7,991 matches
-
monument istoric galo-roman din secolul al XI-lea. Vă- zut din afară, edificiul e o construcție din piatră masivă, cu armonii specifice timpului istoric în care a fost făcut. Un ochi fudul ar trece, poate, cu superficialitate peste a-ceastă adevărată bijuterie, din toa- te punctele de vedere. Simțindu-ne prezența, prin ușa deschisă apare un domn nu prea tânăr, nu prea bătrân, cu ținută atletică și zâmbet... ne-profesional. Amabil, ne salută: - Bonjour, bienvenue! Răspundem cu același zâmbet deschis și cu
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cu seamă, de a înțelege cât mai multe. Iar surprize-le, una mai fantastică decât alta, au prins a mi se înfățișa chiar din start. Încă de la intrare, am dat cu ochii de niște tarabe pline cu tot felul de bijuterii, lucrate în os și în metal. Inele, cercei, brățări, coli- ere, medalioane și alte cele, pe care nici nu știu cum să le numesc. Frumusețe poate fi numele lor. Nici nu aș cuteza să le descriu, fie și sumar, fiindcă am mari
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cobisem” eu. Fără a mai sta pe gânduri, s-a repezit la locul „doar de el știut”, pentru a căuta ceea ce avea să nu mai găsească niciodată: o sumă modestă de verzi șori, altă, mai grăsuță, în moneda națională, ceva bijuterii și un cec, toate păstrate pentru cele mai negre dintre negrele zile pe care le trăim. Fost - au și s-au dus, și duse au rămas, deși poliția a luat urma hoațelor și acum sunt cazate la stabilimentul știut, din
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
două talente incontestabile puse în slujba învierii anticelor haruri orfice, sau mao degrabă menite să ducă dincolo de granițele țării noastre mesajul artistic al folclorului românesc veritabil. Câtă dăruire artistică, ce pasiune exemplară și, mai ales, câtă îndelungată veghe pentru ca aceste bijuterii să poată fi așezate cu trudă și migală în diadema de perle, gata să împodobească oricând chipul drag al țării ! Trandafir de la Moldova-o floare rară, răsărită miraculos la 1 noiembrie 1999 pe ogorul fertil al oboceiurilor și tradițiilor milenare
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
rândul lor, în armătura acestei stilizări și populează lumea falșilor copii, făcând în același timp să înflorească piața de consum. Cel mai bun exemplu este marca Hello Kitty, ce promovează, de la jucării de pluș, obiecte de papetărie, accesorii vestimentare (breloc, bijuterii, geantă, batiste etc.) până la mobilă și obiecte electrocasnice, imaginea unui pisicuțe fără gură, cu membre subdezvoltate, cu capul alb enorm, asexuat și cu ochii mari. Oricât de straniu ar părea, ideea este, în esență, justificată, iar succesul nebunesc al mărcii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dumneavoastră ar putea crește considerabil. Berlin, 2003, primăvara. Particip la o lungă și, iertați-mi pleonasmul, plicticoasă conferință organizată de Universitatea de Artă din Berlin și, post festum, mă gândesc să mă relaxez cu un film bun. Întâmplător, rulează încă bijuteria distopică a lui Danny Boyle, 28 Days Later, dar numai de la ora nouă seara, la un mic cinematograf experimental de pe Oranienstrasse. Cobor din S-Bahn la Hackescher Markt și decid să străbat pe jos restul distanței, pentru a vedea mai îndeaproape
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
convinge de micile capcane retorico-stilistice la care am recurs din pură disperare. Dar destul cu introducerile fastidioase! Sunt, în continuare, în Japonia, după toate aparențele metamorfozat în turist la Kamakura. Așezarea, una dintre cele mai celebre și mai bine conservate bijuterii istorice din arhipelag, le-a slujit drept refugiu spiritual lui D. T. Suzuki (important gânditor budist din perioada modernă) și lui Yasunari Kawabata (celebru prozator din secolul încheiat de curând). Pe lângă impresionantele temple medievale, străjuite de tulpini de bambus și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de minute, habar n am. Mă uit după ea, n-o mai văd. Mereu trece timpul altfel pentru noi în librării sau biblio teci. Câteodată mă întreb dacă nu suntem două ciudate - pe noi de ce nu ne pasionează hainele și bijuteriile? Dau de o carte despre care vorbiserăm de curând și-o răsfoiesc zâmbind. Mă întorc și o caut cu privirea să-i arăt ce-am găsit. Într-un fel de slow motion, în clipa în care o văd, o și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o formă sau alta, dar, bineînțeles, cu aceleași înflorituri și despicări infinitezimale ale firului, Ioanei Sandi sau mai curând Mioarei, fiica doamnei Marga Pop, în acele zile când se reîntorsese pentru a pune ordine între lucrurile lăsate moștenire, mobile, tablouri, bijuterii, veselă și hârtii. Casa golită aproape cu totul de lucruri arăta mai mare dintr-odată și mai plină de lumină. Cele două ferestre-ușă, late și cu jaluzelele imense înțepenite, lipsite de perdelele fin brodate și de draperii, păreau două hăuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bun prieten al lui, Patrick Maxted, plecase din Shanghai Împreună cu mama sa, către un loc mai sigur, precum fortăreața britanică din Singapore, iar Jim simți că trebuia să urmărească filmele pentru Patrick și chiar pentru rusoaicele albe care Își vindeau bijuteriile pe treptele catedralei și pentru cerșetorii chinezi care se odihneau printre pietrele de mormînt. Vocea comentatorului Încă Îi mai bubuia În cap În timp ce călătorea spre casă, pe străzile aglomerate ale Shanghai-ului, În Packard-ul părinților săi. Yank, șoferul care vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de bărbăție. Jim dorea să poarte și el Într-o bună zi un toc de revolver, să simtă uriașul pistol Webley lipit de coapsă. Printre cămășile din dulapul tatălui său, Jim găsise un pistol automat Browning, un obiect ca o bijuterie, asemănător cu interiorul aparatului de filmat al părinților săi, pe care Îl deschisese Într-o zi din greșeală, voalînd zeci de metri de film. Era greu să-ți imaginezi că acele mici gloanțe ar putea omorî pe cineva, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șirurile de ricșe din fața hotelului Park, fluierînd printre dinți la rezidenții care ieșeau prin ușile turnante, În timp ce peștii se tîrguiau cu perechile de cehi și polonzi de vîrstă mijlocie, Îmbrăcați În haine curate, peticite, care Încercau să-și vîndă ultimele bijuterii. În apropiere, pe lîngă vitrinele magazinului universal Sun Sun din Nanking Road, printre oamenii care se plimbau, un grup de tineri evrei europeni se băteau cu o bandă de băieți germani mai mari, care aveau pe braț banderole cu zvastica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Tancul era prins Între vehicule, calea fiindu-i blocată de un Lincoln Zephyr alb. Două tinere chinezoaice, În haine de blană, dansatoare la clubul de noapte din clădirea Socony, se luptau cu manetele, chicotind În micile lor mîini pline de bijuterii. — Așteaptă aici! Tatăl lui Jim deschise portiera și ieși pe stradă. — Jamie, ai grijă de mama! Se auzeau salve de mitralieră venind dinspre soldații japonezi care capturaseră vasul american Wake. Pușcași aflați pe pasarelă trăgeau În marinarii englezi care Înotau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
locuia În anexă. CÎnd aceasta sună la ușă, Jim o văzu strîmbîndu-se În vizor, iar chipul ei Îmbătrînit transmitea un mesaj misterios. Femeia rămase apoi pe gînduri timp de zece minute În lift, Îmbrăcată impecabil și purtînd o mulțime de bijuterii În clădirea aceea abandonată. Jim era bucuros să fie lăsat În pace. După ce fusese aruncat de pe bicicletă de către soldatul japonez, abia reușise să ajungă Înapoi la familia Maxted și dormise În patul lui Patrick tot restul zilei. Se trezise a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Întoarse spre avionul de transport parcat lîngă șoseaua de perimetru. Pilotul japonez și ofițerii În uniformă mergeau prin iarbă, spre pistă. Se opriră la marginea noroioasă, rîzÎnd unul către celălalt, În timp ce inspectau lucrările. Cataramele și insignele lor lustruite străluceau ca bijuteriile europenilor care vizitaseră Înainte de război cîmpurile de luptă de la Hungjao. Jim păși În iarbă, lăsînd În urmă norii de praf și rîndurile de soldați chinezi. Voia să vadă pentru ultima dată avioanele parcate și să stea sub Întinderea Întunecată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cam pleci, ești ciudată, ești foarte ciudată, băi... dacă plec, sper că... e în regulă, stai tu liniștit, nu se întâmplă nimic, nu e nimic atât de grav, ba chiar m-ai ajutat să înțeleg. Red își culege cu greu bijuteriile, insignele, șepcile, el în fond e plin de intenții bune, fumează toate țigările rămase, opresc una pentru deliciul singurătății asumate, în sfârșit înțeleg, nu se poate oricum și nici așa disperată nu sunt, spăl tot ce am, mâini, picioare, față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
fi înmormântat. Actor înțepenit într-o ultimă și perfectă imagine, cea de dinaintea dispariției definitive. În Paravanele, costumul Wardei este un veritabil echivalent al îmbrăcăminții și gătelii mortuare. Încă din tabloul al doilea, rochiile ei puse una peste alta ca și bijuteriile grele dau senzația că, deși vie, femeia pare să zacă într-un sicriu, că, sub rochiile ce o apasă ca o povară greu de purtat, „moartea își vede liniștită de treabă”. În același tablou, mantia aurie - care „ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
unui veritabil ritual de toaletă mortuară, oficiat în spatele unui paravan transparent. Corpul îmbrăcat și gătit așa cum se cuvine este apoi ridicat în picioare, iar Genet ne descrie în amănunt somptuozitatea podoabelor acestei efigii, rochia ei aurie, obrazul fardat cu alb, bijuteriile, florile care o înconjoară... O autentică statuie costumată și pictată, pe care femeile din preajmă o vor face să meargă, pășind rar... Cine este această statuie? Warda înaintând spre moarte sau Warda întorcându-se din moarte? Este, în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pauză începu să-și depene povestea ei. M-am împrietenit cu un șoim și acesta m-a dus în turnul din palatul reginei. Am crezut că îmi este prieten adevărat. Dar n-a fost așa. M-a învațat să fur bijuterii din casele oamenilor. Trebuia să mă strecor pe fereastră și când credeam că nu mă vede nimeni luam cât mai multe bijuterii și le duceam la șoimul din turnul palatului reginei. Nu puteam să mă prezint la șoim fără nici o
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
reginei. Am crezut că îmi este prieten adevărat. Dar n-a fost așa. M-a învațat să fur bijuterii din casele oamenilor. Trebuia să mă strecor pe fereastră și când credeam că nu mă vede nimeni luam cât mai multe bijuterii și le duceam la șoimul din turnul palatului reginei. Nu puteam să mă prezint la șoim fără nici o bijuterie căci eram aspru pedepsită. Ultima dată am încercat să iau inelul reginei și când să zbor un soldat m-a împușcat
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
din casele oamenilor. Trebuia să mă strecor pe fereastră și când credeam că nu mă vede nimeni luam cât mai multe bijuterii și le duceam la șoimul din turnul palatului reginei. Nu puteam să mă prezint la șoim fără nici o bijuterie căci eram aspru pedepsită. Ultima dată am încercat să iau inelul reginei și când să zbor un soldat m-a împușcat drept în inimă și acum stau aici neavând unde să mă duc și cui să cer ajutor. - Cred că
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
doar cu ochii holbați pe șirul de note scrise. Dintr-odată fu mai multă lumină, mai multă căldură, o neliniște veselă, o emoție de oameni mari care doreau să se regăsească în copilărie. Portretele, oglinzile mari din cristal, vitrinele, sfeșnicele, bijuteriile, hainele strălucitoare ale invitaților căpătară o nouă valoare, o nouă semnificație. Marioritza, obișnuită cu altă lume, sesiză imediat diferența. Niciodată, în nici un salon italian sau parizian, chiar între prieteni fiind, nu mai simțise așa ceva. Descoperea o altă lume, pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
linii categorice pe chipul creț și gălbejit, de-a lungul pleoapelor făcute. Dojana „pour un peu d’amour”, din privirile ei umezite de ridicolă melancolie, îmi dă certitudinea că mă iubește, cu toate că nu mai sunt dispus să-i admir ultimele bijuterii, - niște pietre enorme ce i s-au extras din ficat, și pe care le păstrează într-o cutiuță de argint, capitonată cu atlas. Ferdinand Sinidis încercase, ca de obicei, și de astă dată, să se sustragă de la chestie. Simțeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vorbea, chipul său prelung de abate, cu aparență suferindă, cu buza de sus subțire și prea scurtă pentru ca să-i poată acoperi incisivii, se ilumina și devenea frumos. În Moedling, unde el și-a trăit anii cei din urmă, în această bijuterie, cea mai scumpă pentru mine, dintre toate localitățile din jurul Vienei, stăruie de mult o trainică bisericuță, cu zidurile cuprinzătoare de taine ferecate. Eram acolo într-o minunată dimineață de august, și priveam printre drugii ruginiți, în groapa de sub clopotniță, movila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și i-am cumpărat o pereche de mătănii cu apă sfințită, de Lourdes. — Vai de capul meu! La Lenny! Niciodată în viața mea nu am văzut un alt magazin atât de plin cu vrăjitorii religioase. Presupun că magazinul acela de bijuterii va fi în curând scena unui miracol. S-ar putea ca Lenny însuși să se înalțe la cer. — Lu’ domnișoara Annie i-au plăcut mult mătăniile. A început pe loc să spună un rozariu. — Fără îndoială, e mai plăcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]