8,468 matches
-
vorbim, o invita chefliul luând-o de după gât. Lasă-mă în pace! Ți-am spus că sunt măritată. Ce dacă ești măritată? Mă, tu nu înțelegi că acum merg la bărbat și dacă află mă omoară? Unde ți-e bărbatul? Acuma dai tu de bani și de dragoste, o strângea de obraz. Hi! Hi! Hi! Potolește-te că mă învinețești și ce-o să zică bărbatu-meu, se zbenguie țiganca în brațele lui. Cine ți-a cumpărat cerceii ăștia așa frumoși?o
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
așteptăm, o linșteam eu. Ce ghid ai văzut? Nu era ghidul nostru. Convingând-o să rămână, a apărut ghidul nostru, un băiat tânăr și cam distrat care era legat ca femeile cu o basma roșie pe cap. Am respirat ușurate. Acuma ne țineam mereu după el. Ne-a condus să vizităm fortul Burtzi. Acest fort a fost când sub turci, când sub venețieni, ultima stăpânire fiind a venețienilor. El se afla pe colina cea mai înaltă. Era înconjurat de ziduri groase
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
și, deopotrivă, satul-senzație este familial și unic, este numai al lui (al poetului !) satul definit ca împletire în tot. Satul acesta, satul visului său creator, este mai frumos decât cel concret, pe care-l străbătea odinioară: Aș vrea să văd acuma natala mea vâlcioară,/ Scăldată în cristalul pârăului de-argint,/ Să văd, ce eu atâta iubeam odinioară 19; privit Din străinătate, de unde Revede tinerețea-i cu ochii sufletești 20, satul concret nu este altceva decât manifestarea imagistică a ceea ce-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un mesaj premonitoriu primit în 1991 de la Corneliu Sturzu. Poet fiind, l-a scris în versuri: "Cum e să știi că nu ai nici un rost / Să nu mai crezi, să speri, să nu mai vrei / Că nu mai ești de-acuma necesar / Mai bine-un salt decis peste... ehei!" Am bănuit ce să-nsemne acel salt: poetul, încercat de vinovății, poate hipertrofiate de sensibilitatea-i rănită, s-a predat pur și simplu: la ce bun să lupte, câtă vreme-i oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
n-a avut un pic de har. Murind între tâlhari pe cruce Iisus n-a fost decât tâlhar. Și pentru ca minciuni de-acestea Să nu mai poți grăi și mâine Noi credem că mai bine este Să mori și tu acuma, câine!”. Și-nfuriați peste măsură Smulgând din brâu cuțite-n sus Se repeziră plini de ură La cel care credea-n Iisus. Dar în aceeași clipă, iată, Ca-ntr-o lumină orbitoare Cu fruntea-n roze-ncununată Iisus în fața lor răsare
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu alt om, te bate Dumnezeu ! Mai bine n-ai mai fi dacă n-ai femeie Să ai și tu copii și să știi de rușine. Tu mamă ce-ai născut copil cu-al tău bărbat, Ce faci tu mamă-acuma, îl da-i la ăl stricat ? Ce face el din viață, ce va zice copilul, Când va auzi asta,că tu l-ai dat la altul, La homosexual, cum o să te privească ? Iară tu ce-i vei spune, nu îți
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
zburde copilașii Cum Domnul i-a menit. Dar a întors credința oamenii cei spurcați, Să nu aibe femeie, să nu aibe bărbat Nu știe ea să fie, la rându-i blestematul. Femeia l-a născut, femeia i-a dat viață ; Acuma dacă-l știi pe-acela care este Zău că tu fugi de el, că ție-ți vine greață. Ascultă tu măicuță, să nu faci vreo greșeală Să-ți dai tu copilașul la homosexual Sau chiar la lezbiene să ți-l
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
foame să-mi spui. Io am mâncat adineauri. — O să mâncăm mai târziu, zic, da’ spune-mi și mie cine... Da’ cine-i flăcăul ăla fercheș care se ridică dintre fiare? El spune că cel mai cuminte ar fi să mâncăm acuma, fiindcă până diseară nu se știe ce manevre s-or mai ivi. Nu numai că nu mi-ar fi trecut prin cap să dau de el pe-aicea, dar nu-mi amintesc să-l mai fi văzut prin București de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
știu mai bine. Îl știam pe Laur mai mult În preajma lui tac-su, Gilbert Trandafir, care-i primul soț al Motănicăi, sora cea mai mică a mămicii mele Felicia, Dumnezeu s-o aibă-n grijă pe unde-o fi ea acuma. După cum li se leagă treburile și-n funcție de sezon, ei umblă mai mereu Împreună pe la Caracal, Vădăstrița sau Techirghiol sau pe unde-o mai avea neamuri Gilbert. Astă vară am dus-o binișor cu ei, cu floricele de porumb și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cam răsuflat ușurată când a scăpat de Laur. Să fi avut zece-unșpe ani când Gibi l-a luat ca pe o slugă acolo la el la Vădăstrița, unde-și făcuse Într-o vreme un fel de crescătorie de nutrii, și-acuma uite-l pe văru’ Laur singur pe lume, ca și mine, măcar că nu-mi mai văd căpățâna de-atâtea treburi și-am familie grea, m-apasă și mă strivește... Aia e că doar pe Laur Îl am, și el doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu-l aude și Andrei scuipă scârbit Într-o parte, ai, zici că-i văr-tu? Și chiar n-aș avea la ce să mă dezic. Dacă-i văr-tu, trimite-l după o găleată de apă. Lasă-l, zic. Acuma lasă-l să se pieptene, că se duce el. — Ăștia ie olteni, vere, face Laur. El are casa asta cu toate acareturile de pe-aicea, și-a făcut-o Unitate de Producție. Și mai are două apartamente În Drumul Taberei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de unde este el și-și mai face o vilă tot pe-acolo cu cât ciment și fier o fi furat În contu’ Unității, și ce să-ți mai spun, vere? Andrei se strâmbă a lehamite. Ajunge cât mi-a spus. — Acuma apare și atâta ne-ar mai trebui să te-audă cum Îi faci inventaru’. Dacă n-o fi și venit. Ai văzut pe cineva prin curte, Relule, când ai venit Încoace? — Era un fel de femeie de serviciu, una-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nostru a fost, la care Năsoasa i-a tăiat-o că ele-s patru până una-alta, chiar așa, trei paie la patru măgari, și măgaru’ ăla de avocat n-a pus un leu acolo unde vrea el să intre acuma fiindcă a procopsit cu numele lui lumea asta proastă, și mama că doar nu le-o lua Dumnezeu pe toate odată și numai să le țină sănătoase și or fi ele-n stare să-și cumpere alt loc... Uite Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
motanul care sare pe dușumea și se Întoarce numaidecât În poala ei, e o bestie, e o bestie e o bestie... Răgușeala ei acoperă mieunatul jalnic, eu i l-am dat, Dumnezeule, eu i l-am dat! Știam, mătușică, da’ acuma ce să mai... Eu! Eu! Eu! Să mă văd odată scăpată de el și de fii-su și de neamu’ lor de țigani care l-a-njunghiat pe Tilu. Ei l-au omorât pe frățioru’ nostru scump, neamu’ lor, nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Își aminti pentru ce sunt acolo și-mi spune cum Năsoasa a prins momentul și i-a furat actul din geantă tocmai când Își băga În groapă comoara ei de avocat, Aurele, păi dacă trăia Voicu nu mai eram io acuma așa. A tot pândit-o cățeaua aia de Năsoasa, vezi, și-acuma ține cu dinții de țidulă. N-ar fi mare lucru să se preteze la așa o porcărie față de sora lor cea mare, să facă pe proasta că habar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prins momentul și i-a furat actul din geantă tocmai când Își băga În groapă comoara ei de avocat, Aurele, păi dacă trăia Voicu nu mai eram io acuma așa. A tot pândit-o cățeaua aia de Năsoasa, vezi, și-acuma ține cu dinții de țidulă. N-ar fi mare lucru să se preteze la așa o porcărie față de sora lor cea mare, să facă pe proasta că habar n-are și să păstreze actu’ la ea. N-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Târgoviște, și nu mi-a mers nici cu bursa, În fine... — Și pe urmă ce-ai mai făcut, prietene? — M-am apucat din nou de Învățat. Am dat de trei ori la Politehnică, o dată chiar am intrat la teceme... Și-acuma ce dracu’ faci, dragul meu? Acuma Învăț, Relule, spuse el pe un ton Înțepat, din care puteai Înțelege că viața lui s-a schimbat definitiv. Jupuise el capre o vreme, vezi, dar de-acum se specializase definitiv În șlefuirea diamantelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nici cu bursa, În fine... — Și pe urmă ce-ai mai făcut, prietene? — M-am apucat din nou de Învățat. Am dat de trei ori la Politehnică, o dată chiar am intrat la teceme... Și-acuma ce dracu’ faci, dragul meu? Acuma Învăț, Relule, spuse el pe un ton Înțepat, din care puteai Înțelege că viața lui s-a schimbat definitiv. Jupuise el capre o vreme, vezi, dar de-acum se specializase definitiv În șlefuirea diamantelor. Soarta i s-a luminat, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu cotiere, de mușchetar, apărătorile pentru gambe, iar din toată moșmondeala asta a lui Înțeleg că habar n-are de stăpânul despre care spunea adineauri că trebuie să apară. Laur se Încrâncenează și insistă pe ce-l doare pe el acuma, cum că noi nu suntem ca ei, vere, străduindu-se totodată să-i dea satisfacție și părintelui Andrei. — Da’ nici cu ăsta nu mi-e rușine, vere, care era să se facă doctor și inginer și ca mâine ai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-alta, spune Andrei și pune un pachet de electrozi pe sobă. Să uscăm electrozii ăștia, să mai amorțim ambianța... Până după prânz, ne-om apuca noi de ceva. Laure, părerea mea e să te faci și tu că faci ceva. Acuma-l vezi că apare, și ți-am spus care-i problema. Nu știu ce dracu’ i-a furat văr-tu de pe-aici, face Andrei spre mine. — Nu i-am furat nimic! — Să fii sigur că nu, părințele. Nu-i văr-miu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu se știe, tot cu tuburi și grilaje și doape de cur, să-i fie cu toatele-n gât lu’ moșu’. Luaseră o bucată mare de costiță și pâine și mai luaseră și bere. Ce mai, aveau dreptate. S-a Întâmplat acuma-n prima zi, le-am spus, să nu-și facă griji că mi-ar da mâna să le stric aranjamentele, nu pentru asta am venit eu aici. II Trecusem de multe ori pe-acolo. Știam chiar de-a fir-a-păr așezările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
uite vere la mâinile mele. Mi le Întinse sub nas, mi le arăta ca un iluzionist care vrea să convingă că n-are nimic de ascuns, mâinile-i erau la fel de arămii ca și mutra și ușor cojite de spuzeală, și-acuma să mi le mănânce cimentu’ la tuburi, vere, am dus-o greu de tot, să-ți spuie Andrei, toată iarna ne-a ținut fără foc... Tocmai mâncasem. Ne trăgeam sufletul așezați pe niște bucăți de bordură sub cais. Andrei se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău... — Reșou’, reșou’, bolborosește stăpâna noastră cu furie Îndurerată. — Luna trecută a plătit fiindcă am sudat mult, dadă Leontino. Acuma lasă-mă să-mi tihnească. Întinde-mi brațele Tale, Doamne! Și du-te și uită-te la contoar, dadă Leontino, să vezi că nu se mai Învârtește deloc. Ea ne fixează pe-amândoi peste pervaz cu o privire perplexă. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai primesc și l-am tot ascuns și până la urmă n-a mai avut moșu’ Încotro fiindcă a rămas fără oameni la tuburi. Înțelegi, Relule? Cât a fost văr-tu pe-aici, moșu’ a stat numai cu ochii pe noi. Acuma parcă-l văd că s-a mai liniștit. Andrei privește pe fereastră la zilierii cu torsuri de gladiatori zbătându-se cu ciocanele În jurul formelor. Adulmecă parcă gesturile lor ritmate, Însuflețite de o Îndrăcire provocată de arșiță, În timp ce moș Victor trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
râvnea cu bale la gură la avutul celuilalt stăpân al nostru, păi cum naiba, păi chiar așa, păi să-l operăm pe moșu’ fără să simtă, păi asta mi-ai mai spus-o de cincizeci și șase de ori până acuma, păi n-are a face. Gâfâia și nu mai ostenea punând la cale averea maistrului Victor Gomoiu și a Cooperativei, chiar așa, să-l jefuiești și unde să dispari și anume cu ce bunuri mobile sau imobile sau bani? Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]