7,296 matches
-
Matei Vișniec. Cafeneaua Pas-Parol este un roman de factură kafkiană, în care terifiantul crește treptat, pentru a exploda în tablouri coșmarești. Personajele simulează realitatea și sunt în permanență chinuite de timp, un timp diabolic și angoasant: „Dincolo de ora trei îl chinuia îngrozitor timpul, se agita prin oraș, intra peste tot și vorbea cu toată lumea, presat de ceva fizic, ceva care-l strivea din spate. Ce să le spun, ce trebuie să le mai spun? se întreba, obsedant, Manase Hamburda. Cum să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
zbughești la joacă. Singurele care-mi plac sunt câteva fotografii făcute înainte de a împlini un an, când nu știam „să pozez“ și nu-mi păsa cine mă privește - îmbufnată, gata de plâns, fericită că izbutesc să fac primii pași sau chinuindu-mă să mânuiesc o linguriță într-un bol cu flori pictate. Dacă aș mai avea vârsta de care mi-e atât de dor însă, aș sta cuminte-cumințică să mă fotografieze Loretta Lux. Pentru că aș ști că nu sunt eu obiectul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
cine să dăm vina, atunci pe Dumnezeu Cred că libertatea este o utopie. Omul nu poate fi cu adevărat liber fără să încalce libertățile altor oameni. E ca un joc de domino cu 7 miliarde de piese. Rasa umană se chinuie să le mențină-n nemișcare printr-un set de legi clare, stricte: nu te vei sprijini pe cel din fața ta și nu vei cădea pe cel din spatele tău, căci și ei, la rândul lor, se prea poate să facă aidoma
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92923]
-
mâini cuprinse ce par să nu se mai despartă Petală ruptă, desuflet decupată. Îmi ud tulpina cu apa ochilor pierduți E chipul prins în două palme, ce nu te saturi să-l săruți. Iar timpul furios ce ne privește Ne chinuie și în timpane ne răcnește. Și uite cum pornește trenul... Spre noi plângând, se uită stelele și cerul Un urlet fără margini, mi-acoperă privirea Locomotiva furioasă, ne-anunță despărțirea. De sus în jos privesc, și-ncet pornește Și chipul
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92946]
-
39 Chiar Campanella în Cetatea soarelui cade în această capcană, poate și pentru a-și justifica utopia. ,,Ei recunosc fățiș că universul este invadat de multă corupție, că oamenii sunt conduși nu de adevăratele rațiuni superioare, că cei buni sunt chinuiți, iar răul triumfă, iar cei răi domină... Căci este o nimicnicie și o sfidare să fie fie ceea ce nu sunt: regi, înțelepți, războinici, sfinți, ce nu sunt în realitate". Cetatea soarelui, Editura Științifică, București, 1958, p. 103. 40 Mises afirmă
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
generală asupra mediului de afaceri, dar senzația mea e că spaima asta e mai mult retorică și e în mass-media. Eu nu am văzut oameni foarte înspăimântați de Uniunea Europeană. Îi văd, dimpotrivă, vrând să dea năvală acolo și alții se chinuie să-i mai țină în România. Nu văd români înspăimântați. Deci nu cred că acesta este marele șoc. Sigur că se vor închide firme. Depinde cum prezinți un fenomen. Să zicem că vor crește salariile în România, dar, pe de
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
aveți dumneavoastră acum, din aceste poziții de ministru al Afacerilor Externe, și e vorba de ceea ce ați găsit la Ministerul Afacerilor Externe. Mihai-Răzvan Ungureanu: Ministru utecist. Robert Turcescu: Domnule Mihai-Răzvan Ungureanu, asta e biografia. Nu putem șterge, oricât ne-am chinui la un moment dat, unele capitole. Mihai-Răzvan Ungureanu: Stați liniștit. Robert Turcescu: Eu sunt foarte liniștit. Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu are de ce să-mi fie rușine. Robert Turcescu: O să discutăm puțin despre ce ați găsit după fostul ministru, domnul Mircea Geoană
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
o replică întinsă pe două pagini de revistă, valorînd adică vreo 25.000 de semne. Ideea ar fi că de ce i-a zis dl Dan C. Mihăilescu arendaș al minții. Boier, treacă-meargă, dar arendaș? Și, uite așa, dl V.P. se chinuiește, luînd ad litteram expresia, să ne convingă că n-a fost niciodată arendașul nimănui. Mai trist e cazul dlui Gabriel Andreescu. După ce pune laolaltă două încălcări ale unor reguli foarte diferite între ele (una, faptul că dl Liiceanu fuma în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12527_a_13852]
-
a venit încă ideea. Sardinia, dimpotrivă, deține una dintre cele mai prestigioase reuniuni de muzică nouă din Europa: festivalul "Spaziomusica". Iar dacă sardinezii nu prea au bani pentru a stimula creația contemporană, aceasta este, ca și la noi, pentru că se chinuie să ajungă la emoții prin rațiune și nu invers, cum e firesc, să acceadă la rațiunea prin emoții. În definitiv, lipsa banilor, ca și a festivalurilor, suspendă deopotrivă tradiția și perspectiva, plasându-ne în ipostaza de prizonieri ai unui prezent
Doua insule by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12567_a_13892]
-
româna ca și germana rămîne pentru mine și o limbă a interogatoriilor,a vinovăției, a spaimei. Deci am o relație schizofrenă cu cele două limbi, în timp ce italiana este integră. Limba română , limbajul politic, al anchetelor, al discursurilor lui Ceaușescu... eram chinuit în română. Și această amintire este prezentă. Mi se întîmplă să am uneori coșmaruri în limba romană - dar și visurile în germană sunt coșmaruri.Am însă și vise frumoase în română. De altfel, și cu iubitele ți se întîmplă să
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
pînă acum nici un supus de-al său. Cartea era cronica veșniciei sale! împăratul era atît de fericit că a grațiat jumătate din condamnații la moarte de a doua zi iar pe Liu l-a răsplătit cu generozitate. Pe împărat îl chinuiau tot felul de fierbințeli, îl căzneau senzații malefice, gînduri rău prevestitoare. Tao-Tie, spiritul hain al pămîntului îi devasta visele. Pînă la urmă își chemă învățătorul și-i porunci să citească și el rîndurile scrise în carte. Filosoful Li scrută îndelung
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
și frumusețe, stăpîne - spuse Li și se închină în fața împăratului. Maimuța îi fugi peste ceafă și i se cuibări pe celălalt umăr. Suveranul l-a exilat pe filosof în cel mai pustiu colț din împărăția sa. Dar fiindcă neliniștea îl chinuia în continuare, a trimis pe urmele lui asasini să termine cu el și să-i aducă mărturie despre sarcina îndeplinită. Împăratul puse să fie chemat Ciang, strategul. Era un bărbat înalt, subțire, care niciodată n-a plîns, nu i-a
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
conjugare îți lipsește persoana a 2-plural, probabil nu pricepi, încerc să-ți dau mură-n gură: când scrii trageți înseamnă Ťvoi tragețiť verb tranzitiv. Când scrii trage-ți înseamnă Ťtu trage-țiť - verb reflexiv"; treptat, vocile comediei se multipică: ,Te-ai chinuit în zadar cu Ana - Maria... nu vezi că tot n-a priceput cum e cu ,trageți" și ,trage-ți"???.... las-o baltă.... de fapt, observ că la ea Ťliniuțať pare a fi pur decor..."; ,prenumele tău se poate scrie și
Dispute lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11388_a_12713]
-
maximală". Scrierea lui implică nu egolatria, narcisismul, ca la un Mircea Cărtărescu, ci, dimpotrivă, distanțarea, obiectivarea, ipostazierea autorului ca voce a unei colectivități umane. O spune Sîrbu însuși, în stilul lui caracteristic: , Rămân un soldat credincios al ideilor generale, ce chinuie și obsedează poporul meu, fără ca acesta să le poată spune sau urla. Dacă ele (caietele, n.n.) ar fi citite împreună cu proza mea de bătrânețe, un anume portret al meu și al generației spirituale de care aparțin s-ar putea desprinde
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
vom înțelege misterele acestui om, și apoi și enigmele poeziei sale. E impresionantă, în evocarea regretatului profesor, stupefacția pe care o simte văzîndu-l pe Celan ofensat, efoturile lui de a înțelege ce se va fi petrecut în mintea unui om chinuit de propriii săi demoni într-atît încît să se simtă, tocmai el cel chinuit de mania persecuției, fratele unui om care îi vrusese pe față răul. Oare un dosar medical, cîțiva termeni științifici și o nosologie anume ar putea explica straniile
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
în evocarea regretatului profesor, stupefacția pe care o simte văzîndu-l pe Celan ofensat, efoturile lui de a înțelege ce se va fi petrecut în mintea unui om chinuit de propriii săi demoni într-atît încît să se simtă, tocmai el cel chinuit de mania persecuției, fratele unui om care îi vrusese pe față răul. Oare un dosar medical, cîțiva termeni științifici și o nosologie anume ar putea explica straniile conexiuni și/sau disocieri din mintea lui Celan? Îndrăznesc să formulez o ipoteză
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
amînat toate trebile urgente și am zis că sîmbătă la nouă o să fiu în studiou. Să mai lămurim o dată ceea ce se cuvine a fi lămurit. S-a adăugat grupului nostru (Adriana, Mircea și cu mine) și Ileana Pintilie, și ea chinuită de obsesii și doctorate central-europene. Ne-am înghesuit în studioul timișorean, în așteptare. Au intrat în emisie bucureștenii, au intrat clujenii, nu cei pe care îi așteptam noi, au discutat și unii și alții cam ce le trecea prin cap
TVR și Provincia by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/16624_a_17949]
-
să-și vândă propriile cărți. - Întocmai. Fargas dădu trist din cap; apoi rămase nemișcat un moment, vizibil torturat de cugetări secrete. Revenindu-și, îl privi pe Corso îndelung, concentrat. - Toate astea ne duc - zise până la urmă - la problema care mă chinuia când ați bătut la ușă... Ori de câte ori încerc să înfrunt problema asta a mea, mă simt ca un preot abjurându-și credința... Vă surprinde că folosesc cuvântul sacrilegiu? - Nicidecum. Cred că exact despre asta e vorba.
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
Da. O dată este o imagine plastică, filmică, fotografică, alteori apar sugestii sonore, cuvinte care pur și simplu mă obsedează. De pildă, acum este acel cuvânt compus care a dat titlul cărții recente a lui Pintilie: bric-à-brac. Multă vreme m-a chinuit cuvântul bricolaj. Nopți la rând mă vizita. O dată, în stare de veghe, la Pietroșița, vorbeam cu cineva despre ce mai meșteream prin casă și voiam să folosesc un anumit termen. Nu găseam cu nici un chip cuvântul și, înnebunit, am telefonat
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
Hurubă Într-o seară de iarnă, cu viscol alasko-siberian acompaniat de urletele haitei de câini din spatele blocului, conversam cu prietenul Haralampy ardelenește, adică scoțând câte-o vorbă la două, trei, sau chiar cinci minute... Pe Tv Cultural, Horia-Roman Patapievici se chinuia să-l convingă pe un invitat la emisiunea “Idei în libertate” că respectivul fusese urmărit permanent de oamenii securității și că avea un dosar la CNSAS de dimensiunile tolstoianului “Război și pace”... Numai că invitatul avea un fix: -Domnule, apuca
Oratoriu pentru trombon by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13124_a_14449]
-
dostoievskian» nu există în realitate. Nu sînt dostoievskiene, în pofida paralelismelor certe, în pofida similitudinilor depistate, nici romanele lui Gide, nici cele ale lui Bernanos sau Papini. Există însă romanul postdostoievskian, roman creat de acei scriitori ai secolului al XX-lea care, chinuiți de «problemele blestemate» ale condiției umane, au căutat - și au știut - să le prindă în creații de înaltă artisticitate ș...ț Cîteva pagini mai departe, Elena Loghinovski restrînge încă mai mult sfera semantică a cuvîntului „dostoievskian”, folosit, adesea, impropriu: în
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
juram să nu mai trec Prutul, eu care o viață întreagă am visat să ajung în țară.”). Ele au fost folosite ulterior ca arme în vitriolantele campanii defăimătoare care l-au rănit adânc, grăbindu-i moartea. „Cei care l-au chinuit pe Grigore dincolo de Prut n-au mai puțină vină decât cei care l-au chinuit dincoace de Prut” - susținea Adrian Păunescu plecat și el la scurt timp după prietenul său. „Vreau să deplâng - afirma Alex. Ștefănescu[8] - modul nerespectuos în
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
în țară.”). Ele au fost folosite ulterior ca arme în vitriolantele campanii defăimătoare care l-au rănit adânc, grăbindu-i moartea. „Cei care l-au chinuit pe Grigore dincolo de Prut n-au mai puțină vină decât cei care l-au chinuit dincoace de Prut” - susținea Adrian Păunescu plecat și el la scurt timp după prietenul său. „Vreau să deplâng - afirma Alex. Ștefănescu[8] - modul nerespectuos în care societatea românească l-a tratat”, referindu-se nu la marea parte a românilor atașați
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
fost filosoful expatriat la Paris. Era un om bolnav pînă la extenuare. Pe lînga insomniile sale cronice, care îl aduceau la exasperare, suferea, șase luni pe an, de un guturai rebel, era bolnav acut de stomac plus intestine și îl chinuia un reumatism adînc, toate acestea adunate îi făceau viața imposibilă, chinuindu-l pînă la istovire. Ca să obosească fizic, făcea multă mișcare, mergînd, prin locuri de el știute și devenite familiare (cu deosebire parcul Luxembourg) ore în șir. Ca să poată lucra
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
extenuare. Pe lînga insomniile sale cronice, care îl aduceau la exasperare, suferea, șase luni pe an, de un guturai rebel, era bolnav acut de stomac plus intestine și îl chinuia un reumatism adînc, toate acestea adunate îi făceau viața imposibilă, chinuindu-l pînă la istovire. Ca să obosească fizic, făcea multă mișcare, mergînd, prin locuri de el știute și devenite familiare (cu deosebire parcul Luxembourg) ore în șir. Ca să poată lucra avea indispensabilă nevoie de tutun și cafea. Dar stomacul și insomniile
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]