat, care se ține de fusta stricatei sale vecine. Și copilul ei seamănă cu tine, țipa geloasă soția. Dar n-are cum, avea doi ani cînd s-au mutat aici, se justifica Aquiles. De unde să știu eu că nu v-ați cunoscut mai înainte? Sînt sigură că ai aranjat să se mute aici, s-o ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Maneta de viteze frige și ea. Deschid geamurile, dau drumul la aerul condiționat. La maximum. Motorul toarce impasibil. Întorc capul spre ușa aia mare. Fata Morgana. Pe ușă iese chelnerul, cu tava cu cafeluța, cu berea, cu condens pe pahar. Țipă spre mine: Domnule, comanda dumneavoastră... Du-te dracului! Auzi mă, du-te dracului. Demarez nervos spre casă. O parte a creierului, cea ne-toropită total, îmi spune șoptit: Nu-i prea diplomatic, domnule... Du-te și tu dracului, îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de oameni...dzece oameni la satul Bârlești...sau aiurea...și dzece oameni ce ș-or afla streini să aibă a ține lângă mănăstirea Copoul.” Nu știu cum, dar mi se pare că prea țineau cuvioșii călugări bucata de pâine în mână și țipau după alta. - De ce spui, asta dragule? Nu cumva îi judeci prea aspru pe acei oameni, care aparțineau altui timp? - Asta se poate, mărite Spirit, dar nu este o răutate din partea mea. Eu, din dragoste pentru sfânta noastră credință aș vrea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
că a ajuns unde a ajuns și e când perplex, când arogant ca un vechil în haine boierești. Efortul de a gândi logic îi provoacă inflamațiuni apoplectice și crampe stomacale. Când nu mai pricepe despre ce e vorba, se înfurie, țipă și fuge. E ticălos pentru că n-are criterii, pentru că e depășit de situație, pentru că e incompetent. În fond, e mai curând o victimă: plasat brambura într-o funcție fără legătură cu alcătuirea lui mentală, ipochimenul bate câmpii candid și face
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
papură, să trăiască ca și aceea, cu „picioarele“ În glod și „fruntea“ În soare... Să credem că ea va Înflori frumos, adică atâta cât poate ea, și că planta noastră se bucură? Noroc - pentru noi - că n’are gură să țipe... Cu critica, se vede, stau bine. Dar cu soluția? Păi simplu, reproducând, acasă la noi, Încă ceva din ceea ce planta știe de la ea acasă: adică ploaia. Și, stropind floarea, nu turmându-i apă În străchioară, Îi modelăm Încă un element al
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de altul. Din micul prieten al „pacientului“ meu a plecat atunci ceva. Un suflețel. Și n’am putut rezista tentației de a obține o dovadă palpabilă. Nu pot ucide. Prefer să lucrez cu plante care, vorba unui bun prieten, nu țipă. Vorbă cu care mă Împunge adesea și la care replic la fel de adesea că oricine pe lumea asta ucide hrănindu se. Chiar și yoghinul, mâncând grâu Încolțit. Și am ucis crud, adică până la ultima celulă - am mijloace pentru așa ceva - niște plăntuțe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
amintiri din lunca de pe Vale De când furiș mă strecuram să-i ies drăguții-n cale. De-atâta plâns mi-s ochii seci, și-aud cum parcă sună Cântând din frunză Laie baci și doina lui străbună. Dar glas strident îmi țipă-n zori; sirena la uzină Ce cheamă mii de muncitori, la muncă ntins să vină. Nu i nici drăguța, nu-i nici joc, nici doina de la țară. Că altă doină, alt caval e-n viața proletară. Deducem din efuziunile poetice
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
babă, care-i zicea în sat baba Prodănoaia, care vine și spune că acel băiat e Mihaiu și când a trimis să-l aducă, el a dat fuga și l-a prins un viziteu, Vasile Rusu (rus și era) și țipa cât îl ținea gura când l-a adus în brațe cu sila. Sara, venind tata, mama l-a ascuns, căci tata era cam constituțional din spiritul timpului [...] și tocmai a doua zi, și după ce l-a cam prevenit i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
poruncit însă la trei oameni călări, Costache Crețu, Vasile Adăscăliței și Toader Rusu, să se ia după dânsul. L-au ajuns pe Șoseaua Națională ce duce la Botoșani. Le era greu și oamenilor văzând cum se zbătea băiatul și cum țipa, cu lacrimi în ochi: "De ce nu mă lăsați să merg unde știu eu?" Oamenii se rugau de el: "Hai, îndărăt, conașule, la boier acasă să te dea tot la Cernăuți, că nu-i chip altfel." "La ce să mă dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ar dori să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim 94. Țintirimul poetului este cerul. Elemente cum sunt crucea, buha sau candela apar asociate în cele mai neașteptate roluri: Sub candelă ștersei d-argint icoane 95; O buhă care țipând a jele/ Bântue urma unui mormânt; în sfârșit: Mă usc ca crucea pusă-n câmpii 96. Aerul este argintat de cântarea clopotului care prin senina noapte trece 97. Visele de altă dată sunt vechi icoane din zilele bătrâne ce stau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
studente cu fusta de-o palmă! Răsfoind vechile gazete și cercetând opurile gălbejite ale memorialiștilor, înțelegi dimensiunea saltului izbutit în câteva decenii de la târgul patriarhal în care zilnic, la patru trecute fix, pe strada Carol, covrigarul Franț își îmbia clienții țipând distihul " Trei chifle, zece bani / La boieri și la golani" către statutul de oraș-marcă al graniței estice a Uniunii Europene. Ia să vedem, de pildă, cum se distrau bunicii și străbunicii noștri? Desigur, înainte de orice, în funcție de starea pungii. Teodor Burada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
știa ea ceva!? Într-o dimineață, eu m-am dus la camera soțului meu să-i vorbesc, iar pe hol era Stela îmbrățișată de fosta ei noră, fosta soție a lui Mirel. Stela, când m-a văzut, a început să țipe și să-mi spună, că a murit Mirel. S-a spânzurat în cazarmă! Colonelul despre care vorbesc își iubea tare mult fosta soție și pe fetele lor, că erau cuminți și ascultătoare, chiar în ziua respectivă s-a dus la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la Maria a venit, ca de obicei, fiica bolnavă să-i ceară bani și cafea. Maria nu avea și i-a spus lucrul acesta. Bolnava s-a supărat, s-a repezit la mama-sa, a dat s-o lovească, să țipe, să-i adreseze cuvinte injurioase, s-o facă cum e mai rău, deși noi știam că agresoarea avea pensie frumoasă, dar în starea în care devenise, nu mai știa, probabil, ce face cu banii. Cum s-a întâmplat ca la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
sâmbăta era ziua de baie. Cum un lighean mare de tablă îl umplea cu apă caldă și jumătate leșie, făcută de la lemnele arse,ne spala mama bine pe cap, pe ochișori și ne usturau ochii de la leșie și săpun de țipam ca din gură de șarpe. Apoi, după ce ne ștergea, mai ales ochii, ne dădea cămășuțe curate țesute la război cu fel de fel de vărguțe și ne așeza pe cei mici frumos pe un țol, și cinstit, nu mă laud
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]