7,041 matches
-
debut adaugă numelui de familie pe cel de ”Bencei” (halta de cale ferată care face accesul către satul natal), semnătură care îl va consacra. Frecventează cenaclurile „Ion Popovici Bănățeanu”, „Victor Eftimiu”, „Constantin Brâncuși”, Cercul de proză de pe lângă Biblioteca Județeană Timiș, Cenaclul de satiră și umor „Ridendo”. Devine membru al cenaclului în 1977, apoi vicepreședinte (1982-1995), iar din ianuarie 1996 este președintele în exercițiu. În timp devine o prezență constantă în cadrul concursurilor și festivalurilor epigramatice, fiind invitat ca membru/președinte în juriile
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
halta de cale ferată care face accesul către satul natal), semnătură care îl va consacra. Frecventează cenaclurile „Ion Popovici Bănățeanu”, „Victor Eftimiu”, „Constantin Brâncuși”, Cercul de proză de pe lângă Biblioteca Județeană Timiș, Cenaclul de satiră și umor „Ridendo”. Devine membru al cenaclului în 1977, apoi vicepreședinte (1982-1995), iar din ianuarie 1996 este președintele în exercițiu. În timp devine o prezență constantă în cadrul concursurilor și festivalurilor epigramatice, fiind invitat ca membru/președinte în juriile multor manifestări de gen sau ca organizator al secțiunilor
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
autor și apare în peste 80 de culegeri/antologii de umor. Un nume proeminent pentru graiul bănățean, continuă drumul deschis de Victor Vlad Delamarina, Tata Oancea sau Marius Munteanu. Activitatea sa de scriitor dialectal este consolidată de aparițiile radio în "Cenaclul Radiofonic ”Gura Satului”", demarat în 1991. Este invitat la festivaluri și concursuri în grai bănățean din Banatul sârbesc, cu care are o colaborare permanentă. Pe versurile lui Ionel Iacob-Bencei, Mircea Aurel Ciugudean a compus „Valsul Timișoarei”. În timp colaborează cu
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
solicitarea lui Iacob Negruzzi, directorul revistei "Convorbiri literare".<ref name="Bucuța 10/1935 127">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, p. 127.</ref> Membrii cenaclului Junimea nu au manifestat un prea mare entuziasm, primind-o cu rezerve, iar Iacob Negruzzi considera că prima jumătate a romanului este prea lungă și conține descrieri inutile.<ref name="Bucuța 11/1935 307">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
literatura română în spațiul canadian, fiind coautorul Antologiei Scriitorilor Români din Provincia Québec, ediția din 2009, și coordonator principal al ediției din 2015. Totodată, își desfășoară activitatea de promotor cultural și pe site-ul oficial al ASLRQ, în cadrul revistei și cenaclului aceleiași asociații. Se întoarce în România în februarie 2012 și se stabilește la Oradea, oraș în care este întâmpinat literar de Ana Blandiana, printr-un text semnat de poetă pe coperta a 4-a a volumului "Cer fără scări" . După
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
cu pseudonimele Doina Sălăjan, Ionel Crișanu, Mircea Mureș sau doar cu inițialele, ori nesemnate. A îndeplinit funcția de lector și vicepreședinte la S.R.S.C. filiala Sibiu, funcția de președinte a Sindicatului de artiști, ziariști și scriitori din Sibiu( 1948-1949), președinte al Cenaclului literar „Orizonturi Noi” în aceeași perioadă. La 8 septembrie 1950 a fost dat afară din toate funcțiile, acuzat, cercetat și arestat că ar fi desfășurat activitate legionară. A fost achitat și repus în drepturi. Între anii 1954-1958 a fost lector
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
se anunță promițătoare, revista „Foaie interesantă“, la conducerea căreia ajunge, începând cu numărul 21, și George Coșbuc, îl publică în două rânduri, la un interval relativ mic, în numerele 31 și 37 din 1897. Răsfoind paginile revistei „Carmen“, tribună a cenaclului macedonskian, Mihail Sadoveanu va mărturisi într-o epistolă din 1898, către Enric Furtună, că revista îi produse „o impresie bună.“ Dintre colaboratori, alături de Gheorghe Silvan și Panait Cerna, îl remarcă și pe Dumitru Nanu, de care vorbește și în 1901
Dumitru Nanu () [Corola-website/Science/334322_a_335651]
-
Maxențiu murise, iar un fruntaș conservator îi propune să candideze pentru un loc vacant de deputat în județul Bihor. Romanul este împărțit în 18 capitole, numerotate cu cifre romane (de la I la XVIII) și fără titluri. Integrarea Hortensiei Papadat-Bengescu în cenaclul literar „Sburătorul” organizat de criticul Eugen Lovinescu în primii ani de după Primul Război Mondial a determinat o evoluție a prozei sale de la nuvelele cu substrat psihologic scrise într-un mod stângaci la romanele cu specific citadin, mult mai obiective. Acestui
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
literar „Sburătorul” organizat de criticul Eugen Lovinescu în primii ani de după Primul Război Mondial a determinat o evoluție a prozei sale de la nuvelele cu substrat psihologic scrise într-un mod stângaci la romanele cu specific citadin, mult mai obiective. Acestui cenaclu i se datorează într-o mare măsură înflorirea romanului românesc citadin prin promovarea scrierilor lui Camil Petrescu și Hortensia Papadat-Bengescu. Romanul "Fecioarele despletite", publicat în anul 1925, i-a adus scriitoarei un anumit grad de notorietate și a marcat inițierea
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
al ciclului Hallipilor, prezentând întâmplările prin care trec descendenții Lenorei și ai lui Doru Hallipa, precum și personajele apropiate lor. Romanul a fost scris în anul 1925, fiind citit în ședințele literare ale cercului „Sburătorul” și modificat în urma discuțiilor cu membrii cenaclului, după cum precizează autoarea la începutul cărții („acest roman s-a citit pe măsură ce a fost scris și a fost lucrat, pe măsură ce s-a citit în ședințele literare ale cercului „Sburătorul” din anul 1925”). Cartea a fost publicată în 1927 de Editura
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
ce se desfășoară în diferite familii și care sunt unite între ele atât prin combinațiile mondene generate de concertul din muzică de Bach, cât și prin vizitele personajului Lică Trubadurul. Scrierea succesivă a romanului sub influența reflecțiilor critice ale membrilor cenaclului „Sburătorul” a determinat o lipsă de unitate a textului epic, existând trei acțiuni diferite (concertul din muzică de Bach, relația adulteră a prințesei Ada cu Lică Trubadurul și sfârșitul tragic al Siei, victimă a unor părinți denaturați). Raporturile umane dintre
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
scriitoarei este împânzit de exces de adjective, abuz de neologisme, construcții obscure și pedante și cacofonii. Scrisul pare neglijent și stângaci, producând mirarea criticilor cu atât mai mult cu cât autoarea susține că romanul a fost citit anterior într-un cenaclul literar. În ciuda acestor greșeli, criticii și istoricii literari au recunoscut valoarea literaturii scrise de Hortensia Papadat-Bengescu și au susținut că supărătoarele erori de exprimare nu anulează substanțialitatea conținutului. Literatura Hortensiei Papadat-Bengescu a fost apreciată de către membrii cenaclului literar „Sburătorul” nu
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
anterior într-un cenaclul literar. În ciuda acestor greșeli, criticii și istoricii literari au recunoscut valoarea literaturii scrise de Hortensia Papadat-Bengescu și au susținut că supărătoarele erori de exprimare nu anulează substanțialitatea conținutului. Literatura Hortensiei Papadat-Bengescu a fost apreciată de către membrii cenaclului literar „Sburătorul” nu pentru că zugrăvea lumea parveniților și snobismul protipendadei bucureștene, ci pentru că explora profunzimea psihologică a personajelor, acordând o mare atenție psihologiilor „morbide” și „ilogice”, „complexe”, „rafinate” și „intelectualizate” (după cum se exprima Eugen Lovinescu), precum și „valorilor sufletești eliberate de
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
4 capitole, partea a patra - cu 5 capitole și partea a cincea - cu 6 capitole. Capitolele sunt numerotate cu cifre romane (de la I la XXVII) și nu țin cont de împărțirea romanului în cele cinci părți. Integrarea Hortensiei Papadat-Bengescu în cenaclul literar „Sburătorul” organizat de criticul Eugen Lovinescu în primii ani de după Primul Război Mondial a determinat o evoluție a prozei sale de la nuvelele cu substrat psihologic scrise într-un mod stângaci la romanele cu specific citadin, mult mai obiective. Acestui
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
literar „Sburătorul” organizat de criticul Eugen Lovinescu în primii ani de după Primul Război Mondial a determinat o evoluție a prozei sale de la nuvelele cu substrat psihologic scrise într-un mod stângaci la romanele cu specific citadin, mult mai obiective. Acestui cenaclu i se datorează într-o mare măsură înflorirea romanului românesc citadin prin promovarea scrierilor lui Camil Petrescu și Hortensia Papadat-Bengescu. Romanul "Fecioarele despletite", publicat în anul 1925, i-a adus scriitoarei un anumit grad de notorietate și a marcat inițierea
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
personajele sale au în ele și o fărâmă de umanitate ce iese la iveală în clipele de nenorocire precum boala sau moartea. Portretele realizate sunt pline de realism, fiind lipsite de caricaturizare. Literatura Hortensiei Papadat-Bengescu a fost apreciată de către membrii cenaclului literar „Sburătorul” nu pentru că zugrăvea lumea parveniților și snobismul protipendadei bucureștene, ci pentru că explora profunzimea psihologică a personajelor, acordând o mare atenție psihologiilor „morbide” și „ilogice”, „complexe”, „rafinate” și „intelectualizate” (după cum se exprima Eugen Lovinescu), precum și „valorilor sufletești eliberate de
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
și Cernăuți. A debutat în revista "Ritmul vremii". A colaborat la "Falanga", "Universul literar", "Gândirea", "Vremea", "Convorbiri literare", "Clipa", "Universul", "Dimineața", "Cultura poporului", "Țara noastră", "Ecoul", "Orizonturi". A condus revista "Pan" și a fost, între 1926 și 1930, secretar al cenaclului literar de pe lângă Institutul de literatură și bibliografie condus de Mihail Dragomirescu. A fost corector la "Chemarea" și "Facla"și secretar de redacție la "Ilustrațiunea română". A debutat editorial cu romanul "Piatra neagră" în 1930, prefațat de Liviu Rebreanu. În deceniul
George Acsinteanu () [Corola-website/Science/335176_a_336505]
-
de brigdă 1995 și general maior 1999 În timpul carierei sale a fost și profesor universitar la Academiei Militare, matematician și scriitor, membru al „Uniunii Scriitorilor din România” și al „Asociației Oamenilor de Știință din România”. În anul 1976 a fondat Cenaclul Literar „Vasile Cârlova” al Veteranilor de Război, urmând ca acesta să fie deschis publicului larg. La 25 mai 1913, în comuna Malu cu Flori, fostul județ Muscel, s-a născut în familia învățătorului Ion și Maria Popescu. Urmează cursurile Liceului
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
Ion Barbu (Dan Barbilian), a îmbinat în mod fericit matematică cu literatura. Publică „Flori și ispite”, „Ostași ai libertăți”i, „Cadențe libere”, „Poemul vieții” etc. În urmă relaxării politice de la sfârșitul anilor 1960, organizează un cerc literar, transformat ulterior în Cenaclul literar Vasile Cârlova, inițial al veteranilor de război de pe lângă Cercul Militar Național. Devenind rapid un cenaclu de înaltă ținută culturală și patriotică, este frecventat de personalități importante ale vietii culturale, atât militari cât și civili: Generalul lt. Paul Leonida (ofițer
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
Ostași ai libertăți”i, „Cadențe libere”, „Poemul vieții” etc. În urmă relaxării politice de la sfârșitul anilor 1960, organizează un cerc literar, transformat ulterior în Cenaclul literar Vasile Cârlova, inițial al veteranilor de război de pe lângă Cercul Militar Național. Devenind rapid un cenaclu de înaltă ținută culturală și patriotică, este frecventat de personalități importante ale vietii culturale, atât militari cât și civili: Generalul lt. Paul Leonida (ofițer din M. St. M), Generalul lt. Pavel Zăgănescu, Generalul Titus Gârbea, șeful misiunii de legătură între
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
poeta Mihaela Orascu Tomescu, poeta Maria Cernegură, prof. Florian Petrescu, directorul Casei de Cultură Mihai Eminescu, scriitoarea Viorica Nania, col. Ion Mailat, mr. Paul Cohimban, col. Ion Frățilă, etc. În acea perioadă, s-au editat peste 20 de Antologii de Cenaclu. În anul 1990 Generalul Titus Popescu a fondat editură Vasile Cârlova, care a tipărit lucrările de memorialistica de război a A.N.V.R., 3 volume din „Veteranii de pe drumul onoarei și jertfei 1941-1945”. După revoluția din 1989, a fost avansat că
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
Universitatea din Cluj (1947-1948) și la Universitatea din București (1948-1949), avându-i ca profesori și mentori pe poetul Lucian Blaga și filosoful D.D. Roșca, respectiv pe criticul George Călinescu și esteticianul Tudor Vianu. În 1947 înființează alături de A.E. Baconsky, Cenaclul literar „Poezia nouă”, al cărui secretar devine. Între 1949-1954 îl găsim ca bursier al statului român la Institutul de literatură „Maxim Gorki” din Moscova. În 1992 a absolvit un curs de specializare postuniversitară la Universitatea din Cleveland (Ohio). Poet, scriitor
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
de scriere și cetire pentru uzul clasei I primară" (1868) și "Învățătoriul copiilor - carte de cetit în clasele primare de ambele sexe cu litere, slove și buchi, cuprinzând învățături morale și instructive" (1871). Eminescu l-a introdus pe Creangă în cenaclul "Junimea" și l-a îndemnat să scrie, iar în același an i-au fost publicate în "Convorbiri literare" poveștile „Soacra cu trei nurori” (1 octombrie 1875) și „Capra cu trei iezi” (1 decembrie 1875). Ion Creangă a fost bine primit
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
de scriere și cetire pentru uzul clasei I primară" (1868) și "Învățătoriul copiilor - carte de cetit în clasele primare de ambele sexe cu litere, slove și buchi, cuprinzând învățături morale și instructive" (1871). Eminescu l-a introdus pe Creangă în cenaclul "Junimea" și l-a îndemnat să scrie,} iar în același an i-au fost publicate în "Convorbiri literare" poveștile „Soacra cu trei nurori” (1 octombrie 1875) și „Capra cu trei iezi” (1 decembrie 1875). Ion Creangă a fost bine primit
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
când s-a aflat în clasa a VIII-a, tot în domeniul muzicii însă de această dată era vorba de un alt instrument, chitară. A ascultat „Eșarfă în dar” a lui Mircea Baniciu și de atunci viața sa a fost Cenaclul „Nicolae Tăutu” al Casei Armatei din Cluj. A ajuns acolo împreună cu Ghiță Cucui o colegă de liceu cu voce extraordinară. Aici i-a cunoscut pe Sorin Lăcătuș, Jean Emanuel Anton, Iosif Szabo, Călin Nemeș, Ioan Gyuri Păscu, Didi Ivănescu, Dan
Emeric Imre () [Corola-website/Science/335737_a_337066]