13,186 matches
-
inexistente.“ e-mail raport #9: „Cumva, scriitorul a devenit victima gazelor lacrimogene din timpul demonstrațiilor anti-globalizare, în Chicago.“ e-mail raport #13: „Berkeley; dealer de droguri furios găsit strângându-l de gât pe scriitor din pentru că nu-și primise banii într-o alee din spatele librăriei Barnes & Noble.“ e-mail raport #18: „Cleveland; scriitorul adormit până la 3PM, ratând interviurile de dimineață și de la prânz; găsit apoi «îndopându-se cu fast-food» până ce a trebuit să «vomite». De asemenea remarcat în fața unei oglinzi de hotel, spunând printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
birou fără să-mi tremure mâna. Nu mai voiam să aud nimic, dar nu m-am putut stăpâni să nu întreb: - De ce? - Domnul Lawrence era în stare de ebrietate la ora atacului. De fapt i se rupsese filmul pe o alee care dădea din Sutton Street, în Coleman. Coleman. Un orășel la patruzeci și cinci de kilometri de Midland. - Versiunea respectivului Lawrence a fost considerată relativ credibilă, iar noi nu prea semnalmentele atacatorului. Kimball întoarse pagina. A declarat că cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de făcut decât să le zâmbesc tuturor lugubru. În final, la recepția din biblioteca școlii, după patru pahare de chardonnay acru, a trebuit să mă scuz și să plec. Afară am dat din cap în direcția gardianului înarmat care patrula aleea pietruită ce ducea spre bibliotecă și l-am întrebat dacă nu cumva avea o țigară. Mi-a spus doar „Nu“ și că fumatul nu era permis în perimetrul școlii. Am încercat să fac o glumă, dar omul n-a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și chiloții de baie roșii, înflorați, pe care îi cumpărase de la Mauna Kea Hotel în Hawaii. O mașină trecu silențios pe Claudius Street, lumina farurilor străpungând ceața, iar după ce a trecut de aparatul de filmat a început să urce pe aleea de granit spre casa tatălui meu, agilă dar fără grabă, mișcările ei reci și imprevizibile. Puteam auzi valurile Pacificului lovindu-se înspumate de țărm și de altundeva se auzea lătratul unui cățeluș. Aparatul de filmat urcă atent spre un mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu trei caturi, așezate într-o simetrie perfectă, și omniprezentul pavaj, alb și negru, ca un preș bine îngrijit. Pe laturi, o sumedenie de shopuri și cafenele semiaglomerate. Avem două posibilități: să mergem spre Arcul maiestuos, cu ceas, din capătul aleii pietonale sau să încercăm să ajungem la Castelul Săo-Jorge, de unde am putea cuprinde cu privirea întregul oraș și am obține mai multe certitudini de călător. Alegem a doua variantă. Părăsim platoul de jos și o luăm spre colină, pierzându-ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în țara fără identitate de unde ai venit, dar gândul că aceste pietre îți vor supraviețui și ție îți surpă, implacabil, entuziasmul. VITALIE CIOBANU: Târg de carte în Piața Pombal, sub cerul liber, după-amiaza. E vorba de grădina Estufa Fria - o alee foarte largă, cu boscheți plantați în șiraguri geometrice, unde au fost întinse două rânduri de standuri-corturi ale editurilor participante. Cărți, de care vrei: de la literatură pentru copii până la medicină, astronomie și psihanaliză. Grupul scriitorilor se sparge foarte repede, risipindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ar mai putea da roade. Stabilim cu Wagner să facem un interviu la Berlin, la finalul călătoriei, despre problematica pe care tocmai am tatonat-o. VASILE GÂRNEȚ: Trei secvențe nocturne. Prima: Plaza de Oriente - felinare cu lumină lăptoasă, care conturează aleile și rândurile de arbuști. Banchetele sunt ocupate de oameni care s-au retras aici după zăpușeala zilei. Te privesc - dacă te privesc - cu o curiozitate leneșă. Perechile de îndrăgostiți se sărută îndelung, iar ceilalți le respectă intimitatea - nu se așază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
căști și monitoare. Casa, învelită de jos până sus cu verdeață, e cu parter, etaj și o mansardă. Ferestre multe și mari, obloane date de pereți. Livadă la nord, o pajiște netedă, asemenea unui covor persan, în partea de est. Alei pitorești de plopi și carpeni deschid o priveliște adâncă, învăluită într-o ușoară pâclă, în care vezi sclipind la soare un viaduct întins peste râul Garonne. În depărtare, la limita ținutului Landes, o linie de chiparoși limitează podgoriile domeniului. Vizităm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Desarzens -, stă rezemată de tulpina unui copac, nemișcată, cu ochii închiși și mâinile strânse la piept ca pentru rugăciune. Știam că e o feministă convinsă, dar constat că are și înclinații naturiste. Alte grupuri sau perechi de convorbitori dau târcoale aleilor lungi și pereților de boscheți. Timpul trece totuși prea încet. Malagar este o instituție culturală foarte importantă în regiune. În fiecare lună, aici au loc colocvii de filozofie (Les Dimanches philosophiques de Malagar), dezbateri, conferințe, expoziții tematice de artă, cocteiluri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
negura „exilului său geopolitic” de 50 de ani, să se alăture, într-o zi providențială, Lumii Libere. Acest sentiment îl poți citi pe „chipul orașului”, în înfățișarea cartierului central, unde se află primăria - o clădire albă cu coloane, încununând o alee largă, flancată cu clădiri medievale, pitorești, proaspăt restaurate, ca pentru o nouă epocă din istoria națională. VASILE GÂRNEȚ: Primarul Praksas - un personaj de vreo 40 de ani, subțire, zvelt, fost aviator sportiv, cu multe distincții în campionatele URSS. Foarte sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care a putut fi câștigată aici, unde, vara, lume de pe lume cu lucruri și mizerii se îngrămădește, transformând Varatecul, cum ea singură zice, în Colț-de-Paris. Când pornim spre Bălțătești, soarele e aproape de asfințit. Asfințește când eșim din Varatec, pe frumoasa alee de cireși. Apucăm deadreptul peste câmp, prin fânețe frumos înflorite. Varatecul rămâne în urmă, cu ușoare zgomote care pătrund limpede prin tăcerea amurgului, în pâcla ușoară, sub curgerea negrilor brazi ai muntelui. Suind la deal prin fânețe, primim până-n suflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în Unter den Linden. Plimbare aerată și nouă. Muzee regale și imperiale; fundații ale vechilor margravi de Brandemburg și a regilor Prusaci. Poarta de Brandemburg. Apoi poarta cu carul de triumf care duce spre aleia cea mare a Victoriei (Sieges alee) cu monumentele stereotipe ale electorilor, margrafilor, regilor și împăraților. În fața statuiei colosale aurite și lipsite de gust a unei victorii îmbrăcată cu rochie și totuși având aripi, monumentul lui Bismarck și palatul Parlamentului. În altă parte Domul lui Wilhelm der
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
30 de locuri facem între 11 și 2 o vizită a Berlinului, trecând pe ulițele principale și pe dinaintea principalelor monumente. Plecăm dela Unter den Linden, prin Wilhelmstrasse, Leipzigerstrasse, Friederickstrasse etc. prin Vechiul Berlin, apoi Piața Parisului, la Tiergarden și Sieges Alee aleia victoriei. Apoi de aici, prin imensul parc Tiergarden foarte frumos și bine întreținut, cu foarfecele și cu secera (3 km. lungime) intrăm în Charlottenburg, oraș mare, unit acum cu Berlinul, unde vedem politehnica (4-5 mii studenți, dintre care mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu fotografiile noastre luate în clipa plecării. Cățeii au botniți și legători și sunt, din astă pricină, triști și umiliți. Balconul istoric de la palatul imperial de unde a vorbit Kaiserul la declararea războiului și de unde s-a proclamat și republica. Pe aleea Victoriei, 32 de nișe de marmoră de Italia ridicate de Wilhelm în amintirea strămoșilor săi. La sfârșitul parcului, societatea de tramvaie a așezat câteva grupe de animale scene de vânătoare în bronz pe care le-a făcut dar orașului. Monumente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
principal de pe înălțime, unde am fost Vineri, și am trecut și în altă parte peste drum, drept lângă țărmul mării unde sunt plantate specii de arbori și arbuști cărora le priește umezeala. În lungul unui pârău tufișuri de bambus. O alee mărginită de magnolii care încep să înflorească. Vor mai avea o înflorire la Septembrie. Am găsit într-un colț un fel de stejar-răchită, american din nord, care crește extrem de repede și face un fruct ca o alună, ceva mai mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ferată, coasta mării. Îndată după Adler, trecem în Abhazia, care e un teritoriu autonom al Gruziei. Poposim o oră la Gagra, așezat îtr-un golf frumos arcuit. Vile de odihnă încunună înălțimea. O foarte frumoasă grădină în vecinătatea țărmului, cu o alee de platani vechi și cu arbori seculari. Locul e mai liniștit și mai tihnit decât la Soci. Aici ar fi fost să avem popasul principal, dacă am fi cunoscut așezarea. Ceasornicul aici arată cu un ceas mai mult decât la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de forțe, în cadrul Consiliului Director al partidului. Făcându-și noi prieteni,săpându-i pe aceia care i se împotriveau, acest om avid de putere, dar cu un caracter mârșav, a deschis punți către orizonturi mai mari în viața sa politică. Aleea Modrogan îi va deveni a doua casă, acolo îl va saluta marinărește pe dulăul Vasile, câinele de pază al sediului Partid Democrat. Participând la o conferință de presă, la sediul Partidului Democrat, Traian Băsescu fiind cel intervievat de jurnaliști, am
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vedea și vedea/ Că vânaturi nu-ntâlnea,/ Că și drumul se-nchidea,/ Că-n deșert se obosea/ Și căldura-i năbușea,/ Calu-n drum că mi-și oprea/ Și din gură că-mi vorbea,/ Frățiorilor grăia:/Dalei, neică, frățiori,/ D-alei, neică, vânători,/ Ce grea sete m-a coprins,/ Inimioara că mi-a-ncins!/ Mai rău setea-l coprindea/ Ce grea sete m-a coprins,/ Inimioara că mia-ncins,/ Limba-n gură mi-a aprins,/ Buzele că mi le-a fript
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-i pică,/ Șî pă gură sânge-i cură...”, „Între furcă și-ntre puț/ D-un voinic, cu chip drăguț,/ Lung îmi șade tolănit/ Cu fața spre răsărit,/ Tot cu haine verzi pe trup,/ Tot cu nasturi mici la pept,/ (...) - D-alei, neică, neiculiță,/ Cu ochii mici de șarpe criță,/ Voinicel cu chip drăguț,/ Dintre furcă, dintre puț,/ Ce-mi stai, neică, tolănit/ Cu fața spre răsărit?”. Fântâna are aici valoarea unui canal către infernul figurat de burta Scorpiei, fiindcă e neprotejată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mine. După prânz revin la acest magazin și-mi cumpăr o pereche de bocanci dintre cei mai buni iar apoi mă întorc în oraș, în zona verde, care freamătă de lume ieșită la plimbare. Spațiile verzi, împodobite cu rigole și alei de flori abundă, iar în mijloc sunt fântâni și canale cu apă, atracția tuturor copiilor. Nenumărate cupluri se plimbă în răcoarea serii, toți îmbrăcați cu o anumită eleganță și decență. Admir bărbații ce merg drept, cu privirea înainte, cu o
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
a vizitat Facultatea. A fost primit cu strigăte “Trăiască Regele, Patria și Maniu”. Atmosfera de Încrâncenare politică a continuat În toate facultățile. În 7 iunie a fost arestat prof. Vasile Gheție și o serie de colegi: Dănciulescu, Constantinescu, Grigorescu etc. Aleile facultății s-au umplut de studenții care cereau eliberarea celor arestați. Ziua următoare, profesorul a fost pus În libertate și facultatea a reintrat În normalitatea vremii. În aceste condiții n-am putut accepta Înscrierea În organizația “Tineretul progresist”. Mi-a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
aprobarea domniei sale. Eram În al noulea cer. Știam că avizul domnișoarei era hotărâtor, ceea ce s-a adeverit după câteva minute, odată cu invitația profesorului de a participa la ședința Societății de la Institutul dr. Victor Babeș. Plin de bucurie, plimbându-mă pe aleea principală a Facultății m-am Întâlnit cu viitorul profesor dr. Nicolae Stamatin. M-a oprit și m-a invitat să lucrez În laboratorul de microbiologie. I-am comunicat cele petrecute cu puțin timp Înainte și hotărârea mea de a mă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
dr. Mihail Mihăilescu, primul meu mentor, În București. După un călduros și vesel "Bun venit", a dat dispoziție Serviciului Personal să-mi facă adresa către Direcția Spațiului Locativ, pentru repartizarea unui apartament cu 2 camere În zona Podu Roșu, respectiv Aleea Rozelor nr. 24, etj. 2, apartament 12 la care a renunțat În favoarea mea fam. șef. lucrări dr. Vasile Sasu, ajunsă și ea la facultatea ieșeană după redistribuire. A urmat birocrația românească, inclusiv aprobarea de către Miliție a intrării În noul spațiu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
doi tineri alergând (fugind?). Nimerindu-te tu, vechi și bun prieten, în spațiul muzeal de la Casa "Pogor", aflându-se acolo și tânăra poetă, elevă de liceu, Irina Andone, l-am rugat pe C. L. Rusu să vă fotografieze alergând pe aleea junimiștilor de odinioară. Discopatiile mele (rezultat al unui stagiu militar cumplit, cu durata 1 an și 4 luni!) se relaxau, un pic cinic, văzând cum nașul vă tot fugărea în deal și în vale, pe voi, frumoșii poeți ai primăverii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Batem În poarta de metal foarte Înaltă prin care nu se zărește nimic. Iată, că se deschide poarta. Este un portar arab. Părintele David vorbește cu el și ne dă voie să intrăm. Lângă zidul de piatră, În interiorul grădinii, este aleea pe care merg toți vizitatorii. Între copaci și alee mai este un gard protector din fier forjat prin care privești grădina. Parcă am intrat În Paradis. Toți avem emoții. Dăm slavă lui Dumnezeu, Îngenunchem și sărutăm pământul (pietreleă - urmele pașilor
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]