9,447 matches
-
text cinic și ieftin! Soțul ideal un mincinos și un ipocrit, pe care soția mărginită trebuia să Îl ierte numai pentru că se compromisese ea Însăși. Și mai era și ministru! Finalul ar fi putut foarte bine să aducă o satiră amară pe tema corupției politice, dar piesa era, În esență, o comedie sentimentală. Și le plăcuse - spectatorilor le plăcuse la nebunie. Își arcuiseră spinările colective și torseseră de plăcere, se rostogoliseră și dăduseră din lăbuțe, În timp ce Oscar le gâdila burticile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
exclamă el. E singurul lucru pentru care acești... acești... acești barbari... de-aia au făcut gălăgia asta oribilă? Pentru că scena cu băuturile nu s-a legat? — Nu, dar... — În viața mea nu am fost insultat În halul acesta, spuse el amar. Ascultară huiduielile care continuau În sală. — Nici pentru mine nu e tocmai plăcut, spuse Alexander. Nu sunt obișnuit cu eșecul. Păru să Îi vină o idee. — Poate suntem victimele unei cabale. — Poftim? — Azi după-amiază am primit o telegramă: „Îți urez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să fie un succes uriaș și Du Maurier fără Îndoială avea să fie chemat să se Împărtășească de aplauzele generoase de la final, iar contrastul cu premiera la Guy Domville și cu tristul său rol În ea avea să fie prea amar pentru gustul lui. Îi era și-așa destul de greu să Își ascundă invidia față de sumele de bani pe care Du Maurier trebuie să le fi obținut de pe urma cărții. Un sfert de milion de exemplare! La Întoarcerea la Torquay, Îi scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tras o sârmă dân dugheana dă pă strada Rosetti. Chiar vizavi dă quinta stătea ciotcă niște mașini; auzeam cum se trăncăneau gagiii În ele. Abenhaldun zăbovea așteptându-mă, chiar la intrare. Mi-a părut mai bătrân ca nainte. Mă chiombisem amar de ori la el la lumina soarelui; da abia În beznă mi-a căzut fisa că semăna oareșcum cu Repetto, și-a făcut poc că răsărea mai cu barbă. Ironia sorții, pă bune: tomna În noaptea de mă nebunea frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care mă mândresc că o ignor, căci este prețul notoriu și public al cine știe căror concesii. Pedeapsa stă chiar În păcat: după un devastator scandal cu anglo-saxona, Ricardo a nimerit În stradă Înspăimântat și umilit, crănțănind fără Întrerupere fructul amar al Înfrângerii, În timp ce demența Îi flutura pălăria țanțoșă, dându-i palme nebune. Pe când Încă mai stătea lângă casa străinei - din colțul pe care Îl fac străzile Juncal și Esmeralda, ca să nu disprețuim tușa urbană - a dat dovadă de o virilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un oarecare lustru autoritar, ce-l face demn de crezare, presto câștigă adepți. Pe toată jumătatea de pagină, nimic nu este asemănător mitologiei greco-romane; autorul se limitează să semnaleze cu științifică parcimonie că savorile fundamentale sunt patru: acru, sărat, insipid, amar. Doctrina provoacă polemici, dar fiecare Aristarh trebuie să lupte cu mii de inimi cucerite. În 1891, Praetorius Își publică volumul astăzi clasic, Les Saveurs; să notăm În trecere că maestrul, făcând cu impecabilă bonomie concesii reclamei unor corespondenți anonimi, adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spițerul Payot, a tăiat nodul gordian; i-a oferit săptămânal lui Querido o mie două sute de pilule identice, fiecare dintre ele lungă de trei centimetri, care imprimau pe cerul gurii cele cinci de-acum vestite savori: acxă, insipidă, sărată, dulce, amară. Un veteran al acelor acțiuni eroice În slujba patriei ne-a asigurat că ab initio toate pilulele erau cenușii și translucide; apoi, pentru mai multă comoditate, li s-au dat cele cinci culori cunoscute astăzi pe toată fața pământului: alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doctrina breslismului era rodul unei Îndelungate meditații asupra aparentelor hazarduri ale statisticii și ale Artei combinatorii a lui Ramón Lull și că el nu ieșea niciodată seara, pentru a evita cât mai bine bronșita. Acesta-i adevărul gol-goluț. Aloea e amară, dar nu poate fi negată. Cele șase volume pe care, sub titlul Doctrina breslismului (1947-1954), le-a Încredințat tiparului doctorul Baralt necesită o introducere exhaustivă În pertinenta tematică; alături de Mesonero Romano și de romanul polonez Quo vadis? de Ramón Novarro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ne repugnă timpanile c-o cinedramă În formă dă creație inedită, io sunt În stare să mă gripez dă furie. Chestia am văzut-o nașpa, Ustáriz, da pă ultima sută dă metri soarta m-a scutit să halesc pilula aia amară. Cárdenas nu venea ca leterat, ci ca studinte amator dă mașini filmatoare. Anche dă doamna Mariana, după fabula care a vrut să ne-o bage Între sprâncene prăpăditu dă Farfarello intrusu. Măndel i-am esplicat până m-am ostenit (că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
adresa lu tânăru Cárdenas, care-o știam dă obosisem. Am aflat un șoz care mi-a puțit nasol: mizerabilu să domicilea În a mai amărășteană mahala care poți să dai dă ea. Sărănoc, patogen, fără nici patacioc, am spus cu amar. Jenanta confirmație proiecta soldu favorabel: Cárdenas locuia după colț. Încrezător că zarafii dân Popolare n-avea să mă recunoască cu ușurătate, pă bază că mandea purtam hăini care nu iera obișnuite, m-am târât ca tenia chiar până-n față la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu l-ar lua dă bărbat. Monsenioru și Kuno s-a trasără un pic deoparte să să paroleze dă cum s-a schimbat pă loc chestia. La Întors, a declaratără că iera convinși dă argumentele damei. Despărțirea n-a fost amară. Ne-am Înțeles să ne adunăm Încă o dată, pentru altă porțe dă tăieței cu Chianti. IX Da, don Bustos, când buchiseam azi-dimineață ziaru iera să dau pă spate dă uimire. Apoi mi-am adus aminte dân memorie. Ieri, când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oțet ce, pînă la proxima experiență, jugulează greața organică și-culmea, scîrba de a mai privi în jur. Maturul V. observ că nici măcar vîrsta nu m-a scăpat. Îmbătrînind ne visăm sfinți și ne sorbim încet, ca pe o poțiune amară, asceza. Memoria devine păcat, autoflagelare a rațiunii: să guști îndelung regretul copilăriei pierdute sau a stării de gemă în care, prozaic ignorînd vîltoarea, ești nimic și univers totodată. Pînă la tine pătrunde plăcut ceea ce cîndva a fost durere umilitoare, parfumul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
asceza. Memoria devine păcat, autoflagelare a rațiunii: să guști îndelung regretul copilăriei pierdute sau a stării de gemă în care, prozaic ignorînd vîltoarea, ești nimic și univers totodată. Pînă la tine pătrunde plăcut ceea ce cîndva a fost durere umilitoare, parfumul amar al greșelii. Teai vindecat? Suavitate perversă. Ai dobîndit sfințenia amintirii. Fratele porc își cere veșnic tributul. Pentru că toate pe lume, în grade diferite, sînt infiltrate de porceală. Finalitatea, afectul sau rațiunea, precum ți-e firea, o relevează la iuțeală. Depinde
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
continuă: „-Acestea sînt chestiuni de care se feresc și filosofii să discute ca de ceva impudic. Dar filosofii se feresc să pronunțe chiar și cuvîntul viață. E invers ca la cei ce predică despre păcat fără a fi gustat dulceața amară a desfrîului.” Cei doi tac parcă jenați în timp ce V. din spital, sînt una cu V. tînăr. Tot spiritul se readună înăuntrul trupului care astăzi a înregistrat primele fluctuații de temperatură. Medicii mi-au montat în jurul capului un dispozitiv special de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
acolo, silueta sa pare că se îndepărtează brusc și rămîne în urmă fugind vertiginos în jos. Ca și cum ar zbura. „-Nu rîd de tine” -îi răspund frecîndu-mi ochii și concentrîndu-mă astfel încît imaginea pe care o văd să se corecteze. Durerea amară revine ciclic în memorie. „-Viața?”-întreb. „-Nu știu. Nu rîd de tine. Nu rîd de nimeni. Toți caută mîngîierea în poeme, arțagul în pace și liniștea în mijlocul războiului. Năuc și neliniștit, așa-s și eu. Un șoarece beat căutînd nădejde
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
destrămam în plictisuri, căutările durute cu nori de stele, ce tac prin ceața pustiită de idoli. Și pe colinele dragostei, un copac aruncat de paști trecătorilor, peste buzele însetate ale acestei nopți; rămân lîngă goliciunea tăcerii, să accept nebunia unei amare cafele ce încearcă, să prindă-ntr-un amurg flăcări de zile, dormind pe pustiuri ce-ți destramă nemurirea.... Și-n repetate întâmplări, congelarea țipătului, peste ochii somnambulului de sicrie, mai așteptasem o zăpadă de îngeri să-ți așeze diamantele deshidrataților
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sferele timpului pentru a simți cum se naște iubirea. Trebuie să fie această împlinire ca lacrima rănilor să-mi nască lumină. Trebuie să fie, trebuie ... să fie... SUFLETUL ALBASTRU DE SOR Ploile verilor mi-au topit stratul sentimental al deziluziilor amare și am rămas un Alb desprins din strigătul confuz al iubirilor și Ele arse de vremi. Astăzi când mâna încearcă să adune sintagmele unui CONCEPT SUFERIND, o lacrimă plânsă pe un obraz plâns de evadări în plapuma ucigătoare a norilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în lumea uitată, În lumea de CÂNTURI ÎNFRUNZITE, cu-n suflet durut din SERATĂ. Acolo e o LEGE ALBASTRĂ, O ALTA E CERUL CEL SFÂNT. Pământul se-nalță spre o FĂRĂMĂ DE SOARE, cu-n veșnic freamăt desprins din LACRIMI AMARE, revărsate peste o VIAȚĂ DE GÂND. Oprește Doamne, fiorul de seară, de viața de timpuri prin simfonia luminii de vară, în care singurătatea e veșnică prietenă a sufletului de zări. Prin infinite chipuri, un soare îmi plânge prin Trupul destrămat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-i spun de acea dispariție a visului dacă-n țipătul purificat de saturația vitezelor nu reușeam să-mi adun măruntaiele nopților? Orice plecare e o conjunctură de ardere, orice pleoapă închisă e un vers aprins, orice nesomn e o lacrimă amară pe un trup de noapte sfântă. Dacă viața e o trecătoare în pietrele ninse de veac, cui aș putea să închin toată iubirea în care mă cutremur cu fiecare adâncire de dor? Dacă-n tăceri am rămas să fiu sacrificată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sufletul pietrelor se naște o pasăre a inimii ce-ți sărută cu martori însetata podea care curge pe sub tine asemenea îmbrățișărilor împachetate peste alt anotimp ce-ți poartă liniștea dezmorțită a secundelor peste alt anotimp... CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE ROMÂNIE AMARĂ Dimineți de soare, dimineți de vis, dimineți de ape, prin sufletul pământului ucis... Oameni răcnind în potopuri de ape Cerul aplecând brațele prin suspine de sorți Dimineți de sărăcie prin câmpile înghițite de jale. Amiezi adormite prin pătuluri de nori
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
știm cât de răi suntem unii și alții; O, Doamne, vrem iarăși dimineți de soare prin Sufletul nostru albastru de-atâtea nevoi. Cerul e plin de lacrimi, stelele au uitat să răsară O, Doamne, trăim vremuri grele într-o Românie amară! 15-07-2005 CIMITIRUL MORȚILOR O noapte prin cimitirul morților dezgoliți de sinceritatea în care muzica grea a cavourilor îmi apasă conștient peste cuvinte. O noapte epuizată de fumul aburind al întunericului copleșit de reproșurile invizibile ale pesimismului în care te înveleai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
somnul viu, Și prin fereastra cerului, un chip banal, Îmi spune că-n visare sunt zâmbetul pustiu Și-n glasul stelei ce se pierde, În amăgiri și-n triste simfonii Cu versuri albe prin iubiri boeme El bea licoarea, dintre amare pribegii. De tunetul se-apropie de ființa pură Doar cerul știe bine a cuvânta Logodna ploilor din plapuma de spumă Ce-n valuri de iubire, uitarea se-avânta Să facă loc în taina CORALILOR DE MARE Ce-au stăpânit adâncuri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aprindeți astă seară Corola de luceferi și stelele de vise. CLIPE DE PLOI SÂNGERÂNDE Prin zile mi se petrec cuvinte Și mi-e tristă durerea de soare, Mi-e chipul albit de sensuri jignite Pe un pământ sfințit cu lacrimi amare. Și n-am să pot să vă spun cum exist Printre monștri anihilați în prostime. Voi ați venit prin materii de vieți Să-mi lăsați în schimb un vis de iubire. Se petrec clipe de ploi sângerânde Peste umărul meu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-ntristat, pământul aprindea o flacără de vânt, iar zorile în cântec m-au chemat să-mi lase liniștea demult visată prin timp de dor și de coșmar, ardea tăcerea-n suflet destrămată și-un gust de silă-n viața de amar. Prindeam puteri din morții stinși ce-au sfâșiat amurgul cu o dragoste sfidată, când adevărul e-o priveliște de vis, născută din durerea unui chip de piatră. O, pribegie-mi este viața sfântă, întunecată pe-o lacrimă din veri, când
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de veghe chiar de vor cheflii Să mă vândă morții pe-o geană prezisă. Și las a înțelege că amintirea-i rece Din primăveri bolnave de tristeți Mă cheamă-n nemurire cu trupul de nămețe Să pot să beau parfumul amarelor iubiri. Și dau uitării viața trăită-n nebunii, Înscrise sunt în Biblia răscrucilor de timpuri. Renunț la așa clipă născută din urgii Și trag la XEROX sufletul venit din alte CÂNTURI. IMAGINEA INFINITULUI Dacă cineva în vis te-a dorit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]