11,066 matches
-
film nu e pentru pămpălăi. Trebuie să dansez. Vreți pe cineva anume? Ia banii de la Wakefield și Îi pune În tonomat. Se Întoarce curînd pe scenă, legănîndu-și șoldurile pe muzica lui Waylon Jennings și un alt tip de la bar se apleacă spre Wakefield. — Filmul ei e Înscris În festivalul de la Sundance. E clasa-ntîi. Prima proiecție va fi la galeria mea de artă, acolo unde am avut și expoziția lucrătoarelor sexuale. Mă numesc Palmer. Proprietarul de galerie Palmer și Wakefield Își strîng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
iubite sau, mai degrabă, a tuturor vechilor lui iubite. Patul lui, În spatele draperiilor de catifea, oftează de plăcere la Întoarcerea lui. Deschide obloanele și lasă lumina să intre. Aceasta se strecoară printre ramurile unei magnolii bătrîne. Un ram s-a aplecat peste chaise longue-ul din balcon, acoperit acum de frunze. Un păianjen a țesut o magnifică pînză de-a curmezișul unuia din rafturile cu cărți. Liniștea profundă a după-amiezii tîrzii În vechiul cartier este mai adîncă decît și-o amintea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
jilțul de piele, Îmbibîndu-se de atmosfera masculină din jur. Pe rafturi stau aliniate tot felul de trofee, iar pozele șterse cu bărbați În chiloți de sport și cu mănuși de box, bărbați ridicînd greutăți, ținînd În mîini rachete de tenis, aplecați peste fetrul verde al meselor de billiard sau ridicînd un pahar emană o aură care-l Învăluie pe Wakefield, așa cum face și aroma de whiskey și trabucuri cubaneze care plutește În Încăpere. Acesta este cuibul dușmanului, cugetă Wakefield. SÎnt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Noroc că te pricepi al dracului de bine la ceea ce faci, Allen. Tonul lui Murray Nelson era calm și aproape afectuos. — Îți place să mergi până pe buza prăpastiei, așa se spune, asta e ceea ce admiră oamenii la tine. Nu te apleca prea mult, însă - te sfătuiesc eu. Jack se afla la jumătatea drumului spre ieșire când Nelson vorbi din nou. — Știm cu toții povestea. Cum ți s-a oferit postul cel mare pe Fleet Street, apoi au aflat de scandal și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Nu știam că te-ai apucat de călărie. Nu mă refeream la genul acela de scări. Grozăvia sugerată de cuvintele prietenei ei o izbi în plin pe Fran. — N-ai făcut una ca asta, Henry! — Ba da. L-am zărit aplecat deasupra unui col uterin înconjurat de lume. Am fost să-mi pun diafragma și l-am văzut pe culoar. Era prea bun ca să pierd ocazia. Gândește-te doar ce tată grozav ar fi. Ar avea grijă de ovulele tale ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dar o catolică deplorabilă, o tachină Laurence. — Mai bine așa, răspunse Moira țâfnoasă, decât invers. — Vino, Francesca, o conduse Laurence spre ușă, vino să vezi partea cea mai frumoasă. Într-o fostă debara recondiționată, un tehnician în halat albastru stătea aplecat asupra unui dispozitiv conectat la un ecran uriaș. Scoase un tub din incubator și turnă o parte din lichid pe lamelă. Pe ecranul din fața lor apăru un ovul desăvârșit, mărit de câteva mii de ori. — Acum sperma, spuse Laurence blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
iată-l producându-se într-o debara recondiționată din Woodbury. Nu era de mirare că politicienii și episcopii erau atât de îngrijorați. Ce nevoie mai aveai de Dumnezeu dacă puteai să creezi viața într-un laborator? — Noroc, micuțule! șopti Fran, aplecându-se peste spătarul scaunului pe care stărea tehnicianul și chemându-l la viață. Simți că Laurence o privea și roși. Chiar îți pasă de asta, nu-i așa? o întrebă el blând. Sigur că-mi pasă! Cred că faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
atât mai puțin să-i ceară ajutorul în alegerea ținutei. — Un tricou mulat alb și o fustă mini neagră, o sfătui Sophie, cu cercelul din nas sclipind în lumină, atât de scurtă încât să ți se vadă chiloții când te apleci. Chelnerițele de la noul bar de vinuri trebuie să poarte așa ceva ca uniformă și bărbații stau la cozi de un kilometru. Sunt convinsă, se cutremură Fran, dar nu crezi că asta ar fi puțin cam bătător la ochi la prima întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
reprize, o dată sau de două ori cu o pasiune autentică, dar apoi păruse să se controleze. Cochetase chiar, în momente de vulnerabilitate împletită cu dorință, cu ideea că s-ar putea să fie homosexual. Observându-i aerul preocupat, Laurence se aplecă brusc și îi luă cuțitul din mână. — Mi se pare atât de firesc să te văd aici, îi spuse blând. Simți cum își încolăcește brațul în jurul taliei ei și cum își lasă capul pe umărul ei. În aer plutea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fu cât pe-aci să facă o glumă despre bunele maniere în pat, dar se opri la timp. Simțul momentului oportun nu fusese niciodată punctul ei forte. — Ești minunată, Francesca Tyler, spuse el cu simplitate, mângâindu-i sânul stâng. Se aplecă și îi sărută sfârcul care se întărise. — Și tu, răspunse Fran, privindu-l drept în ochi. Deși era înalt, aveau aproape aceeași statură. Întinse mâna spre cureaua de la blugii lui și el lăsă să-i scape un oftat ușor, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de bine își amintea. — Și ce i s-a întâmplat? Cum a scăpat? Laurence se întoarse brusc, lovind din greșeală o carafă de cristal plină cu sherry, care se făcu țăndări pe pardoseala de piatră din bucătărie. — Scuze, zise el aplecându-se să strângă, sunt foarte neatent uneori. Uite, Francesca, voiam să te întreb ceva. Ai fi de acord să plecăm undeva în weekend? Știu un loc foarte special unde am putea să uităm de toate și să petrecem într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
voiam să te întreb ceva. Ai fi de acord să plecăm undeva în weekend? Știu un loc foarte special unde am putea să uităm de toate și să petrecem într-adevăr ceva timp împreună. Ai vrea să vii? Fran se aplecă și îl ajută să adune cioburile, iar capetele li se atinseră. — Sigur. Nu-mi pot închipui ceva mai plăcut decât să petrec două zile cu tine. Și două nopți, își zise ea, dar nu îndrăzni s-o spună cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
coboare pentru a obține un subiect. Cu mult înainte să vină pastele, lui Fran începură să i se închidă ochii, capul îi alunecă pe bancheta moale și, după un minut sau două, adormi buștean. Jack, care o privise amuzat, se aplecă spre Stevie. — Cred că ar trebui să o ducă cineva acasă pe domnișoara redactor-șef. Stevie oftă și se întinse să-și ia haina. Din bucătărie veneau cele mai îmbietoare arome. — Ai dreptate. I-a dat târcoale o răceală toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cele din urmă, de parcă s-ar fi așteptat ca răspunsul să fie „Paris“ sau „Monte Carlo“. — Acasă, spuse Jack ferm, în pat. — O, ce bine, îi întinse Fran mâna, vii și tu? Opriră în fața casei lui Fran și Jack se aplecă să îi deschidă portiera. Se dădu jos, cu multă grijă, ca o morsă pe tocuri cui. — Mă descurc de-aici, declară, poți să te întorci la ceilalți. Aș prefera să mă asigur că ai intrat cu bine. O urmă discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
el. — Atunci principiile lui trebuie să-l fi orbit. Îi mângâie fața cu un deget. — Dacă ai fi îndrăgostită de mine, eu nu ți-aș da niciodată drumul. Nu te-aș scăpa din ochi nici măcar o clipă. Foarte blând, se aplecă spre ea și o sărută pe buze. Fran simți atingerea plină de prospețime a pielii lui de-abia bărbierite, neașteptat de catifelată, inspiră parfumul amețitor de colonie sofisticată, amestecat cu mirosul cămășii proaspăt spălate, și își dădu seama că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
decât Laurence, însă emana o forță compactă, masculină, care i se părea neașteptat de atrăgătoare. — Ești mult mai în formă decât mă așteptam. Având în vedere munca ta sedentară și consumul masiv de bere, mă așteptam să ai burtă. Se aplecă spre ea. — Merg la sală. Să nu-i spui lui Stevie sau n-o să-mi mai vorbească în veci. Ea crede că suntem amândoi premianți la cursa pentru cât mai puține eforturi ca să te menții în formă. — Nu-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aer de bunătate autentică foarte rar întâlnită. Lui i-ar încredința oricând pântecele ei. Își dădu seama de asemenea în timp ce urmărea silueta lui liniștitoare îmbrăcată în halat alb pe domeniul lui - și exact asta era, dat fiind că toată lumea se apleca până la pământ când îl vedea - că acest bărbat îl cunoștea probabil pe Laurence. Biroul profesorului Fay era strâmt și foarte modern. Conținea un raft laminat, îndeplinind și rolul de birou, ce se întindea de-a lungul peretelui opus, două scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
podea. Avu senzația înfiorătoare că vede negru înaintea ochilor, de parcă i s-ar fi făcut o anestezie totală și ar fi numărat până la trei, apoi se cufundă într-un abis. Începu să-și recapete cunoștința încet, observând siluetele care se aplecau deasupra ei, simțind că cineva îi ridica picioarele pe perne, ca să-i pună sângele în mișcare. — Laurence, dragule, o auzi pe Camilla murmurând. Ne-a cam dat emoții cu asta. Nu cumva îmi ascundeți ceva? — Cum ar fi că suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
preferând în schimb paltoane largi de tweed, fuste mini din materiale sintetice și bluzițe ieftine, de un gust îndoielnic pe care le pescuia din magazine ieftine și dubioase. Pentru Sophie numele Laurei Ashley era un sacrilegiu. — Mă rogă Henrietta se aplecă spre ea, cu un aer conspirativ, schimbând subiectul. Orice avea de-a face cu serviciul, fie că era al lui Simon sau al oricui altcuiva, o plictisea de moarte. Ce mai face minunatul doctor? Fran se lăsă în șezlongul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
articolele. La naiba, nu pot nici măcar să-mi aud propriile gânduri, se plânse Sean McGee unui muncitor cu coadă de cal și cercel, care le amintea tuturor de Sean, cu excepția faptului că avea mușchi. — Îmi pare rău, amice, zise meșterul aplecându-se și lăsând să i se vadă doi centimetri dintr-o fesă, în ceea ce secretarele numeau decolteu pe fund. Dar ești ziarist, nu, n-ai nevoie să gândești. Voi oricum inventați tot. Se lucra de asemenea la extinderea biroului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
într-o stare iremediabilă de declin ca toți ceilalți nefericiți. Laurence oftă. — Fie. În cazul ăsta, ar trebui să încercăm s-o convingem pe mama ta să-l țină acasă. Deși erau deja în mijlocul străzii principale din Woodbury, Fran se aplecă și îl sărută, făcând o tânără ieșită la cumpărături, spera că nu vreuna din pacientele lui, să se întoarcă și să le zâmbească îngăduitor. Știa că Laurence acționa pentru binele ei și că sacrificase timp prețios ca s-o ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu tragă cu ochiul la prețioasa ei ofrandă. Imaginea propriului sânge, la care se adăuga faptul că nu luase micul dejun în dimineața aceea, o copleși deodată și totul începu să se învârtă cu ea. Când își reveni, asistenta era aplecată deasupra ei. — Vă simțiți bine? Cred că da. Știu că o să pară ilar, dar uitasem că sunt însărcinată. Asistenta o privi de parcă n-ar fi fost în toate mințile. Dar ar fi trebuit să completați un formular când ați intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
roz țipător, cu nasturi de aur, dresuri lycra de cea mai bună calitate și sandale aurii cu toc. — Prefer să arăt ca o călugăriță carmelită decât ca Ivana Trump. — Asta e o chestie de gust. În tot cazul, Henrietta se aplecă să-i spună la ureche, ca să n-o audă Sophie sau Lottie, sunt extrem de ușurată că ai renunțat la ideea aia absurdă de-a afla cine e tatăl copilului. — Auu! țipă Fran, când vânzătoarea, aparent concentrată să îi modifice rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tinereți irosite, faptul că știi atât de multe despre filme. Eu aș da vina pe părinți. În timp ce Ben ducea caseta cu Pulp Fiction sus în dormitor, Wild Rover veni și își puse capul pe genunchiul lui Jack. — Așadar, zise Jack aplecându-se să se uite în ochii căprui și duioși ai câinelui, oare Ben are dreptate? Sunt eu ultimul ratat? Ar trebui să lupt mai aprig să câștig mâna preafrumoasei Francesca? În semn de răspuns, Wild Rover îi trase o ștampilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
înțelesese. — Și poate că sunt nebun să iau în calcul posibilitatea. Ba chiar iresponsabil. În răstimpul de tăcere care se lăsă, Fran simți vântul cald care îi adia prin păr, lăsând să i se vadă gâtul încă palid. Laurence se aplecă și o sărută, de parcă ar fi putut, cumva, să ia de la ea capacitatea de-a iubi cu atâta patimă. Nu-și dăduse seama până atunci că, în ciuda realizărilor lui Laurence, ea era cea mai puternică dintre ei doi. Părea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]