7,234 matches
-
perioada secolelor IX-X Țara Sipenitului. Cronicarul Dimitrie Cantemir menționează prezența altor țări, ale berladnicilor în zona Bârladului, brodnicilor în sudul Moldovei și bolohovenilor în nordul Basarabiei și al Transilvaniei. Au fost pomenite și alte formațiuni prestatale-codrii (Codrii Cosminului, Codrii Lapusnei, Codrii Hertei), câmpurile lui Dragoș și Vlad, ocoalele în zonele Câmpulung sau Vrancea. Cel mai mare voievodat era Moldova, cu reședința la Baia, cetate semnalată în surse din 1200. Cnezatele rusești își exercitau autoritatea în spațiul moldovean, de la Kiev și Halici
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
ucis. Cantul al II-lea se intitulează „Răzbunarea“, și are ca moto patru versuri ale poetului C. Bolliac: „Țiganul și clăcașul/Au fost gândirea mea;/ Stăpânul, arendașul/ Și legea lor cea grea“, iar locul unde se desfasoara acțiunea este „în codrul Orheiului“. Răzvan este căpitanul haiducilor, după ce trei ani fusese robul lui Sbierea, „o robie de spaimă, () fost-am în lanțuri“. Cerșetorul Tănase vine în codru să se facă și el haiduc („Auzeam mereu tot vorbe de căpitanul Răzvan“), ca să-și
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
Stăpânul, arendașul/ Și legea lor cea grea“, iar locul unde se desfasoara acțiunea este „în codrul Orheiului“. Răzvan este căpitanul haiducilor, după ce trei ani fusese robul lui Sbierea, „o robie de spaimă, () fost-am în lanțuri“. Cerșetorul Tănase vine în codru să se facă și el haiduc („Auzeam mereu tot vorbe de căpitanul Răzvan“), ca să-și răzbune necazurile indurate din pricina boierilor nemiloși: „Decât să mor în orașe de cruzimea celor răi,/ Mai bine voi în pădure, prin mine să piară ei
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
Vidra din mâinile unchiului său, care vrea să o ducă la schit să o călugăreasca, pentru a-i putea lua averea. Răzvan rostește un impresionant monolog, în care își exprima credință în dreptatea haiduceasca, deoarece „orașu-i o lighioana și numai codru-i creștin/ () Toți cei slabi, izbiți de soarta, de nevoi înconjurați,/ Afla-n codru mângâiere și ne dau nume de frați.“ Haiducii îl aduc la căpitan pe boierul Sbierea, prins în codru, care se văicărește cu disperare atunci cand da cu
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
călugăreasca, pentru a-i putea lua averea. Răzvan rostește un impresionant monolog, în care își exprima credință în dreptatea haiduceasca, deoarece „orașu-i o lighioana și numai codru-i creștin/ () Toți cei slabi, izbiți de soarta, de nevoi înconjurați,/ Afla-n codru mângâiere și ne dau nume de frați.“ Haiducii îl aduc la căpitan pe boierul Sbierea, prins în codru, care se văicărește cu disperare atunci cand da cu ochii de Răzvan: „Sunt pierdut! Preasfânta troița! Maica Precista! Sunt mort!“. Însă Răzvan, scârbit
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
dreptatea haiduceasca, deoarece „orașu-i o lighioana și numai codru-i creștin/ () Toți cei slabi, izbiți de soarta, de nevoi înconjurați,/ Afla-n codru mângâiere și ne dau nume de frați.“ Haiducii îl aduc la căpitan pe boierul Sbierea, prins în codru, care se văicărește cu disperare atunci cand da cu ochii de Răzvan: „Sunt pierdut! Preasfânta troița! Maica Precista! Sunt mort!“. Însă Răzvan, scârbit de umilință lasă a boierului, îi amintește că „Jupanului, ce-i cu dreptul de-a ședea chiar în
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
în armată leșeasca, „Ostașul cel mai de frunte, bărbatul cel mai vestit,/ Podoaba taberei noastre, un luceafăr, o minune!“. Foștii tovarăși de haiducie ai lui Răzvan, Vulpoi și Razasul, îl urmaseră la Ieși, dar regretă că au părăsit „țară și codrul blagoslovit“, mai ales că acum Răzvan este sub puterea și influența nefasta a Vidrei, care „mi-l mișcă și mi-l întoarce fără preget,/ și la dreapta, si la stanga, nu cu mâna, ei c-un deget!“. Răzvan este înaintat la
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
hatman în Țară Moldovei. Răzvan meditează asupra rolului pe care Basota l-a avut în ascensiunea lui („Acest om, fără s-o știe, m-a rădicat pan-aici“), pentru că dacă nu „m-arunca-n robie“, nu s-ar fi făcut hoț de codru, n-ar fi întâlnit-o pe Vidra, care 1-a împins „cu-ncetul la țintă cea mai înaltă!“. Bucuroasă și încântată, dintr-un orgoliu nemăsurat, Vidra-i spune lui Răzvan că mai are „un singur pas“ de făcut în ascensiunea
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
datelor publicate în "Anuarul României" pentru anul 1928, satul număra 1695 de locuitori, sau circa 300 de gospodării. În sat exista o biserică, o școală primară, patru băcănii (Candel Avram, Clitinici Ițic, Raiziș Fișla, Spinei Hristofor), o cooperativă de consum - "Codru", și o moară (David Andrei). Agricultorii importanți erau Cicalov (100 ha) și Vișniovschi (100 ha și 2 ha de vie). În perioada de după Al Doilea Război Mondial, locuitorii satului Temeleuți nu au fost o excepție și au avut de înfruntat
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
valahii", unele constituite sub formă de cnezate, altele simple comunități rurale, cum sunt de exemplu țările Crasnei, Lăpușului, Gurghiului, Moților, Amlașului, Făgărașului, Bârsei (în Transilvania), Gilortului, Jaleșului, Lotrului, Argeșului, Muscelului (în Valahia), Vrancei, Neamțului, Dornei, Strășinețului, Onutului, Sorocăi, Iașilor, Bârladului, Codrului, Ciubărciului (în Țărа Moldovei), la care se adaugă "Vlahiile" din sudul Dunării atestate prin documente sau prin toponime ca Vlasici, Vlahina, Stari Vlah, Romania Planina, Vlașina, Megali Valachia, Vlahoclisura ș. a., și, în răsăritul Cehiei, "Vlahia moravă" (loc de așezare a
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
un teritoriu de 45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817). Au trecut în componența Imperiului Rus ținuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul. Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată "gubernia Bessarabia". Articolul 6 prevedea retrocedarea către Imperiul Otoman a orașelor Anapa, Poti și Akhalkalaki, dar ocuparea de către Rusia a portului
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
este un cartier situat în sectorul 5 al Bucureștiului. este un cartier select al Bucureștiului, casele având o arhitectură deosebită. Aici este situat și Palatul Cotroceni. Dealul Cotroceni a fost în trecut acoperit de Codrii Vlăsiei, pădure ce acoperea majoritatea teritoriului pe care se află astăzi orașul București. În 1679 a fost construită în această zonă o mănăstire de către Șerban Cantacuzino, care mai târziu a fost transformată în palat regal în 1888 de către Carol I.
Cotroceni () [Corola-website/Science/303443_a_304772]
-
compoziții orientale, romanțe și cântece de lume printre care: "„Bordeiaș, bordei, bordei”", "„Inima mi-e plină”", "„Mugur, mugurel”", "„Până când nu te iubeam”", "„Nu mai poci de ostenit”", "„Leliță săftiță”", "„Și noi la Ilinca”", "„Unde-auz cucul cântând”" sau "„Sub poale de codru verde”". Unele dintre acestea au apărut în volumul „Poezii deosebite sau cântece de lume”, primele în ediția din 1931, iar celelalte în ediția din 1937, în care acesta prezintă culegeri de cântece, după cum urmează în propria sa introducere: Altele din
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
motivele preferate ale naturilor statice realizate de Andrei Sârbu. Perioadă realizării ciclului de tablouri cu genericul “Reflexe” (1987-89) este considerată că perioada atingerii de către Andrei Sârbu a maturității depline în creație. Operele din această perioadă precum “ Înaltul cerului”, “De treci codri de aramă”, “Fiind băiat păduri cutreeram”, “Nu credeam să-nvăț a muri vreodată” și ciclul de tablouri cu genericul “Câmp” țin de genul abstracției lirice. Din 1988, în mare parte datorită eforturior lui Marat Ghelman, Andrei Sârbu începe să participe
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
lui Marat Ghelman, Andrei Sârbu începe să participe la expozițiile moscovite. Lucrarea “Sonet” (1989) este une dintre cele mai reprezentative din ciclul “Reflexe” în care poate fi depistată influența expresionismului abstract, a suprematismului și a curentului De Stijl. “De treci codri de aramă” (1989) este una dintre cele mai poetice opere din această perioadă. În seria “Metaforme” precum și în ciclul de tablouri “Fără titlu”, Andrei Sârbu caută limbajul picturii pure, non figurative. Galbenul divers atât în saturație cât și în valoare
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"). Acesta se suprapune sitului de importanță comunitară și ariei de protecție specială avifaunistică omonime și include trei rezervațiile naturale de interes național: Pădurea de Argint, Codrii de Aramă și Rezervația de zimbri și faună carpatină Dragoș Vodă. Parcul prezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri mixte, păduri caducifoliate, păduri în tranziție, pajiști ameliorate, vârfuri, culmi, abrupturi stâncoase, grote, văi, mlaștini și turbării) cu o diversitate
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
cu sălcii și plopi uriași, însoțite adesea, pe locurile mai înalte de păduri de stejar pendunculat (Quercus robur), ulm (Ulmus foliacea) și alte specii iubitoare de umezeală. Pe culmile mai înalte se mai întâlnesc petice rămase din ceea ce odinioară constituia codri bătrâni și greu de pătruns, sunt pădurile de gorun (Quercus petraea, Quercus falechampii, Quercus polycarpa), cum sunt cele din dealurile de la vest și nord-vest de Râmnicu Vâlcea. La poalele munților unde există acel renumit adăpost din depresiunile supcarpatice, se resimnte
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
se cuvine cântare...” .etc.),adaptări pentru voce și pian a 8 melodii populare ("Flori din Bucovina") printre altele și muzică corală pe versuri ale poeților reprezentativi din literatura națională romanească și ale unor poeți locali: Mihai Eminescu („Ce te legeni, codrule?” sau „De ce nu-mi vii?”, „Revedere”), Vasile Alecsandri („Arcașul”, „Doină, doiniță”, „Mănăstirea Putna”; „Ștefan-Vodă și Codrul”, „Bălcescu murind” etc.), Dimitrie Bolintineanu, Vasile Bumbac,Gheorghe Tăutu, Gheorghe Sion („Limba română”), Iosif Vulcan („Noapte de vară”) ș.a. precum și ale unor poeți ucraineni
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
printre altele și muzică corală pe versuri ale poeților reprezentativi din literatura națională romanească și ale unor poeți locali: Mihai Eminescu („Ce te legeni, codrule?” sau „De ce nu-mi vii?”, „Revedere”), Vasile Alecsandri („Arcașul”, „Doină, doiniță”, „Mănăstirea Putna”; „Ștefan-Vodă și Codrul”, „Bălcescu murind” etc.), Dimitrie Bolintineanu, Vasile Bumbac,Gheorghe Tăutu, Gheorghe Sion („Limba română”), Iosif Vulcan („Noapte de vară”) ș.a. precum și ale unor poeți ucraineni - Taras Șevcenko („Nazar Stodolea”), Ivan Franko, Markian Șașkevici, Iuri Fedkovici etc. De asemenea, a tradus cântece
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
1618 era sediul episcopului Eutihiu, hirotonisit de către episcopul Lariu al Muncaciului pentru a fi păstorul credincioșilor din Sătmar. era relativ datată din anul 1777. A ars pe data de 3 octombrie 2009. Se păstrează ruinele carbonizate. Reprezentativă pentru zona etnografică Codru, biserica avea spațiul interior împărțit după canoanele bisericești în trei încăperi: pronaosul, naosul și absida altarului. Pereții erau din bârne așezate orizontal, materialul folosit pentru acestea fiind obținut, conform tradiției chiar de pe locul unde a fost contruită biserica. Pereții din
Biserica de lemn din Soconzel () [Corola-website/Science/313618_a_314947]
-
redată pânza care acoperă șoldurile lui Iisus - cu multe falduri, într-o manieră foarte dinamică - denotă receptarea influenței artei occidentale. Cercetătorul Marius Porumb remarcă bogăția decorului parietal al spațiului naosului, scenele fiind mult mai numeroase în comparație cu alte biserici din ținutul Codru. Bolta naosului este decorată cu următoarele scene: "Sf. Treime", în redactare occidental, "Adam și Eva, Sf. arhangheli Mihail și Gavril" și reprezentarea "Mielului lui Dumnezeu". Se observă așadar că sfinților care poartă hramul bisericii li s-a acordat un loc
Biserica de lemn din Soconzel () [Corola-website/Science/313618_a_314947]
-
pe d-asupra... de aicea ne-am înturnat pe despre Horohei, și am mers pe vale înnainte și pen Cârlanei am mers spre miazănoapte lungul, și alăturea cu Ulmul și cu mănăstirea Căprianei, rămânând mănăstirea denspre răsărit și înnaente pen codrul până diasupra dialului, am găsit piatre hotăra cheotore colțu cu Vovulcenei și cu Lozova în codru, den aece am încercat toate semnele de hotăra pren cât s-a putut afla den veche, s-au găsit toate bune și adevărate după
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
înnainte și pen Cârlanei am mers spre miazănoapte lungul, și alăturea cu Ulmul și cu mănăstirea Căprianei, rămânând mănăstirea denspre răsărit și înnaente pen codrul până diasupra dialului, am găsit piatre hotăra cheotore colțu cu Vovulcenei și cu Lozova în codru, den aece am încercat toate semnele de hotăra pren cât s-a putut afla den veche, s-au găsit toate bune și adevărate după mărtureserele oamenii bătreni potrevit după uricul ce-l au”. Poiana Cârlanilor este menționată într-un document
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
amiază-zî să hotărăști cu Mimorănii și să coboară dincoaci, în Vale lui Coste și să suia drept la dial, înspre răsărit și ești piatră în muche și purcedi înspre miază-noapti pin vărsătura apii, pin mijlocul poenilor... și mergi prin mijlocul codrului și să coboară la lacul Negru și treci piste vale Ciorăștilor pin poeni să să sue la dial pe Vale Noarbei și iasă deasupra Ciorăștilor păr desupra Răcătului și mergi prin dumbravă spre Bâcovăț și să împreună cu Corneștii... și treci
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
deasupra Ciorăștilor păr desupra Răcătului și mergi prin dumbravă spre Bâcovăț și să împreună cu Corneștii... și treci peste Bâcovăț în ținutul Lăpușnei drept la deal și să împreună cu hotarul Cîrsteștilor și al Căzăneștilor și a Săcărenilor și mergi pe mijlocul codrilor păr la poiana Cârlanilor și mergi pe margine poienii dispre amiazizî înspre răsărit mai gios di fundul Vălcinețului...” În „Dicționarul statistic al Basarabiei” se menționează că satul Cârlani a fost întemeiat în anul 1643 „de către locuitorii veniți din Moldova”. Această
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]