9,560 matches
-
dialectică) și "quadrivium", sau educația științifică (aritmetică, geometrie, astronomie și muzică). Începând cu anul 787, au început să fie emise decrete, recomandând resuscitarea vechilor școli și fondarea altora noi. Din punct de vedere instituțional, ele erau în mâinile unei mănăstiri, catedrale sau curți nobiliare. Semnificația acestor măsuri nu va fi simțită decât secole mai târziu. Predarea dialecticii (o disciplină care corespunde logicii de astăzi), a provocat creșterea interesului în cercetări speculative; de aici a urmat ascensiunea tradiției scolastice creștine. În secolele
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
și începutul literaturii în limbile naționale. În 1000, papalitatea se afla sub controlul împăratului german Otto al III-lea, sau "împăratul lumii", cum se autonumea. Reformele ulterioare, însă, i-au mărit independența și prestigiul: extinderea rețelei de mănăstiri, construirea primelor catedrale transalpine din piatră și elaborarea unei legi canonice din mulțimea de decrete emise. "Dinastia Jin(265 d.H.-420 d.H.). Perioada dinastiilor din Nord și din Sud(420 d.H.-589 d.H.)" Dinastia Jin a fost instaurată în anul 265 d.H., în urma
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
ca urmare a invaziei turco-tătare din 1658, când i s-a profanat mormântul. Frumoasa piatră funerară în stil baroc se află astăzi alături de aceea simplă a «vornicului» Danciu, care, mort în 1595 în Transilvania, a fost mai întâi înmormântat „în catedrala din Alba-Iulia din grija și cu cheltuielile domniței Stanca, soția lui Mihai Viteazul” . Inscripția funerară de pe piatra de mormânt a lui Danciu arată că, în 1649, Matei Basarab transportă la Arnota osemintele tatălui său , după cum și Neagoe Basarab reînhumase în
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna“ din Sibiu, luându-și licența cu lucrarea "Parabolele lui Iisus de Joachim Jeremias". Această lucrare a fost tipărită ulterior la Editura Anastasia din București. La data de 14 mai 1986 a fost hirotonit ierodiacon, în Catedrala Mitropolitană din Iași, de către fostul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, PF Teoctist Arăpașu, care în vremea aceea era Mitropolit al Moldovei. Două luni mai târziu, a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Putna. În perioada anilor 1980-1989 a avut diferite ascultări
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
ales pe arhimandritul Calinic Dumitriu ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor (cu titlul de "Botoșăneanul"), post rămas vacant prin alegerea IPS Pimen Suceveanul în postul de Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. A fost hirotonit întru arhiereu la 25 martie 1991 în Catedrala Mitropolitană din Iași, de către IPS Mitropolit Daniel al Moldovei și Bucovinei. În perioada anilor 1991-1995 PS Calinic a frecventat cursurile Facultății de Medicină din cadrul Academiei Mihăilene, iar între anii 1994-1998 pe cele ale Facultății de Drept din cadrul Universității „Petre Andrei
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
de către toți regii României începând cu încoronarea din 1881. Regele Ferdinand I al României a purtat-o la încoronarea sa de la Alba Iulia. Mihai I a fost încoronat cu aceeași coroană și uns Rege de către Patriarhul României Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din București, chiar în ziua celei de-a doua sale suiri pe tron, la 6 septembrie, 1940. Coroana s-a regăsit, între anii 1881 și 1947, și în stema națională, iar din 11 iulie 2016 face din nou parte
Coroana de Oțel () [Corola-website/Science/307375_a_308704]
-
de numai 10 ani. La autopsie, corpul micului Louis Charles arăta subțire și osos de la subnutriție, fiind acoperit de numeroase tumori și râie. Cu această ocazie, inima lui Louis Charles a fost prelevată pe ascuns. Ea este azi păstrată în catedrala Saint-Denis de lângă Paris, alături de rămășițele pământești ale părinților săi și ale tuturor regilor Franței, profanate si amestecate în gropi comune la Revoluția franceză. O recentă analiză ADN a demonstrat că inima a aparținut unui copil al reginei Maria Antoaneta, punând
Ludovic al XVII-lea al Franței () [Corola-website/Science/307480_a_308809]
-
polonez. Regele Ioan al III-lea a murit în Wilanów, Polonia, la 17 iunie 1696. Soția sa, Maria Cazimira, a murit în 1716, în Blois, Franța, și trupul ei a fost readus în Polonia. Cei doi sunt îngropați împreună la Catedrala Wawl din Cracovia. Urmașul său pe tronul Poloniei n-a fost fiul său, ci August der Starke (Augustus al II-lea), principe al Sașilor (Saxonilor) sprijinit de Rusia. După moartea acestuia, în 1733, a urmat o luptă pentru coroana poloneză
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
o clauză interpretată de istorici ca fiind o înțelegere de uniune personală între Lituania și Polonia, pentru încorporarea completă a Lituaniei în Regatul Poloniei. Vladislav (numele său real înainte de botez a fost Jogalia), a fost botezat în mod corespunzător la Catedrala Wawel din Cracovia pe 15 februarie 1386, iar de atunci a purtat în mod oficial numele de Vladislav. Căsătoria a avut loc trei zile mai târziu, pe 4 martie 1386 iar Vladislav a fost încoronat rege, de către Arhiepiscopul Bodzanta. De
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
încheiat între Sfântul Scaun și Statul Român, papa Pius al XII-lea l-a numit în data de 30 octombrie 1947 pe preotul Anton Durcovici în funcția de episcop romano-catolic de Iași. A fost consacrat la 5 aprilie 1948 în Catedrala "Sf. Iosif" din București de către pro-nunțiul apostolic Gerald Patrick O'Hara (episcop de Savannah-Georgia, Statele Unite ale Americii) și înscăunat în Catedrala din Iași la 14 aprilie același an. Ca motto pe stema episcopală și-a ales textul: "„Fericit poporul al
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
pe preotul Anton Durcovici în funcția de episcop romano-catolic de Iași. A fost consacrat la 5 aprilie 1948 în Catedrala "Sf. Iosif" din București de către pro-nunțiul apostolic Gerald Patrick O'Hara (episcop de Savannah-Georgia, Statele Unite ale Americii) și înscăunat în Catedrala din Iași la 14 aprilie același an. Ca motto pe stema episcopală și-a ales textul: "„Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul“" (Beatus populus cuius Deus Dominus) (Ps. 143, 15). În timpul scurtei sale păstoriri a Diecezei de Iași, episcopul
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
intrat în Patrimoniul mondial UNESCO. Pe locul unde se înalță astăzi palatul, așa zisul "Sarayburnu", o zonă cu vedere la Cornul de Aur, Marea Marmara și Bosfor, se afla încă din vremurile bizantine acropola Constantinopolului. Aflat în apropiere de marea catedrală Hagia Sofia, acesta era cel mai important punct al orașului unde aveau loc multe evenimente, întruniri și uneori chiar spectacole. În anul 1453, când sultanul Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul, acesta a constatat că Marele Palat al împăraților
Palatul Topkapî () [Corola-website/Science/303097_a_304426]
-
Pontificală Gregoriană din Roma. Aici și-a susținut în anul 1972 licența în teologia universală în limba germană, tema disertației a fost: "Conciliul Vatican II și Euharistia". A fost sfințit preot de către episcopul Áron Márton la 13 aprilie 1969 în Catedrala din Alba Iulia pentru Dieceza de Satu Mare. Aproape de îndată a primit însărcinări deosebit de importante în cadrul ierarhiei bisericii catolice. În perioada 1 septembrie 1969-31 iulie 1970 a îndeplinit funcția de secretar al Ordinariatului Romano-Catolic de Satu Mare. În continuare a studiat, în
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
din Szeged de la înființare în 1990. La 19 iulie 1991 a fost numit de către papa Ioan Paul al II-lea administrator apostolic al Ordinariatului pentru Armenii Catolici din România. În această calitate a fost înscăunat la 1 martie 1992 în Catedrala armeană din Gherla de către nunțiul apostolic John Bukovsky. După demisia din cauza de boală a arhiepiscopului Lajos Bálint a fost pentru o scurtă perioadă, începând din 4 decembrie 1993, administrator diecezan al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, ales de "collegium consultorum
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
4 decembrie 1993, administrator diecezan al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, ales de "collegium consultorum". La 8 aprilie 1994 a fost numit de către Sfântul Scaun arhiepiscop romano-catolic de Alba Iulia. Înscăunarea solemnă a avut loc la 21 aprilie 1994 în Catedrala Sf. Mihail din Alba Iulia și a fost efectuată de către nunțiul apostolic John Bukovsky. La rândul său a fost principal consacrator pentru József Tamás, episcop auxiliar de Alba Iulia (1 martie 1997) și pentru Jenő Schönberger, episcop de Satu Mare (21
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
în care a fost pusă baza dinastiei Romanov). Piața principală din fața Kremlinului a fost botezată cu numele negustorului Minin, rămășițele lui pământeștii fiind îngropate în citadelă. În amintirea evenimentelor care au dus la eliberarea Moscovei, pe 21 octombrie 2005, în fața Catedralei Sfântului Ion Botezătorul, a fost amplasată o copie a grupului statuar din Piată Roșie a lui Minin și Pojarski, aici fiind locul în care se presupune că a fost citită proclamația prin care au fost chemați voluntarii la luptă împotriva
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
clădiri în stilurile Renașterea rusă și Empire stalinist. cea mai reprezentativă imagine a orașului este cea a zidurilor Kremlinului (1500 - 1511), cu turnuri construite din cărămidă roșie. După perioada demolărilor bolșevice, singura construcție originală rămasă în interiorul zidurilor fortificațiilor a fost Catedrala Arhanghelului (1624-1631), construcție ridicată peste un lăcaș de cult mai vechi, din secolul al XIII-lea. Alte puncte de interes turistic sunt cele două mânăstiri medievale: Mânăstirea Peșterilor, (cu o catedrală austeră cu cinci turle (1632) și cu două biserici
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
singura construcție originală rămasă în interiorul zidurilor fortificațiilor a fost Catedrala Arhanghelului (1624-1631), construcție ridicată peste un lăcaș de cult mai vechi, din secolul al XIII-lea. Alte puncte de interes turistic sunt cele două mânăstiri medievale: Mânăstirea Peșterilor, (cu o catedrală austeră cu cinci turle (1632) și cu două biserici cu acoperișul în formă de cort, din 1640), și Mânăstirea Bunei Vestiri, (înconjurată de ziduri puternice de cetate, cu o catedrală cu cinci turnuri (1649) și cu biserica Buneri Vestiri (1678
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
turistic sunt cele două mânăstiri medievale: Mânăstirea Peșterilor, (cu o catedrală austeră cu cinci turle (1632) și cu două biserici cu acoperișul în formă de cort, din 1640), și Mânăstirea Bunei Vestiri, (înconjurată de ziduri puternice de cetate, cu o catedrală cu cinci turnuri (1649) și cu biserica Buneri Vestiri (1678)). Singura casă particulară care s-a păstrat din timpurile vechi este casa negustorului Pușnikov. Cele mai originale și frumoase biserici ale orașului au fost construite de familia de negustori Stroganov
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
Viena, provenind dintr-o familie modestă. Tatăl lui, Mathias Haydn, era rotar, iar mama, Anna Maria Koller, fusese, înainte de a se căsători, bucătăreasă la familia contelui Karl Anton Harrach. La vârsta de opt ani, Joseph Haydn este admis în corul catedralei din Viena (""Stephansdom""), unde cântă până la vârsta de 17 ani, când - fiind în schimbare de voce - este concediat. În perioada 1749-1759, timp de zece ani, Joseph Haydn își câștigă existența ca muzician liber. Studiază ca autodidact teoria muzicală și contrapunctul
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
azi sub forma castelului Almudaina. Dalt Vila este înconjurată de un zid ce datează din sec. XVI; a fost construit de ingineri italieni cu influențe renascentiste și având un rol de apărare. În partea superioară a orașului se poate vedea Catedrală, care a fost construită în secolele XIV - XVI într-un stil gotic-catalan, fiind renovată ulterior îi sec.XVIII cu influențe baroce. Clădirea Universității adăpostește Muzeul de Arheologie și se află în aceeași zonă. La capătul acestei zone a orașului se
Ibiza () [Corola-website/Science/303183_a_304512]
-
înmormântate de măicuțele îngrijorate să nu se piardă rămășițele sale pământești. Din păcate efortul s-a dovedit a fi inutil fiindcă trupul lui Pierre Damien va fi mutat de șase ori. Se odihnește din 1898 în capela dedicată lui din catedrala din Faenza. Chiar dacă nu a fost niciodată canonizat, după moartea sa îi este în mod formal consacrat un cult la Faenza, Mont-Cassin, Cluny și la Fonte-Avellana. Și-a pregătit singur inscripția de pe mormântul său, care sună astfel: „Ce ești tu
Petru Damiani () [Corola-website/Science/303190_a_304519]
-
de presă emis la ora 12:52, ora locală (11:52 UTC). Detaliile despre funeralii au fost stabilite conform dorințelor lui Thatcher. Astfel, funeraliile sale vor fi însoțite de un ceremonial, inclusiv onoruri militare, și de o slujbă religioasă la Catedrala Sfântului Pavel, urmând a fi incinerata
Margaret Thatcher () [Corola-website/Science/303222_a_304551]
-
la mai multe bătălii contra englezilor. El a fost unul din cei 4 „ostateci ai Sfintei Bule” în timpul încoronării de la Reims. Patru seniori trebuiau să escorteze „Sfânta Bulă” între mânăstirea de Saint-Rémi unde era păstrată încă din sec. IV, până la catedrala din Reims, locul încoronării regelui Franței. Seniorii trebuiau să apere până la moarte — de unde și numele de „ostateci” — unt-de-lemn-ul sfințit conținut într-o bulă de cristal care servise deja pentru încoronarea lui Clovis de către Sfântul Rémi. A fi „ostatecul Sfintei Bule
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
numele de „ostateci” — unt-de-lemn-ul sfințit conținut într-o bulă de cristal care servise deja pentru încoronarea lui Clovis de către Sfântul Rémi. A fi „ostatecul Sfintei Bule” era deci o onoare considerabilă care permitea în ziua încoronării să intri călare în catedrală pentru a remite arhiepiscopului această Bulă de cristal în formă de porumbel. Alături de Louis de Culant, erau „ostateci” pentru încoronarea lui Charles VII: mareșalul Jean de Brosse; seniorul de Boussac și de Sainte-Sévère; Gilles de Laval, baron de Rais; Jean
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]