8,109 matches
-
se întindea de la Strâmtoarea Messina și nordul Adriaticii în vest, până la Dunăre și Crimeea în nord, și până la orașele Melitine și Edessa dincolo de Eufrat în est."” Sub conducerea lui Vasile al II-lea, bizantinii au format o serie de provincii bizantine (themata) noi, care se întindeau de la nord-est de Alep (protectorat bizantin) la Manzikert. În cadrul acestui sistem de guvernare militar și administrativ, bizantinii puteau forma, teoretic, o forță de cel puțin 200.000 de oameni, deși, în practică, aceștia erau plasați
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Dunăre și Crimeea în nord, și până la orașele Melitine și Edessa dincolo de Eufrat în est."” Sub conducerea lui Vasile al II-lea, bizantinii au format o serie de provincii bizantine (themata) noi, care se întindeau de la nord-est de Alep (protectorat bizantin) la Manzikert. În cadrul acestui sistem de guvernare militar și administrativ, bizantinii puteau forma, teoretic, o forță de cel puțin 200.000 de oameni, deși, în practică, aceștia erau plasați strategic în tot Imperiul. Datorită lui Vasile al II-lea, Imperiul
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
la Manzikert. În cadrul acestui sistem de guvernare militar și administrativ, bizantinii puteau forma, teoretic, o forță de cel puțin 200.000 de oameni, deși, în practică, aceștia erau plasați strategic în tot Imperiul. Datorită lui Vasile al II-lea, Imperiul Bizantin a atins apogeul său pentru următoarele patru secole. Războaiele bizantino-arabe au scăzut în intensitate în momentele în care turcii și diverși invadatori mongoli au devenit o nouă amenințare pentru ambele tabere aflate în conflict. Începând cu secolele al XI-lea
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
următoarele patru secole. Războaiele bizantino-arabe au scăzut în intensitate în momentele în care turcii și diverși invadatori mongoli au devenit o nouă amenințare pentru ambele tabere aflate în conflict. Începând cu secolele al XI-lea și al XII-lea conflictele bizantine s-au transformat în războaiele bizantino-selgiucide cu turcii selgiucizi. După înfrângerea în fața turcilor de la Manzikert în 1071, Imperiul Bizantin și-a restabilit poziția sa de superputere în Orientul Mijlociu cu ajutorul cruciaților din Europa de Vest. Între timp, conflicte majore arabe au fost Cruciadele
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
devenit o nouă amenințare pentru ambele tabere aflate în conflict. Începând cu secolele al XI-lea și al XII-lea conflictele bizantine s-au transformat în războaiele bizantino-selgiucide cu turcii selgiucizi. După înfrângerea în fața turcilor de la Manzikert în 1071, Imperiul Bizantin și-a restabilit poziția sa de superputere în Orientul Mijlociu cu ajutorul cruciaților din Europa de Vest. Între timp, conflicte majore arabe au fost Cruciadele și mai târziu s-au axat împotriva invaziilor mongole, în special invazia Hoardei de Aur și a lui Timur
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
grecesc. William din Tyr a fost foarte impresionat de navele de transport de mare capacitate folosite pentru transportul cavaleriei din Armata Comneniană. Strategia pe termen lung a lui Manuel era să utilizeze cruciații latini pe post de scut al Imperiul Bizantin, iar intervenția sa în Egipt era motivată de credința sa în controlul Egiptului ca factor decisiv al celei de-a doua cruciade. Succesul cuceriri Egiptului ar fi consolidat controlul cruciaților în Țara Sfântă și ar fi restaurat furnizarea de cereale
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
sprijin și din partea creștinilor nativi de religie coptă care au trăit sub conducerea islamului timp de peste cinci sute ani. Cu toate acestea, lipsa de cooperare între cruciați și bizantini au pus în pericol șansele de cucerire a acestei provincii. Flota bizantină plecase cu provizii numai pentru trei luni: în momentul în care cruciații erau gata, proviziile erau deja epuizate, și în cele din urmă flota s-a retras după o primă încercare ineficientă de a captura Damietta. Fiecare parte a acuzat
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
fost proclamat Sultan al Egiptului, iar unirea sub conducerea lui a Egiptului cu Siria a fost rezultatul final al celei de-a treia cruciade. Între timp, alianța s-a încheiat odată cu moartea lui Manuel în 1180; Manuel fiind ultimul împărat bizantin care a fost cu adevărat un aliat al cruciaților. Ca orice război de o asemenea amploare și durată, conflictul bizantino-arab a avut efecte pe termen lung, atât pentru Imperiul Bizantin cât și pentru statele arabe implicate. Bizantinii au suferit pierderi
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
odată cu moartea lui Manuel în 1180; Manuel fiind ultimul împărat bizantin care a fost cu adevărat un aliat al cruciaților. Ca orice război de o asemenea amploare și durată, conflictul bizantino-arab a avut efecte pe termen lung, atât pentru Imperiul Bizantin cât și pentru statele arabe implicate. Bizantinii au suferit pierderi teritoriale uriașe, în timp ce arabii au obținut un control puternic asupra Orientului Mijlociu și Africii. Politica Imperiului Bizantin s-a schimbat, de la recucerirea occidentală a lui Iustinian s-a trecut la
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
și durată, conflictul bizantino-arab a avut efecte pe termen lung, atât pentru Imperiul Bizantin cât și pentru statele arabe implicate. Bizantinii au suferit pierderi teritoriale uriașe, în timp ce arabii au obținut un control puternic asupra Orientului Mijlociu și Africii. Politica Imperiului Bizantin s-a schimbat, de la recucerirea occidentală a lui Iustinian s-a trecut la o poziție defensivă în primul rând, la frontierele estice. Nemaiexistând influențele bizantine asupra statele creștine emergente din Europa de Vest, s-a ajuns la o dezvoltare puternică a feudalismului
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
uriașe, în timp ce arabii au obținut un control puternic asupra Orientului Mijlociu și Africii. Politica Imperiului Bizantin s-a schimbat, de la recucerirea occidentală a lui Iustinian s-a trecut la o poziție defensivă în primul rând, la frontierele estice. Nemaiexistând influențele bizantine asupra statele creștine emergente din Europa de Vest, s-a ajuns la o dezvoltare puternică a feudalismului și a unei autosuficiențe economice. Mai mult, punctul de vedere al istoricilor moderni este că unul dintre efectele cele mai importante a fost modul cum
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
feudalismului și a unei autosuficiențe economice. Mai mult, punctul de vedere al istoricilor moderni este că unul dintre efectele cele mai importante a fost modul cum a evoluat relația dintre Roma și Bizanț. În timp ce lupta pentru supraviețuire împotriva arabilor, Imperiul Bizantin nu a mai fost în măsură să furnizeze protecție papalității și, mai rău, potrivit lui Thomas Woods, împărații „"permanent interveneau în viața Bisericii în probleme situate în mod clar dincolo de competența statului"”. Politica iconoclastă din secolele al VIII-lea și al
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
săi), în timp ce titlul imperial este potrivit doar pentru domnitorul romanilor din Est, adică lui Vasile însuși. Istoricul Walter Emil Kaegi afirmă că sursele existente în limba arabă sunt pline de obscurități și contradicții. Cu toate acestea, el subliniază că sursele bizantine sunt la fel de problematice, cum ar fi cronicile lui Teofan și Nichifor sau cele scrise în siriacă, care, deși sunt scurte și concise, sursele acestora rămân necunoscute. Kaegi concluzionează că cercetătorii ar trebui să supună tradițiile bizantine unui riguros control critic
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
el subliniază că sursele bizantine sunt la fel de problematice, cum ar fi cronicile lui Teofan și Nichifor sau cele scrise în siriacă, care, deși sunt scurte și concise, sursele acestora rămân necunoscute. Kaegi concluzionează că cercetătorii ar trebui să supună tradițiile bizantine unui riguros control critic pentru că „"ele conțin erori și nu pot servi ca un etalon standard în fața tuturor surselor musulmane care pot fi verificate cu încredere"”. Printre cele câteva surse latine de interes se numără o istorie din secolul al
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
fi verificate cu încredere"”. Printre cele câteva surse latine de interes se numără o istorie din secolul al VII-lea scrisă de Fredegar și două cronici spaniole din secolul al VIII-lea, toate acestea se bazează pe unele tradiții istorice bizantine și orientale. În ceea ce privește acțiunea militară bizantină împotriva primelor invazii musulmane, Kaegi afirmă că „"tradițiile bizantine... încearcă să nu dea vina pe Heraclius pentru dezastru și deviază această responsabilitate către alte persoane, grupuri și lucruri"”. Gama largă de surse non-istorice bizantine
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
câteva surse latine de interes se numără o istorie din secolul al VII-lea scrisă de Fredegar și două cronici spaniole din secolul al VIII-lea, toate acestea se bazează pe unele tradiții istorice bizantine și orientale. În ceea ce privește acțiunea militară bizantină împotriva primelor invazii musulmane, Kaegi afirmă că „"tradițiile bizantine... încearcă să nu dea vina pe Heraclius pentru dezastru și deviază această responsabilitate către alte persoane, grupuri și lucruri"”. Gama largă de surse non-istorice bizantine este vastă: ele variază de la papirusuri
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
din secolul al VII-lea scrisă de Fredegar și două cronici spaniole din secolul al VIII-lea, toate acestea se bazează pe unele tradiții istorice bizantine și orientale. În ceea ce privește acțiunea militară bizantină împotriva primelor invazii musulmane, Kaegi afirmă că „"tradițiile bizantine... încearcă să nu dea vina pe Heraclius pentru dezastru și deviază această responsabilitate către alte persoane, grupuri și lucruri"”. Gama largă de surse non-istorice bizantine este vastă: ele variază de la papirusuri folosite la predici (cel mai notabile fiind cele ale
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
bizantine și orientale. În ceea ce privește acțiunea militară bizantină împotriva primelor invazii musulmane, Kaegi afirmă că „"tradițiile bizantine... încearcă să nu dea vina pe Heraclius pentru dezastru și deviază această responsabilitate către alte persoane, grupuri și lucruri"”. Gama largă de surse non-istorice bizantine este vastă: ele variază de la papirusuri folosite la predici (cel mai notabile fiind cele ale patriarhului Sofronie sau ale lui Anastasius Sinaita), poezie (în special cea a lui Sofronie și a lui George Pisida), corespondențe, tratate apologetice, manuale militare (în
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Kardam () a fost un conducător al Bulgariei în perioada 777 - 796/803. Numele lui Kardam apare prima oară în sursele bizantine din 791, când împăratul Constantin al VI-lea a declanșat o expediție împotriva Bulgariei, ca represalii pentru incursiunile bulgare în valea Struma din 789. Kardam a preîntâmpinat invazia bizantină și s-a întâlnit cu inamicul lângă Adrianopol în Tracia. Armata
Kardam al Bulgariei () [Corola-website/Science/320231_a_321560]
-
777 - 796/803. Numele lui Kardam apare prima oară în sursele bizantine din 791, când împăratul Constantin al VI-lea a declanșat o expediție împotriva Bulgariei, ca represalii pentru incursiunile bulgare în valea Struma din 789. Kardam a preîntâmpinat invazia bizantină și s-a întâlnit cu inamicul lângă Adrianopol în Tracia. Armata bizantină a fost învinsă și a fugit. În 792, Constantin al VI-lea a condus o altă armată împotriva bulgarilor. Bizantinii au ridicat tabăra la Marcellae (lângă Karnobat), fortificându
Kardam al Bulgariei () [Corola-website/Science/320231_a_321560]
-
din 791, când împăratul Constantin al VI-lea a declanșat o expediție împotriva Bulgariei, ca represalii pentru incursiunile bulgare în valea Struma din 789. Kardam a preîntâmpinat invazia bizantină și s-a întâlnit cu inamicul lângă Adrianopol în Tracia. Armata bizantină a fost învinsă și a fugit. În 792, Constantin al VI-lea a condus o altă armată împotriva bulgarilor. Bizantinii au ridicat tabăra la Marcellae (lângă Karnobat), fortificându-l. Kardam a ajuns cu armata sa pe 20 iulie și a
Kardam al Bulgariei () [Corola-website/Science/320231_a_321560]
-
lângă Karnobat), fortificându-l. Kardam a ajuns cu armata sa pe 20 iulie și a ocupat înălțimile vecine. După un timp Constantin al VI-a a dat ordinul de atac pe baza sfaturilor liniștitoare ale unui "fals profet". Dar forțele bizantine au rupt formațiile și, din nou, au fost învinși și au fugit, în timp ce Kardam a capturat cortul imperial și pe slujitorii împăratului (Bătălia de la Marcelae). După întoarcerea sa la Constantinopol, Constantin al VI-lea a semnat un tratat de pace
Kardam al Bulgariei () [Corola-website/Science/320231_a_321560]
-
capturat cortul imperial și pe slujitorii împăratului (Bătălia de la Marcelae). După întoarcerea sa la Constantinopol, Constantin al VI-lea a semnat un tratat de pace și s-a angajat să plătească un tribut anual către Bulgaria. În 796 guvernul imperial bizantin a fost recalcitrant și Kardam a considerat că este necesar să ceară tributul în timp ce amenința că va devasa Tracia în caz de neplată. Potrivit cronicarului Teofan Mărturisitorul, Constantin al VI-lea și-a bătut joc de această cerere, trimițând bălegar
Kardam al Bulgariei () [Corola-website/Science/320231_a_321560]
-
treilea al secolului al optulea. Kardam nu numai că a stat ferm împotriva lui Constantin al VI-lea (care încerca să imite succesul bunicului său Constantin al V-lea), dar posibil că a reușit și să precipite criza de la curtea bizantină, datorită eșecurilor repetate ale lui Constantin al VI-lea. Aceste eșecuri au subminat poziția împăratului, care în cele din urmă a fost detronat de către mama sa, Irene, în 797. Kardam, probabil, nu a supraviețuit mult timp adversarului său, pentru că nu
Kardam al Bulgariei () [Corola-website/Science/320231_a_321560]
-
-se la „germana alemanică”, care cuprinde dialectele din sudul landului Baden-Württemberg (două treimi), din vestul Bavariei, din Vorarlberg (Austria), germana elvețiană în Elveția și limba alsaciană din Alsacia (Franța). Potrivit lui Asinius Quadratus (citat la mijlocul secolului al VI-lea de istoricul bizantin Agathias), numele lor înseamnă „toți oamenii”. Aceasta indică faptul că aceștia au fost un conglomerat format de la diverse triburi germanice. „Walafrid Strabon”, un călugăr de la mănăstirea „St. Gall”, a remarcat în secolul al IX-lea, în discuțiile cu oamenii din
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]